Cuvântul familie provine din latină famulus, care semnifică grup de persoane, servitori, sclavi și membri ai clanului aflat sub același acoperiș în Roma.
Odată cu procesul natural al evoluției și cu fenomenele culturale de-a lungul timpului, mai ales datorită Creștinismului, familia a început să se circumscrie la grupul consanguin, în care forjează sentimente de iubire și unire vizând societatea în ansamblu.
Există două tipuri de familii: biologice și spirituale. Primii descind unii din alții din același grup, iar ceilalți sunt cei cu care trăim, cu sau fără identitate afectivă, formând societatea.
Familia este binecuvântata redută unde sunt fixate caracterele intelect-morale care formează mecanismele evoluției. Căminul este, așadar, prima școală în care învățăm tot ceea ce constituie elementul bazic al vieții.
Este atelierul de construire a caracterului și a respectului pentru Legile care echilibrează Națiunile. Când structura sa morală se clatină, societatea în general este în pericol.
În acest organism remarcabil – familia – deja a trăit experiența matriarhatului cu valorificarea femei și a dinamicii sale de demnitate domestică, urmată de patriarhat, în care abuzul și indiferența emoțională au dat loc la adevărate dezastre morale și intelectuale pentru umanitate. Fără îndoială, în perioada matriarhală, de asemenea au existat discriminări și dezordini care proveneau din stadiul cultural al vremii și din acumularea de servicii care erau rezervate femeii, a cărei constituție organică, mai pregătită pentru maternitate, nu poate aplica forța, energie indispensabilă pentru stăpânirea grupului uman.
Se poate observa că o societate bine organizată își are bazele în cuibul domestic, în respectul familial reciproc al tuturor membrilor săi, cu mare considerație față de părinți care sunt responsabili de educație.
Datorită proceselor sociologice și necesității de extindere a sentimentelor și dorințelor inimii, familia s-a adaptat la exigențele industrializării care a început să guverneze masele și să ceară prezența tuturor membrilor.
Filosofiile pripite și perverse au subminat lentamente echilibrul familiei, eliberând comportamente agresive și vulgare într-un vârtej fără măsură sau control, în care totul este îngăduit chiar și în detrimentul păcii și sănătății morale a membrilor săi.
Astăzi trăim o desegregație familială, în care capriciile și pasiunile desfrânate controlează mințile tinerilor și îi aruncă în abisul perversiunii, dependenței ilicite de droguri și a conflictelor de conduită, fără reguli de siguranță.
Cu toate acestea, va fi în educația morală și casnică unde se vor găsi bazele unei societăți fericite.
