Curaj și responsabilitate

 

Când ființă umană descoperă Spiritismul este invadată de o bucurie specială de a trăi, începând să înțeleagă motivele logice ale existenței sale, mecanismele care lucrează în favoarea fericirii, experimentând o mare euforie emoțională.

Când Spiritismul penetră în mintea și sentimentul ființei umane, operă o transformare naturală intelect-morală în bine, propunând o schimbare radicală a comportamentului care conduce către cucerirea unor obiective elevate și eliberatoare.

Când individul menține primele contacte cu Doctrina Spiritistă, se vede înaintea unei lumi minunate, plină de binecuvântări de care pretinde să se bucure, lăsându-se fascinat de propunerile iluminatoare a cărui obiect este.

Când Spiritismul găsește adăpost în individ, curând se trezesc conceptele de responsabilitate, curaj și fidelitate pentru noua cucerire.

Cu toate acestea, nu toți își schimbă comportamentul convențional cu care s-au obișnuit. Entuziasmul exagerat succede convenționalismul cunoașterii fără trăirea sa zilnică, așteptând să adune facilități și soluții pentru problemele aflictive, fără un efort major pentru transformarea morală. Nefiind pasionați de studiul corect al postulatelor spiritiste și de a reflecta asupra lor, se opresc la exteriorizatele informații pe care le colectează, nu totdeauna adevărate, devenind doar beneficiarii miracolelor care așteaptă să li se întâmple din momentul aderării lor.

Cu timpul și frecventând reuniunile, fie se adaptează la un nou ritualism de participări fără realizări edificatoare, fie se dedică la partea de asistență socială, procurând să negocieze cu Dumnezeu viitorul spiritual pentru binele și caritatea pe care cred că o realizează.

Cunoașterea Spiritismului de o formă naturală și conștientă trezește valori înnobilate de responsabilitate și de curaj, indispensabile pentru o existență fericită.

Toate cunoștințele nobile eliberează ființa umană de ignoranță, prezentându-i realitatea dezbrăcată de formalisme și de iluzii, în cea mai frumoasă și mai semnificativă etapă a ei, pentru a da naștere valorilor legitime care ar trebui cultivate.

Omul liber de superstiții și mecanismele complexe ale tradiției impuse de credință, se redescoperă și se exultă pentru că înțelege că este autorul tuturor ocurențelor care i se întâmplă, excepție făcând nașterea și moartea, dar chiar și acestea, depind foarte mult de comportamentul lui în timpul vacanței fizice, putând să le anticipeze sau să le amâne.

Dobândește responsabilitate morală prin actele sale, numai se sprijină pe bastoanele psihologice pentru a transfera altora cauza insucceselor care i se întâmplă, dând naștere suferințelor și a inevitabilelor consecințe.

Înțelege că o excelentă filozofie nu este îndeajuns pentru a-i proporționa o existență fericită, ci experiența învățăturilor sale, devin responsabile pentru tot ce i se întâmplă în domeniul conduitei sale morale.

Este ceva normal că adepții precipitați, după un timp, să se prezinte decepționați și triști, informând că așteptau mult mai mult de la Spiritism și că au găsit persoane confuze și perverse, nesăbuite și dezechilibrate în Mișcarea lor.

De la bucurie exagerată trec la critică contondentă, calomnie și amărăciune.

La urma urmei, responsabilitatea nu este a Spiritismului, ci a acelor persoane care îl frecventează din când în când și care nu incorporează în viața spirituală excepționalele învățături din care este constituită doctrina sa.

În aceiași manieră în care acei neofiții nu s-au preocupat să obțină auto-iluminarea, la fel s-a întâmpla cu alții adepți care i-au precedat, obișnuiți cu inactivitatea spirituală, lejeritatea religioasă și așteptând întotdeauna să primească, fără a avea nici ceea mai mică preocupare în a contribui. 

Mișcarea Spiritistă nu este Spiritismul. Mișcarea Spiritistă este constituită din indivizi buni sau răi, cunoscători și ignoranți de adevărurile lumii spirituale, activi sau inactivi, care ar trebui să se dedice în corp și suflet serviciilor de reînnoire interioară și a divulgării prin propriul exemplu. Totuși, pentru acest angajament este necesar curajul credinței, acea robustețe sufletească care înfruntă dificultățile de o manieră lucidă și clară, fără teamă și cu spirit de acțiune pentru a înlătura obstacolele și a atinge cele mai înalte nivele de armonie și bunăstare.

Sunt mulți care rămân în iresponsabilitatea comportamentului și în lipsa de curaj de a înfrunta consecințele convertirii lor la Spiritism, zăbovind în dubii, în incertitudini pe care nu încearcă să le clarifice, temându-se de impozițiile fidelității personale față de doctrină, invocând justificări infantile pentru a continua fără a face schimbări, sperând ca Spiritele să realizeze sarcinile care îi afectează.

Alții încă, viciați de conduita inutilității, speră să li se rezolve toate problemele de sănătate, familie, economie de o formă surprinzătoare, atunci când sunt convocați la fenomenele existențiale ale bolii, provocări domestice și financiare, sociale și profesionale, care nu doreau să li se întâmple ca urmare a aderării lor la Spiritism….

Doar o minte nesăbuită poate elabora un concept de o asemenea magnitudine: că aderarea la o doctrină fericită este îndeajuns pentru ca totul să se întâmple, din acel moment, de o manieră specială și magnifică!

Spiritismul învață înțelegerea factorilor existențiali, a compromisurilor  care  privește pe fiecare și a efortului pe care trebuie să îl depună în favoarea construirii propriului viitor. Elucidează situațiile dureroase, explicând cauzele sale și oferă instrumentele pentru eradicarea lor, cu consecventa construire a zilelor fericite care vor veni.

De aceea se impune, după aderarea la postulatele sale împreună cu responsabilitatea pentru conduită, curajul pentru schimbările interioare care trebuie să se realizeze de a lungul timpului și cu indispensabila vigilență a producerii de factori elevați pentru dezvoltarea intelectual-morală, care așteaptă candidatul în rândurile sale.

Luând ca model comportamentul lui Isus, Spiritismul îl aduce înapoi, demistificând fabulele cu care a fost învăluit de-a lungul timpurilor, un adevărat însoțitor a tuturor momentelor, învățând întotdeauna din exemplul cu care se revestesc cuvintele Sale.

Spiritistul sincer, care se redescoperă prin cunoștințele doctrinare, se transformă într-un adevărat creștin, conform normelor stabilite de Maestrul galilean.

Nu se permit justificări infantile după insuccese, ridică-te din erori și reiați activitățile ori de câte ori se prezintă, având curajul auto-confruntării, eliberându-te de inamicii exteriori pentru ai depăși pe cei interiori, întotdeauna dispus să slujești și să iubești.

Evocând martirii Cristianismului primitiv, astăzi se confruntă cu valorile în decadență de etică și morală, grave probleme sociale și morale, care exige sacrificiu pentru o existență onorabilă, fără conspirații mârșave, trădării și furturi legalizate.

Devine cineva intitulat purtător de comportament excentric, pentru că are curajul de-a menține o viață sănătoasă, menținându-se demn în toate circumstanțele, responsabil de gândurile, cuvintele și actele sale, neînțeles și nu de puține ori, persecutat, chiar și în locurile în care lucrează doctrinar, în fața conduitei nesănătoase a celor obișnuiți cu lejeritatea și oțiozitatea.

Fără nici o îndoială, aderarea la Spiritism impune conștiința responsabilității și a curajului, pentru a deveni cu adevărat spiritist oricine simte această atracție sublimă.

Vianna de Carvalho
Pagină psihografiată de către mediumul Divaldo Pereira Franco, pe 10 august 2009, în orașul Rio de Janeiro

Tradus de Societatea Spiritistă Română