“Gândul este o forță, o putere, un instrument pe care Dumnezeu l-a dat omului pentru a putea ajunge să fie un creator ca El, mai bine spus, creator în frumuseți, în perfecțiune”.
Omraam Mikhaël Aïvanhov
Evoluția gândirii
“Fără îndoială, Spiritul modelează corpul prin intermediul perispiritului, în conformitate cu necesitățile evoluției sale. Fiecare reușită pe care o obține, fiecare experiență dobândită, amplifică posibilitățile sale de a organiza echipele organice indispensabile pentru noile sarcini, prin intermediul cărora se eliberează de limitele în care se găsește și dobândește noi facultăți pentru iluminarea sa”.
Juana de Angelis
În primele sale experiențe a dezvoltat Complexul R sau creierul reptilian, condiționând zonele pentru viitorul creier mamifer, prin intermediul căruia se exprimă mai bine animalele purtătoare de amplii complexități, atât pentru supraviețuirea celui mai puternic specimen, cât și pentru dezvoltarea de aptitudini semnificative, care culmină cu apariția de neocortex și de intricate mecanisme pentru manifestarea inteligenței, discernământului, sentimentului, emoției, paranormalității….
Din acea fază primară până la perioada în care începe procesul de umanitate, efectuează un cumul de experiențe atât în lumea spirituală, cât și în lumea fizică, care definesc traiectoria necesară pentru postura verticală a corpului și ascensiunea de natură morală, care se manifestă în expresii preliminare ale sensibilității emoționale și care determină în același timp viitoarele drumuri.
Gândul arhaic în vigoare în acea perioadă ca om primitiv, reprezenta o manifestare grosieră a Psihismului divin de care s-a convertit un moștenitor natural, datorită originii sale, chiar dacă era obnubilat de echipamente cerebrale incapabile să decodifice idei și să înțeleagă fenomenele cu care se confruntă în habitatul terestru, agresiv și ostil.
Totul în el se prezintă ca un impresionant ansamblu de automatisme care se exprimau prin intermediul instinctelor primare: reproducere, alimentație și odihnă; era o existența instinctivă, continuă, fără a intra în contact cu realitatea care îl înconjura.
În creierul său, incapabil să înțeleagă evenimentele, predomină gândul difuz, lipsit de concatenare, care a fost amplificat prin intermediul fixărilor evenimentelor care îl inducea să înțeleagă timpul, prin apariția soarelui, a lunii și a fazelor de prezență și absență, a furtunilor, a fenomenelor seismice, a ostilității mediului în care se găsea.
Absența gândurilor logice și circumstanțele în care se mișca, îi permitea o manifestare în mod sumar primară de arhetip primordial, în formă arhaică și imprimau în creier semnale repetitive care urmau să dezvolte, cu mare dificultate, Eul responsabil în a transfera existențelor viitoare, datorită inconștienței colective și individuale, recursurile conservatoare a acelor experiențe.
Acel automatism, gândul primitiv– iubirea de Dumnezeu în sânul ființei în dezvoltare- a reiterat isprăvile condiției primare animale, când, fiara care își linge puiul, urma să exprime, pe viitor, sărutul matern pe fața ființei care se naște din pântecele ei.
Psihismul uman s-a dezvoltat lent prin intermediul succesivelor vestimentații carnale și a transferat fiecare cucerire atinsă la o nouă etapă, astfel încât să devină o posibilitate de creștere și de bogăție interioară.
Teama a apărut în el ca primă emoție, însoțind senzațiile primare de plăceri alimentare, odihnă și sex, care s-au transferat din generație în generație până în zilele noastre, în variante de suspiciune, spaimă, fobii…
De asemenea, apare primul sentiment religios derivat din teamă și s-a născut în el ideea de a ucide pentru a fi bine, cu obiectivul de a putea trăi; atunci au avut loc primele încercări de holocausturi umane, sângeroase la început și sofisticate mai târziu, ca o modalitate de a intra în contact cu fenomenele care depășeau capacitatea lor de administrare sau dominare.
Pe atunci, legea era logicamente cea a supraviețuirii celui mai puternic specimen.
Paleontologii, în studiile avansate presupun în marea majoritate că cu 60000 de ani în urmă, omul de Neanderthal deja prezenta o conduită religioasă, evident că primitivă, ca o fază preliminară a cultelor perfecționate care vor apărea pe viitor….
Încet, pe măsură ce capacitatea de a înțelege viața s-a dezvoltat în el, însoțind fenomenele timpului, ale circumstanțelor mediului ambiant, luptele încarnizate care întotdeauna au avut loc, psihismul a captat cele mai compatibile formule pentru supunere și o conviețuire mai puțin agresivă. Ca rezultat, de asemenea, a lipsei de protecție înaintea variațiilor atmosferice, a început să copieze animalele și s-a acoperit cu frunze și piei în anotimpul rece sau a rămas dezbrăcat în cele toride, pentru a se refugia mai târziu într-o grotă unde a experimentat siguranță.
Deplasările grupale, ca o consecință a rigorilor climatice, exige obediență liderilor și prin urmare, obiceiurile lor de origine primitivă s-au făcut automatice, ca o repetiție pentru viitoarele activități sociale .
Prin intermediul comunicării orale, care continua să fie mai mult gestuală decât verbală, au apărut forme care prin repetare se vor transforma în ritualuri care sunt încă în vigoare în diverse religii, ca moștenire incontestabilă din acele perioade de evoluție.
Acest fenomen a dezvoltat gândirea sa arhaică sau premagică, responsabilă de instinctul de conservare a vieții, cu o mai mare definiție decât suveranitatea celui mai puternic, care va dura mult timp și se va prelungii, inclusiv până în zilele de astăzi.
Arhetipul primordial, care zace în el, i-a proporționat sentimentul de protecție a progenitorilor, de asemenea, în vigoare, în etapele anterioare ale evoluției prin care a tranzitat, schițând viitoarea constituție a clanului, a familiei biologice, ca o repetiție spontană pentru organizarea familiei de caracter universal.
Descoperirea focului s-a convertit într-un pas avansat în mecanismul evoluției umane. Perioada agrară s-a impus ca o contingență alimentară, iar comunicările s-au făcut mai spontane, fluierăturile și strigătele s-au transformat în articulații verbale, dând naștere înțelegerii între diferiți membri ai comunității tribale.
În mod spontan, a apărut rudimentele mediumnității în anumiți paleoantropologi și intervenția spiritelor a devenit mai directă, în așa fel încât grupul etnic a avansat către experiențe mai socializatoare, cu frică față de Creator.
Apariția bolilor și disfuncțiilor organismului a condus senzitivii, cu inspirația spiritelor, la practicarea ritualurilor ca procese favorabile ale sănătății, precum și eliberarea de influențe dăunătoare sau prejudiciale ale inamicilor, prin intermediul holocausturilor de animale, odată ce a fost depășită faza de sacrificiu uman, ca preludiu al respectului față de semen.
Acei interpreți s-au transformat în șamani sau vrăjitori și întrucât erau temuți din cauza puterilor pe care le dețineau, au devenit primii șefi, pe când puterile administrative au fost confundate cu cele religioase, care va subsistă mai multe milenii în societățile pământești.
Senzațiile, lent au deschis în el un spațiu mental pentru emoțiile elementare, inițiale, însoțind gândul în formare, încă arhaic, spre o mai amplă dezvoltare.
Fantasticul fenomen de transmitere de experiențe fără contact direct, de asemenea, a avut loc printre oamenii primitivi care înaintea fricii experimentau avansul sau retrocedau. Înfruntarea directă, întotdeauna la impulsionat la fugă, la căutarea de protecție și conservare a vieții.
Teama derivată din fenomenul pierderii supraviețuirii, s-a instalat în el de o formă inconștientă, ca și problematica morții, care încă constituie pentru creatura contemporană, îmbogățită cu știință și tehnologie, un factor primordial de tulburări comportamentale, în mod special, în ceea ce privește depresia, când e vorba de dezîncarnarea unei persoane dragi sau de propria persoană.
În timp ce începea să știe cum să se comporte în fața forțelor necunoscute și amenințătoare care dominau pământul, acel om care pe atunci era visător, a dezvoltat gândirea mitologică sau magică, fascinat de abundența manifestărilor vii din jurul său, unele perturbatoare, altele binecuvântate și a putut să se situeze cu echilibru pe pământ, precum și să treacă la edificării elaborate cu mai mult sau mai puțin rafinament, protectoare și sigure.
Puțin câte puțin gândirea magică avansat către cucerirea unui nivel nou, cel egocentric, care zăcea în el de formă belicoasă, de ambiție excesivă, de revendicare a drepturilor, de proprietate, de putere….
Gândirea rațională a început să guverneze acțiunile sale, cu mare dificultate, extinzând cunoștințele și făcând să înțeleagă mai bine mecanismele existenței și infinitele posibilități de realizare care se aflau la dispoziția sa, pentru a da naștere științei, tehnologiei, informaticii, comunicațiilor virtuale și telecomunicațiilor care scurtează distanțele fizice ale planetei și prelungește existența organică, făcând-o mai puțin aflictivă, precum și propunând fraternitatea legitimă la care toată lumea trebuie să se unească. Cu toate acestea, încă este departe de a atinge acest obiectiv singular, din cauza varietății imense de biotipuri care se află în proces de dezvoltare spirituală și morală.
Cultul religios a exprimat nevoia de a fi le al clanului, obedient șefului, punându-și viața la dispoziția grupului. Gândirea rațională, legată de moștenirile egocentrice, a favorizat apariția pedepselor relaționate cu forma în care a fost comis actul de insubordonare – posterior au numit-o crimă – pentru a servi de exemplu celorlalți indivizi: Legea sau pedeapsa talionului, de asemenea, numită Legea veche.
Au apărut civilizațiile antichității orientale, culte religioase diferențiate, legi necesare, precum și codul Hamurabi și, mai târziu, Decalogul mozaic, ceea romană Lez Duodecimi Tabularum, Legea iubirii a lui Isus. S-a născut conceptul revelat de un unic Dumnezeu a Israelului. Monoteismul, de asemenea, a luat diferite forme, în zeitățile Indiei guvernate de Brahma; gândirea filozofică și mitologică a Greciei Romei și a diferitelor popoare, datorită arhetipurilor și revelațiilor continue provenite din lumea spirituală.
Mediumnitatea a devenit mai ostensibilă; comunicările au fost mai frecvente, mai lucide, atât cele care au avut loc în sanctuare, precum și cele care s-au produs, în mod spontan, în conformitate cu circumstanțele și cu obiectivul de a ghida ființele umane.
În mod automat, de la Iisus, nu au mai fost necesare holocausturile umane și nici de animale, chiar dacă au prevalat în multe popoare: unele primitive, altele civilizate, variind metodele; în actualitate, sa ajuns la concluzia că cea mai plăcută jertfă adusă lui Dumnezeu este cea a transformării morale a individului.
Religiile s-au multiplicat de acord cu nevoile grupurilor sociale, cu curenții dominanți ai gândirii, cu etapele antropologice și încă mai există unele care se exprimă de o manieră primitivă, iar altele metafizic, dând naștere punctului de vedere cosmic al Divinității și al atributelor sale.
În timp ce unii deja pot gândi prin intermediul concepțiilor abstracte în jurul vieții și valorilor etice, alți bărbați și femei încă se deplasează cu greu în societate, fiind protagoniștii experiențelor primare ale procesului lor evolutiv, generând situații conflictuale, deoarece necesită recursuri riguroase și educaționale pentru o mai bună integrare în diferitele grupuri sociale prin care tranzitează.
Este adevărat că nu necesariamente a avut loc o evoluție în perioade fixate în mod specific sau în faze succesive, dar, fără îndoială, s-a produs salturi cuantice în scala de cuceriri a gândirii, astfel încât abia în ultimii zece mii de ani, aproximativ, raționamentul, discernământul, conștiința s-au instalat în ființa umană, favorizând realizarea unor mai bune reflecți despre viață.
Se înțelege, că după un foarte prelungit tranzit de la instincte și reflexe condiționate, că în scurtul lapsus în care a fost cucerită gândirea logică, aceasta nu a împuternicit încă homo sapiens să depășească automatismele în care se găsește fixat, pentru a acționa mai bine în loc să reacționeze întotdeauna.
Este de înțeles că acele moșteniri ancestrale sunt încă în vigoare în EU, prezentând biotipuri umane cu comportamente variate, în multiple complexități, în experiențele lor din situațiile trecute de care încă nu s-au eliberat, în conflicte profunde sau superficiale remanente din perioadele prin care au tranzitat.
Arhetipurile sale sunt încă agresive și defensive, comportamentul lui depinde mai mult de EGO decât de EU, astfel încât este nevoie de un continuu efort pentru a domina înclinațiile rele, potrivit demnei evidențieri făcută de codificatorul spiritismului Allan Kardec.
Psihologia modernă îi propune aceeași formulă, prin depășirea de atavisme perturbatoare, în beneficiul cuceririlor bunăstării și armoniei, cu echilibru psihofizic care trebuie să fie în vigoare sub formă de sănătate integrală.
Și cum, mintea nu are limite, gândirea avansează în suveranitate cu cucerirea existenței cosmice sau transpersonale, extinzând la infinit posibilitățile umane în timpul perioadei pe care Spiritul îl petrece pe pământ.
Cum evoluția inteligenței este foarte lentă, la fel ca cucerirea valorilor etic-morale, egoismul continuă să impulsioneze cuceririle științei și tehnologiei, care neavând respect pentru viață, o amenință cu dispariția prin abuzul unor popoare, prin poluarea atmosferei cu gaze veninoase și metale grele, precum și a mărilor, râurilor, lacurilor, distrugerea pădurilor și de multe vieți, vegetale și animale, prin agresiunea mediului ambiant.
Nu există nicio îndoială că acest efect, este fructul amar al poluării mintale și al întârzieri morale a ființei umane, care încă nu a atins nivelul gândului cosmic și rămâne în gândirea rațională egocentrică.
Ca efect regretabil, teama perturbă din nou ființa umană; anxietatea, singurătatea pun în întregime stăpânire pe el, iar conflictele devin epidemice, conducându-l la scăpări spectaculoase în depresie, în schizofrenie, în tulburări de panică sau consum excesiv de alcool, tutun, droguri care produc dependență și inclusiv medicamente psihotrope, unele dintre acestea rău administrate, dau ca rezultat, nu mai puțin dăunător, boli și tulburări, când în realitate ar trebui să-i aline.
Augmentă sinuciderile directe și indirecte, precum și agresivitatea care revarsă în violență urbană, fiică impură a altor violențe ascunse sau vegheate din punct de vedere social, care sunt, de asemenea, responsabile de mizeria socială, economică, educațională, a sănătății, a odihnei, a alimentației…
Prosperă, în paralel, anumite doctrine religioase care încă sunt legate de fanatism, discriminare rasială, contra femeilor sau contra celorlalte credințe care nu au fost promulgate de liderii săi.
Nimeni nu poate opri răsăritul, afirmă o veche axiomă orientală. În același fel, progresul nu poate fi oprit, pentru că ființele umane -care uneori îl amână- trec și se întorc la scenariul materiei, cu obiectivul de a crește emoțional și din punct de vedere spiritual, iluminându-se și iluminând lumea care îi servește ca sân matern și în același timp, ca școală, pentru cucerirea înțelepciunii.
Deja, există mulți cuceritori ai gândirii cosmice care s-au convertit, de-a lungul mileniilor în avataruri, guru, maeștri, artiști, filozofi, fondatori de religii, ghizi ai umanității, sfinți și apostoli, martiri ai credinței și ai idealurilor și în sfârșit, de asemenea, toți cei care au făcut din existențele lor exemple de demnitate și iubire, înțelepciune și frumusețe, în calitate de deschizători de viitoare zile fericite.
Krișna, Budha, Akhenaton, Socrate, Paul din Tars, Augustin de Hipona, Descartes, Allan Kardec, printre mulți alți victorioși, sunt exemple magnifice ale cuceririi plinătății, a cosmoviziunii, care în timpul perioadei de realizare și imediat după și-au deschis brațele către posteritate într-o mare invitație către toți indivizii de a se integra în marea familie universală.
Cu toate acestea, Isus Hristos, ghidul și modelul umanității, este exemplul maxim de armonie și cosmorealizare, astfel încât, depășind totul și orice impuls egoistic, s-a dedicat în întregime la un regim de iubire, pentru ca toți cei care vor dori să-l urmeze să experimenteze viața în abundență.
Un proces evolutiv important s-a dezlănțuit de-a lungul succesivelor milenii, de la forme antropoide până la homo tehnologicus, timp în care gândirea rațională a amplificat capacitatea sa și a devenit virtuală, dobândind recursuri pentru a atinge parametrii cosmici și a avea acces la condiția de a fi numinos.
Acest rezumat despre evoluția gândirii este pentru a conștientiza mai bine, în primul rând, etapele evolutive ale spiritului încarnat pe Pământ din punct de vedere al gândirii, dar și pentru a realiza starea actuală și care este următorul salt pe care trebuie să-l dea Umanitatea. Pentru o mai bună înțelegere a materialului, în continuare se răspunde la câteva din întrebările pe care fiecare dintre noi le-a putut avea pe parcursul acestei existențe.
Ce este gândul?
“Gândul este o forță, o putere, un instrument pe care Dumnezeu l-a dat omului pentru a putea ajunge să fie un creator ca El, mai bine spus, creator în frumuseți, în perfecțiune”.
Ființele umane utilizează gândul continuu, dar neștiind cum să îl utilizeze nu îi aportă mare lucru și nu doar că nu îi aportă mare lucru, ci îi servește inclusiv pentru a se chinui și a se distruge.
Influențează Legea atracției gândul ?
Suntem familiarizați cu această manifestare minunată a legii care atrage și menține uniți atomii din care este compusă materia; cunoaștem puterea acestei legi care atrage corpurile către pământ, care menține planetele la locul lor, dar închidem ochii când e vorba de puterea acestei legii când atrage către noi ceea ce dorim sau temem, ceea ce creează sau distruge viața noastră.
Cum atrage gândul energia?
Când gândim transmitem vibrațiile cu o substanță fină și eterică, care sunt atât de reale precum vibrațiile care le manifestă lumina, căldura, electricitatea și magnetismul. Un puternic magnet trimite vibrații și exercită o forță suficientă pentru a atrage ceea ce gândul plasmează.
Pot fi văzute gândurile emise?
Chiar dacă, aceste vibrații nu rezultă evidente pentru cele cinci simțuri ale noastre nu înseamnă că nu există. Un lucru important pe care toată lumea trebuie să îl cunoască este că toate gândurile oricât de nesemnificative sunt, sunt reale. Există clarvăzători care pot vedea și percepe cu claritate gândurile. Evident că în planul fizic gândul este invizibil și imperceptibil, dar este real, iar acolo unde se manifestă cu materialele subtile din care este făcut, este o ființa vie și activă. Ignoranța acestui adevăr este cauza multor nenorociri pentru ca oamenii nu văd și nu simt când gândul muncește, construiește sau distruge, ruinează. Oamenii își permit să se gândească la orice lucru fără să știe că, astfel, își închid drumul evoluției.
Putem contacta prin intermediul gândului cu Spiritele?
În realitate cu gândul său, omul poate intra în contact cu tot felul de materii, de chintesențe, de ființe din lumea divină sau infernală, acel care nu știe că gândul este creator, se ocupă adesea de lucruri atât de negative că se autodistruge.
Care este situația ființelor care trăiesc pe Pământ în ceea ce privește felul în care gândesc?
Din nefericire, natura umană încă nu este foarte evoluată, iar primul lucru care îl dorește omul când i se revelă anumite mijloace și posibilități este să le utilizeze în propriul avantaj pentru achiziții personale și egoiste. Iar, acest lucru este ceea ce este periculos. Din acest motiv, în trecut Inițiații preferau să păstreze tăcerea cu privire la această chestiune a puterii gândirii și doar făceau revelării discipolilor, de o puritate și un autocontrol, dovedit. Dar, independent de faptul că le făceau sau nu revelării pe această temă, oamenii utilizau inconștient această putere a gândului. Chiar dacă, știu sau nu, gândesc, doresc, râvnesc, imaginează. Ne explicându-le nimic nu supune o siguranță, nici pentru ei, nici pentru nimeni. De aceea, este preferabil să fie instruiți, dar avertizându-i că sunt în posesia unor mijloace care pot fi teribile. Fiecare trebuie să știe, că dispune de anumite puteri pe care natura i le-a dat și că, datorită acestor puteri el este artizanul destinului său.
Care este atmosfera psihică pe Pământ în relație cu gândurile emise de ființele tericole ?
Gândurile și sentimentele degradante pe care oamenii varsă în mod continuu în jurul lor, face ca atmosfera psihică a pământului să fie o adevărată mlaștină. Pentru a ne da seama mai bine, este un loc în care apa nu se reînnoiește și unde roiesc insecte de toate tipurile. Își iau alimentul și expulzează excrementele în aceiași apă, absorbindu-și murdăria unul de la altul. Aceasta este umanitatea: viermi, mormoloci, broaște în mlaștină, care expulzează murdăriile sale și le ingeră pe cele ale vecinului: boală, ură, senzualitate, răutate, gelozie, lăcomie….
Dacă s-ar dispune de clarviziune s-ar putea vedea formele oribile, negre, vicioase pe care le emit foarte multe ființe și care se acumulează în straturile atmosferice. Putem experimenta situația atunci când ne apropiem de oraș după ce am trăit un timp în munți.
Gândurile și sentimentele poluează Pământul ?
Tot mai multă lume se plânge de poluare; oamenii de știință sunt alarmați și descoperă că totul este poluat: pământul, apa, aerul și că plantele, peștii, pasările, ființele umane sunt pe moarte. Deja, nu mai știu cum să remedieze situația. Pe de altă parte, chiar dacă ar găsi mijloacele, doar le-ar servi pentru a îmbunătății situația externă, care este insuficientă. În lumea spirituală, de asemenea, se propagă miasmele care omoară umanitatea, iar dacă oamenii ar fi într-adevăr sensibili, ar simții că atmosfera lumii psihice este încă mai irepresibilă ca ceea a lumii fizice. Ne plângem de gazele toxice ale mașinilor, dar și oamenii înveninează atmosfera cu gaze toxice: gândurile rele și sentimentele de ură, gelozie, furie, senzualitate. Toate gândurile și sentimentele impure care mucegăiesc și putrezesc omul, produc exalații, duhori asfixiante.
Gândurile negative influențează situația corporală?
Dacă în zilele noastre există atâtea boli, nu este doar din cauza poluării aerului, apei și alimentelor. NU. Dacă atmosfera psihică nu ar fi atât de poluată, oamenii ar reuși să neutralizeze toți, otrăvurile externe: RĂUL ESTE ÎN PRIMUL RÂND ÎN INTERIORUL SĂU. Când ființa umană trăiește în mod armonios, forțele care le posedă în interiorul lui reacționează, expulzând impuritățile inclusiv în plan fizic și astfel, organismul reușește să se apere.
Cu toate acestea, omul este vulnerabil în interior și puțin câte puțin această slăbiciune ajunge să se manifeste, de asemenea, în exterior. Un exemplu sunt cei care au o credință extraordinară și sângele foarte pur, căci pot trăii printre cei care au ciumă, lepră, tuberculoză și nu se contaminează. În timp ce alții, chiar dacă fug să evite microbii sunt prinși de aceștia. Acest lucru se întâmplă pentru faptul că în interior au ceva care este putred și această putrefacție este un excelent aliment pentru microbi.
Dacă răul este deja în gânduri, sentimente, inimă, dorințe, este o poartă deschisă și atunci este ușor să se furișeze în planul fizic bolile, cauzând tot felul de ravagii. Puritatea trebuie introdusă, înainte de toate, în interior: în gânduri, sentimente, dorințe, priviri, vorbe, gesturi. Toate emanările trebuie transformate și îmbunătățite.
Natura nu ajută la purificarea planetei?
Natura este o ființă vie din care noi formăm parte. Fiecare ființă umană este o celulă situată undeva în imensul organism cosmic care îl suportă, îl alimentează și îl vivifică. Dacă se comportă ca un răufăcător care otrăvește atmosfera, devine un fel de tumoare în interiorul organismului. Și, întrucât natura nu poate suporta un individ care creează constant focuri de infecție, ia o purgă și îl expulzează. Prin urmare, trebuie să ne gândim, deci să trăim în armonie cu acest mare corp universal în care suntem găzduiți și alimentați. A trăi în armonie cu natura presupune măsuri de precauție pentru a proiecta cât mai puțină murdărie, a produce cât mai puține pagube și a lucra pentru a umple spațiu de gânduri pure, luminoase, benefice. Cum lucrurile nu rămân niciodată în același loc, ci se propagă, aceste sonde purificatoare sunt o binecuvântare pentru umanitate.
Se înțelege că prin Legea atracției se atrage energia afină, atunci care sunt consecințele conform Legii de cauză și efect?
Conform polaritatea gândului emis, atragem energie negativă sau pozitivă către noi. Evident că în cazul gândurilor pozitive atragem tot mai multă bunăstare în viața noastră și că cele negative ne ruinează viața și ne afundă într-un puț de negativitate. De aceea, singurul lucru esențial este să fi conștient și să știi: ceea ce faci cu gândirea ta, ceea ce vrei, ceea ce lucrezi și dacă este cu adevărat benefic pentru tine și pentru lumea întreagă sau dimpotrivă, este dăunător. Stimularea unei gândiri pozitive este de ceea ce umanitatea trebuie să se ocupe, fără a se neliniștii dacă dorințele lor se îndeplinesc sau nu. Mai devreme sau mai târziu, indiferent de cum sunt aceste gânduri bune sau rele se realizează; dacă sunt rele, conform legi de cauză și efect, veți fi victimele lor atunci când se vor realiza.
Dacă doriți bani, succes, glorie.. trebuie să știți, în primul rând, că nu le veți putea conserva pentru mult timp și că, în plus, veți deveni o ființă dependentă de toți cei care le distribuie.
Universul este guvernat de Legile universale create de Dumnezeu pentru a regula tot ceea ce îl înglobă. În funcție de lumile în care suntem destinați să îndeplinim evoluția noastră spirituală vom fi, mai mult sau mai puțin, sub incidența anumitor legi. Pământul este o lume guvernată de Legea de Cauză și efect, acest lucru nu înseamnă că celelalte legi nu se fac simțite în evoluția celor care locuiesc această planetă. Legea de cauză și efect sau karma este, prin urmare, acțiunea – fizică sau spirituală – care în mod inevitabil are o urmare. Un exemplu, prin care poate fi înțeleasă mai bine această lege este ECOU.
În ceea ce privește felul în care fiecare gândește este o alegere personală, dar, de asemenea, trebuie să fiți conștienți că sunteți cei care le veți suferi consecințele.
Ce putem face ca să îmbunătățim felul în care gândim?
Omul are enorme posibilități pe plan fizic și chiar mai multe pe plan psihic, dar nu știe să folosească posibilitățile gândirii, deoarece niciodată nu s-a exercitat în ele.
Se recomandă:
- Rugăciunea – ajută și susține în realizarea tuturor celorlalte recomandări;
- Meditația – ajută la restabilirea echilibrului, concentrare, atenție, găsirea sensului existențial……….
- Autocontrol – o mai bună dominare a propriilor facultății morale și intelectuale;
- Autoeducația – instruire morală și intelectuală;
- Acțiuni caritabile – ajutor, empatie….. cu suferința semenilor, o mai bună înțelegere a propriei persoane;
- Afirmații pozitive – eliberarea prin exercițiu a unei gândiri negative și stimularea unei gândiri pozitive.
Ființa se echilibrează mai ușor, încercând să aprecieze excesul de evenimente afective considerându-le naturale în procesul evoluției, în consecință, acceptându-le.
De ce se recomandă, în primul rând, rugăciunea?
În fața oricărei dificultăți, primul lucru care trebuie să-l facem este să ne concentrăm, să ne reculegem și să conectăm cu lumea invizibilă pentru a primi lumina și pentru a știi cum să acționăm. Doar așa putem acționa lucid, de o formă mai organizată și mult mai eficientă.
De exemplu: Vă trezește un zgomot noaptea, ceva care s-a rupt sau cineva care încearcă să intre…… O să vă grăbiți repede prin întuneric să vedeți ce se întâmplă? Nu. Știți că este prea riscant. Primul lucru pe care-l faceți este să aprindeți lumina pentru a putea vedea și apoi acționați. Ei bine, în fața oricărei urgențe în viață, și nu numai, trebuie, în primul rând, să aprindeți lumina pentru a vedea, mai bine spus, aveți nevoie să vă concentrați, să vă reculegeți pentru a știi cum să acționați. Fără această lumină veți merge dintr-un loc în altul, veți bate la diferite uși și veți încerca tot felul de mijloace care vor fi ineficiente. De ce? Pentru că vă lipsește lumina. Lumina este esențială: datorită ei evităm multe pierderi de timp și bani, evităm multe daune.
Care sunt calitățile rugăciuni?
Calitățile rugăciuni sunt în mod clar definite de Iisus: când vă rugați nu ieșiți în evidență, ci rugați-vă în taină; nu vă afectați rugându-vă mult, pentru că nu prin multiplicitatea cuvintelor veți fi auzit, ci prin sinceritatea lor; înainte de rugăciune, dacă ai ceva contra cuiva, iartă-l, pentru că rugăciunea nu poate fi agreabilă lui Dumnezeu dacă nu pornește dintr-o inimă purificată de toate sentimentele contrare carității; în cele din urmă, rugați-vă cu umilință, ca publicanul și nu cu orgoliu, ca fariseul; examinați-vă defectele și nu calitățile voastre, iar dacă vă comparați cu ceilalți, căutați ceea ce este rău în voi.
Cum acționează rugăciunea ?
Rugăciunea este o invocare. Prin aceasta, ne punem în legătură prin intermediul gândului cu ființa la care ne adresăm. Spiritismul ne face să înțelegem acțiune a rugăciunii explicând modul de transmitere a gândului, fie că ființa vine la chemarea noastră, fie că gândul nostru ajunge la ea. Pentru a realiza ceea ce se întâmplă în această circumstanță este necesar să reprezentăm toate ființele încarnate și dezîncarnate cufundate în fluidul universal care ocupă spațiul, așa cum pe Pământ suntem cufundați în atmosferă. Fluidul primește un impuls de la voință; este vehiculul gândului, așa cum aerul este vehiculul sunetului cu diferența că vibrațiile aerului sunt circumscrise, în timp ce, cele ale fluidului universal se extind până la infinit.
Cum putem să ne rugăm și să rezulte eficientă rugăciunea pe care o facem?
O condiție esențială a rugăciunii, conform Sfântului Paul este să fie inteligibilă, cu scopul ca ea să poată vorbi spiritului nostru; de aceea, nu este suficient să fie spusă într-un limbaj care este pe înțelesul celui care se roagă; există rugăciunii într-un limbaj vulgar care nu spun mult mai mult gândului ca dacă ar fi într-o limbă străină și care, din acest motiv, nu ajung la inimă; ideile rare pe care le conțin sunt adesea sufocate de supraabundența cuvintelor și de misticismul limbajului.
Principala calitate a rugăciunii este să fie clară, simplă și concisă, fără frazeologie inutilă, nici cu lux de epitete care nu sunt decât podoabe strălucitoare; Fiecare cuvânt trebuie să aibă importanța sa, să trezească o idee, să miște o fibră: într-un cuvânt, ele trebuie să te facă să reflectezi. Numai cu această condiție rugăciunea își poate atinge obiectivul, altfel este doar zgomot. Vedeți, de asemenea, cu ce aer de distragere și ce volubilitate ele sunt spuse de cele mai multe ori; vedem buzele care se mișcă, dar în expresia fizionomiei, în sunetul vocii, se recunoaște un act mecanic, puramente exterior, la care sufletul rămâne indiferent.
Scopul rugăciunii este să elevăm sufletul nostru la Dumnezeu; diversitatea formulelor nu ar trebui să stabilească nici o diferență printre cei care cred în El și cu atât mai puțin, printre adepții Spiritismului, pentru că Dumnezeu le acceptă pe toate atunci când sunt sincere.
De ce Dumnezeu nu ne dă întotdeauna ceea ce cerem?
Dumnezeu adesea nu vă oferă ceea ce cereți, pentru că, conform Inteligenței cosmice, ceea ce voi cereți vă poate face mai mult rău decât bine, drept urmare, se neagă să le acorde.
Bibliografie:
Divaldo P. Franco – Întâlnire cu pacea și sănătatea
Omraam Mikhaël Aïvanhov – Puterea Gândului
Allan Kardec – Evanghelia după spiritism
William Walker Atkinson – Vibrația gândului
