A fost odată ca niciodată, demult, o mamă oaie care a găsit un pui de leu abandonat. Văzându-l așa de singur, mama oaie a decis să-l ia și să-l crească cu miei săi. Micul leu se simțea atât de bine cu miei, căci a crescut crezând că și el este un miel.
Când leul a crescut, a continuat să trăiască printre oi și miei, ca și cum ar face parte din turmă, comportându-se la fel cum o făceau ceilalți. Celelalte oi știau că el era diferit și l-au acceptat.
Leul păștea cu oile, dormea cu oile și inclusiv, emitea unele sunete asemănătoare behăitului oilor.
Într-o zi, în jur oilor a apărut un leu bătrân și înțelept, dispus a se lansa asupra oilor pentru a vâna una pentru cină. În timp ce analiza pe ascuns de la distanță ce oaie este mai lentă și ca urmare, cea mai bună de vânat, bătrânul leu a văzut un leu tânăr care păștea printre ele.
Bătrânul leu nu putea să-și revină din uimire. Îl vedea atât de liniștit printre oi, că nu-i venea să creadă!
După câteva secunde, bătrânul leu s-a decis să meargă după leul tânăr pentru a vedea ce se întâmplă.
Când oile au văzut că leul venea către ele s-au speriat și au fugit. Tânărul leu a făcut la fel. Bătrânul leu a alergat după el până a reușit să îl oprească.
– Te rog, să nu îmi faci nici un rău. Nu sunt decât o oaie slabă – a spus tânărul leu.
Bătrânul leu a înțeles că micul leu nu știa ceea ce el este.
– Dacă mă însoțești până la acel lac, promit că nu vă voi face nici un rău, nici ție și nici fraților tăi.
Tânărul leu a acceptat înțelegerea și l-a însoțit pe bătrânul leu la lac.
– Apropie-te de mine, privește-te în apă – i-a spus bătrânul leu.
Leul tânăr, a făcut ceea ce i s-a spus.
– Ce vezi în apă ? – a întrebat leul bătrân.
Tânărul leu s-a speriat.
– Doi lei! – a strigat. Care sunt eu?
– Privește bine – a spus leul bătrân. Suntem tu și eu.
Tânărul leu a privit cu atenție. Atunci, un fel de forță interioară i-a trecut prin tot corpul și a emis un răcnet feroce.
– Sunt un leu ! – a spus.
Din acel moment, toată acea slăbiciune pe care leul a simțit-o crezându-se oaie, a dispărut. De atunci, leul s-a simțit puternic. Dar, nu a abandonat familia de oi, ci a rămas cu ele pentru a le îngriji și a le proteja, la fel cum a făcut mama oaie.
Revista Spiritistă Îngerul Bun
Tradusă de Societatea Spiritistă Română
