Medicul săracilor
Pentru a înțelege în profunzime viața sa, marcată de sacrificiu și iubire pentru Umanitate, ar trebui să începem relatarea cu cuvintele lui Ismael despre Bezerra de Menezes, în reuniunea petrecută în Spiritualitatea Superioară înainte de reîncarnarea sa, inclusă în lucrarea Brasil, Inima Lumii, Patria Evangheliei, a cărui autor este spiritul lui Humberto de Campos, psihografiată de Francisco Cândido Xavier:
«Vei descinde la luptele terestre cu obiectivul de-a concentra energiile noastre în țara Răscruce, îndreptându-te spre ținta sacră a eforturilor noastre. Vei grupa toate elementele dispersate cu devoțiunea spiritului tău, astfel încât să putem crea nucleul activităților noastre spirituale în scopurile elevate ale reformei și regenerării. Nu este necesar să îți menționăm cât de delicată este misiunea; mai mult decât atât, cu deplina observare a codului lui Isus și cu asistența noastră spirituală, vei pulveriza toate obstacolele cu forța perseverenței și umilinței, consolidând ceea ce este primordial pentru lucrarea noastră, care este a lui Isus, în sânul Patriei Evangheliei sale. Dacă lupta va fi mare, consideră că nu va fi mai puțină compensarea Domnului, care este calea spre adevăr și viață.»
În dimineața de 29 August 1831, incorporează la viața fizică spiritul lui Adolfo, în Riacho do Sangue, din Statul Ceara. Părinții săi, catolici Antonio Bezerra de Menezes și Fabiana de Jesus Maria Bezerra se bucurau de o bună situație economică, ocupându-se cu creșterea animalelor. Chiar dacă, mai târziu au rămas fără avuția lor, acest fapt datorându-se comportamentului plin de bunătate a bătrânului colonel, care verificând situația a constatat că datoriile depășeau beneficiile. Au ajuns în situația în care abia puteau să-i mențină pe cei doi fii mai mari care studiau dreptul și pe micuțul Adolfo, cel mai puțin favorizat, care termina clasele liceale.
Avea doar șapte ani, când mama sa l-a luat de mână și l-a înscris la școala publică la Villa del Frade. La acea vârstă a auzi vorbindu-se că sufletele morților vin în mod constant să viziteze pe cei vii, iar acest fapt l-a impresionat profund, petrecând câteva nopți alarmat și speriat. În 10 luni, a învățat să citească, să scrie și să calculeze.
După ce familia a fost obligată să emigreze forțat, datorită posturii politice a tatălui său care a provocat persecuția, a fost înmatriculat în “Maioridade” la 12 ani în aula publică de latină din Sierra de los Martins, care era condusă de părinții iezuiți. Înclinațiile sale naturale pentru orice studiu a făcut ca el să avanseze foarte mult, astfel încât a ajuns să substituie profesorul, dictând lecțiile colegilor și corectând erorile comise.
În 1846, tatăl său s-a reîntors în provincia Ceara, datorită faptului că au încetat persecuțiile politice, iar micul Adolfo este înscris la Liceul care era condus de fratele său mai mare. În următorii patru ani termină studiile și fiind că nu simte nici o înclinație spre a studia dreptul, l-a rugat pe tatăl său să-l lase să studieze Medicina.
Cum în acel timp, nu existau școli de medicină în partea de nord, tatăl său a decis ca la 20 de ani să-l trimită să studieze la Guanabara, după ce a strâns banii necesari de la prieteni și rude. Se inițiază, din acel moment al anului 1851 până în 1856, în viața tânărului etapa de student, a cărui ani au fost încoronați de succese.
Au fost cinci ani de sacrificii și renunțări în care doar voința de-a reuși îl motivau să meargă mai departe. Datorită situației precare a fost nevoit să ofere meditații din al doilea curs cu unicul scop de-a rămâne la facultate, iar cum nu deținea cărțile a fost nevoit să studieze la biblioteca publică. Caracterul său a impresionat colegii venind la el ca prieteni și să-i ceară sfaturi. Cuvintele sale îi linișteau, iar respectul și admirația s-au consolidat încetul cu încetul.
La vremea aceea, Bezerra de Menezes se pregătea deja să fie un viitor călăuzitor al contemporanilor săi, un conducător spiritual al mulțimilor care îl vor asculta mai târziu, când cuvintele sale proclamate de doctrină și credință, vor avea o rezonanță mai admirabilă și mai penetrantă. În acel timp, ateismul se integra peste tot în lume și ideile eretice, alterate de filozofia tuturor timpurilor secau câmpul spiritual.
Câteva momente importante în viața sa, sunt legate de marea teamă economică pe care a suferit-o și ne reamintim unul în special, care dezvăluie modul în care lumea invizibilă sprijinea tânărul student. Cotele trebuiau plătite la facultate, iar dacă Bezerra de Menezes nu le plătea risca să piardă anul. Și nu era doar acest lucru care îl neliniștea, proprietarul casei unde locuia îl amenința că-l va da afară. Disperat – unul din puținele momente în care a disperat în viață – a ridicat ochii către Cer și a apelat la Dumnezeu. În acel moment, cineva a bătut la ușă. Era un tânăr simpatic care a venit să îi ofere câteva ore de matematică. Bezerra de Menezes la început s-a negat, confesând că este materia pe care el o detestă cel mai mult. Vizitiul a insistat și în final aducându-și aminte de situația sa disperată, a acceptat. Tânărul, sub pretextul că poate cheltuii plata lunară primită de la tatăl său, i-a cerut permisul să-i plătească orele înainte. După câteva insistențe, Bezerra convins a acceptat și a stabilit ziua și ora pentru începerea orelor, iar vizitiul și-a luat la revedere.
Adolfo se simțea foarte bucuros. În acea zi și-a plătit chiria și cotele examenelor la facultate. Și-a adus aminte, totuși, de promisiunea făcută și cum nu avea nici o carte de matematică, a fugit la bibliotecă, iar pentru câteva ore aprofundează cu voracitate diferite teme pregătind prima oră. Ora nu s-a realizat, precum nici altele, pentru simplu motiv că discipolul nu și-a făcut apariția. Au trecut câteva zile, iar vizita nu s-a prezentat. Acest fapt l-a preocupat pentru un timp, dar niciodată nu a uitat această întâmplare, referindu-se la ea în numeroase ocazii ca una din primele manifestării de ajutor pe care le-a primit de la lumea invizibilă și care îl poate primi orice spirit disperat.
În cele din urmă, în 1856, Bezerra de Menezes s-a licențiat ca Doctor în Medicină la vârsta de 25 de ani. Prima sa idee a fost, logicamente, să își deschidă propriul cabinet medical. El nu dispunea de resursele economice necesare și încearcă cu un coleg din grup, care dispunea de banii necesari și deschide cabinetul într-o sală din centrul comercial al orașului. În primele luni de la deschiderea cabinetului medical, nu a fost aproape nimeni. Cu toate acestea, în familie, diagnosticele sale au denunțat deja intuiția remarcabilă a medicului în arta vindecării. Iar, după membrii familiei au fost prietenii care îl tratau cu admirație, astfel numele tânărului medic a început să fie faimos. În cartier a ieșit în evidență cu vindecările făcute anumitor persoane. În scurt timp, s-a văzut căutat de numeroși pacienți. Însă, colegii din acel timp, cu siguranță, nu îi invidiau succesul, pentru că marea majoritate a clienților nu plăteau, aproape toți erau oameni săraci, foarte săraci, iar Bezerra niciodată nu le-a vorbit de bani.
Medicul militar Dr. Manoel Feliciano Pereira de Carvalho, șeful unității de sănătate al Armatei, a decis să-l cheme să se angajeze în Spitalul Central. După un an, a reușit să obțină diploma de locotenent chirurg al armatei. Este adevărat că remunerația a crescut, dar el continua să o folosească pentru săraci oferindu-le: medicamente, alimente, haine, etc; tot distribuia celor care întindeau mâna cerând un obol.
Evoluția ascendentă a vieții sale face ca pe 8 noiembrie din 1858 să se căsătorească din iubire cu Doamna Maria Candida de Lacerda. Colaborează cu principalele ziare ale orașului, este ascultat în serviciile militare, este cunoscut ca Medicul săracilor pentru dăruirea filantropică și este atunci când, în 1860, politica îl cheamă. Populația din San Cristobal, orașul unde trăia și muncea, dorea ca el să îi reprezinte în Camera Municipală, în timp ce soția lui se bucura și era orgolioasă de invitație. Bezerra a acceptat, chiar dacă la început a vrut să evite politica. S-a văzut prins într-o dilemă, a trebuit să renunțe la armată pentru politică și așa a făcut. El a fost ținta celor mai grave acuzații din cauza poziției sale politice, iar insultele și poreclele nu îi lipseau în ciuda succesului său în parlament. A triumfat în viața publică datorită calităților sale de orator de resurse extinse.
În toamna anului 1863, buna sa soție, după o imprevizibilă și galopantă boală, abandonează această lume lăsându-l pe Bezerra de Menezes absolut neconsolat cu doi copii, unul de trei ani și altul de un an, cauzându-i o mare criză, pe care reușește să o depășească datorită temperamentului său.
Căutând consolare, Bezerra de Menezes s-a apropiat de religie și a început să citească Biblia, meditând asupra conținutului său. În acea perioadă, în Brazilia, în special în Rio de Janeiro anturajul era foarte favorabil homeopatiei, era unde și-a petrecut timpul și unde a apărut în viața sa spiritismul. Cărțile lui Allan Kardec au început să ajungă creând controverse și polemici pasionale, care înflăcărau tot mai mult. Dar, moartea lui Allan Kardec a lăsat imensul grup de spiritiști fără călăuzitorul lor.
Elemente homeopatice din cele mai strălucite au venit să ajute cu ardoare la însămânțarea spiritistă. Una din formele de a face caritate a fost tratamentul gratuit pentru săraci în vindecarea bolilor lor prin intermediul homeopatiei. Dr. Travassos din grupul Spiritist Confucio, s-a grăbit să ia un exemplar din Cartea Spiritelor pentru cunoscutul deputat Bezerra de Menezes. La găsit în oraș mergând să ia tramvaiul ca să se întoarcă acasă. După ce s-a așezat pe scaun a deschis cartea și și-a aruncat privirea pe câteva pagini. A pronunțat: «Roagă-te la Dumnezeu! Nu voi merge în infern cu certitudine, doar pentru că citesc această carte! …» și s-a dedicat cu interes lecturii. În timp ce avansa citind textul, o imensă perplexitate îl invada. Vom cita propriile sale cuvinte:
« Citea. Dar, nu găseam nimic care să fie nou pentru Spiritul meu. Între timp toată aceea informație era nouă pentru mine! Eu, deja am citit și ascultat tot despre ceea ce se vorbea în Cartea Spiritelor… M-a preocupat serios acest fapt minunat și-mi spuneam mi-e însumi: se pare că eu eram un spiritist inconștient sau cum se spune în popor, din naștere.» Un astfel de fapt, după cum vedem, l-a impresionat profund. Și totuși, mai târziu, a reușit să înțeleagă cauza acelor fenomene, căci el era deja un spiritist inconștient.
Pe 21 ianuarie 1865, se căsătorește pentru a doua oară, cu Doamna Candida Augusta de Lacerda Machado, sora primei sale soții și cu care a avut șapte copii. În acest caz, a fost soția care l-a acompaniat până când a închis ochii, urmându-l și protejându-l cu o grijă și afecțiune cu adevărat extraordinară. Bezerra de Menezes a multiplicat atunci activitatea sa, forțându-se pentru a duce la bun sfârșit toate îndatoririle sale.
Numele său a fost aclamat în Cameră, unde a fost ales ca deputat general în 1867, menținând numeroase lupte, împotrivindu-se în special Ministrului Zacarias. Erau timpuri tumultuoase în politica țării, ajungând până în punctul în care Camera s-a dizolvat. În timp ce Bezerra aprofunda învățăturile sale despre Doctrina Spiritistă, tot mai multe inconveniente i se prezentau din punct de vedere politic. Între timp, Spiritismul a continuat să câștige adepți, chiar dacă erau împărțiții în două grupuri: cea a oamenilor de știință și cea a misticilor. În 1876, a luat naștere prima Societate Kardeciană din Rio de Janeiro.
Augusto Elias da Silva fondează Reformatorul, organ eminent spiritist care primește în continuu critici și insulte de la presa zilnică a țării. De aceea, în dorința incontrolabilă de-a evita astfel de atacuri, se adresează lui Bezerra de Menezes, al cărui suflet era deja impregnat de înțelepciune, iar acesta sfătuiește eminentul ziarist să continue cu campania pe care tocmai a început-o. Acest fapt se întâmpla în 1883. Centrele spiritiste lucrau autonom.
Fiecare centru spiritist, exercita activitatea într-un anumit sector, aproape fără a cunoaște acțiunile celorlalte centre. A fost o urgentă nevoie de un sistem de disciplină și ordine și s-a născut ideea unificării, instaurându-se Federația Spiritistă Braziliană, rolul său fiind de a federa toate grupurile.
Fondatorii federației au fost personalitățile cele mai relevante ale doctrinei, care în acel timp activau atât în societate, cât și în politică. Dar, Bezerra nu era dispus să prezideze Federația. Doar, după câțiva ani, pe 16 August din 1886 într-un auditoriu de aproape 2000 de persoane, cuvintele sale au răsunat pentru a vestii lumii aderarea sa la Spiritism, care a provocat în societatea braziliană un fior extraordinar.
Mulți prieteni și colegi îi vorbeau foarte des de mediumnitatea unui cunoscut homeopat spiritist, care se numea João Gonçalves do Nascimento. Diagnosticele sale convingea incredulii cucerindu-i, iar Bezerra la testat cu propria sănătate, fiind suferind de dispepsie. I-a fost suficient. Apoi, a solicitat asistența Spiritelor pentru obsedați, deoarece nebunia a fost una dintre specialitățile patologice spre care și-a îndreptat studiile și dedicarea sa. Au fost momentele în care a absorbit cu bucurie textele din Evanghelie și imaginea spirituală a Maestrului Isus, pregătindu-se fără ezitare în avangarda luptătorilor spiritiști.
Timp de cinci ani în paginile ziarului El Pais, ziarul marcând în acea perioadă anii de glorie cu propaganda spiritismului în Brazilia, transmite în fiecare duminică toate cunoștințele sale oamenilor umili cu cuvinte care atingeau sentimentul.
După cinci ani de luptă jurnalistică, Bezerra se afla într-o profundă depresie la care se adăuga pierderea a 2 dintre fii săi, care au murit în 1888. Cu toate acestea, rănit și trist, reacționează și intensifică campania la care s-a dedicat, publicând novela Casa fermecată.
Sunt timpuri în care grupurile spiritiste din Brazilia pășesc dezbinate, încercând fiecare să impună esența curentului care îl reprezintă: unii a misticilor și alții a științificilor. S-a ajuns până în punctul în care spiritul lui Allan Kardec, s-a comunicat în luna ianuarie din 1889 în societatea Fraternitate, repetând luna următoare instrucțiunile sale.
Animat de această circumstanță, Bezerra deja președinte al Federației Spiritiste Braziliene s-a dedicat a unifica familia spiritistă. Ghizii săi spirituali nu l-au abandonat, dimpotrivă se comunicau în mod constant cu el. Muncea neîncetat orientând și clarificând lumea asupra adevăratului sens al Spiritismului.
Concilia misticii, științificii și toate sectoarele altor credințe, iar aparte de aceste activități frecventa asiduu notabilele “muncii de dezobsesie” ale Grupului Lumină și Caritate, iar la lumina felinarului din sala de mese a casei sale traducea Lucrările Postume de Kardec. Așa a trecut anul 1889, iar spre sfârșitul luni Decembrie a început să se simtă obosit. Organismul său aveam nevoie de odihnă și a demis din funcția de prezident al Federației. Îl anima o secretă intenție: să fundeze o școală de mediumuri. Kardec în comunicarea făcută a pus în evidență «Pentru propagandă avem nevoie de elemente constitutive ale acesteia.» Ferm ca întotdeauna a fundat școala de mediumuri cu numele de Centrul. A avut o mare deziluzie, văzându-se la sfârșitul anului 1890 izolat pentru că colegii săi evitau să participe.
În paralel, asistența caritativă pentru cei nevoiași a adus la Federație o mare parte din asistenții care s-au distanțat de alte grupuri spiritiste.
Între timp, Bezerra continua să fie singur în Centru, iar situație financiară devenise insuportabilă, fiind nevoit să solicite la vechea societatea Fraternitate un loc unde să muncească și acolo a rămas.
Anul 1890 nu s-a finalizat în mod satisfăcător pentru mediile spiritiste în Brazilia. Guvernul Republican a adoptat un nou cod penal și acest fapt a umplut de teamă clasele spiritiste. Toată lumea a început să nu aibă încredere în interpretări și a fost Federația care a adresat o scrisoare Ministerului de Justiție, făcându-i să simtă spiritul de agresiune și parțialitate conținute în Codul Penal. În acest fel, celelalte asociații s-au alăturat lor, aducând așa solidaritatea. Ceea ce se condamna acolo, până la persecuție, nu era Spiritismul sănătos, moral, religios și educativ. Dar, cu această teamă au fost multe sedii spiritiste care s-au închis. Inclusiv, ziarul Reformatorul s-a văzut obligat să-și suspende publicarea. Din 1891 până în 1895, a fost o perioadă întunecată pentru istoria Spiritismului în Brazilia. În ciuda acestui fapt, Bezerra de Menezes, care nu putea concepe Spiritismul fără credința religioasă, a continuat campania sa surdă cu ideile sale.
Dur rănit pentru pierderea celor trei fii în doi ani, nu a renunțat să lupte și mergea constant și hotărât la Centrul Ismael, ultima sa ascunzătoare. Era unicul luptător. Toate duminicile în El Pais publica un articol de-al său, sub pseudonimul de Max.
În 1893, situația personală se agravează mai mult, condițiile financiare au scăzut la un nivel aproape mizerabil.
Dar, în ciuda faptului, el nu și-a pierdut speranța, din propriile sale probe își alimenta forțele pentru a înfrunta lupta. În ultimele luni ale teribilului an din 1893, Revoluția armatei a convulsionat capitala țării. Tunetele armelor au umplut populația de panică. Nu funcționa nici o societate, toate și-au închis porțile. În final, în ziua de Crăciun, a decis să închidă acea strălucitoare serie de publicații în El Pais, făcând un omagiu emoționant lui Isus, în timp ce se plimba singur în acea noapte tăcută pe străzile orașului, în drum spre casă.
Anul 1894, a fost un an mai bun, deja s-a restaurat Federația și imediat a reînceput să se tipărească Reformatorul. Bezerra de Menezes continua să orienteze pe cei care lucrau în tăcere. Totuși, la Federație situația era destul de încordată și se înfruntau cu diferite tendințe, iar după numeroase adunări au decis să recurgă din nou la Medicul Săracilor. A fost într-o noapte de iulie când grupul constituit din membrii directivei au bătut la ușa casei sale.
Știind, ce se întâmplă și conștient de decizia care i-a condus pe colegii săi la el, Bezerra a clătinat capul descurajat, încercând să evite cererea. Nu, nu puteau să recurgă din nou la el, se simțea obosit, epuizat și fără forța de-a lupta împotriva vieții și a oamenilor, sănătatea lui nu-i permitea energia necesară pentru a asuma acea responsabilitate. Nu se simțea cu forța necesară pentru a încerca să organizeze atâția oameni ireconciliabili.
A cerut câteva zile, pentru a asculta în primul rând sfatul ghidului spiritual și a spiritului Agostinho. A doua zi, Bezerra a mers la sediul Grupului Ismail pentru sesiunea care se obișnuia să se facă vinerea. Acolo, cu capul între mâini s-a dispus meditației și în tăcerea sălii spre surprinderea colegilor săi, Bezerra a ridicat capul în timp ce din ochii săi se scurgeau abundente lacrimi care îi atingeau barba sa albă și deasă. Bezerra denunțând astfel, ceea ce se întâmplă în ultimul timp în sânul familiei spiritiste: disensiunile între grupuri, muncile de asistență și diferitele divergențe în sânul Federației. Câteva momente mai târziu, spiritul lui Agostinho a venit să-i adreseze cuvinte de consolare, sfătuindu-l să-și continue lupta, căci era un Spirit ales. Resemnat, a anunțat în acea noapte că acceptă postul de președinte la Federația Spiritistă Braziliană. Avea vârsta de 64 de ani. Puțin timp mai târziu, a abandonat politica plină de plictiseală. Era bătrân și sărac. S-a dedicat exclusiv a fi medic homeopat, crescând ca persoană.
A fost între anii 1895 și 1900 când a pecetluit numele său ca adevărat Medic al săracilor.
Banii pe care îi câștiga îi împărțea cu ceilalți, spiritul său întotdeauna se gândea la ei. Nenumărate cazuri se pot cita ca dovadă a acțiunilor sale benefice și de inima lui binevoitoare. Nu se credea superior nimănui, dar în inima sa plină de senină magnitudine, vibrau înțeleptele concepte ale lui Isus. Iar, când ultimele clipe ale vieții l-au reținut semi-mort, timp de câteva lunii pe un pat umil fără a putea emite nici un cuvânt din cauza paraliziei, trăind drama teribilei agonii, a fost bunătatea prietenilor și oamenilor apropiați care l-au premiat cu gesturile lor emoționante de profundă recunoaștere.
A murit într-o zi splendidă, cu un soare radiant, la unsprezece și jumătate în 11 aprilie din 1900. Spiritul înalt luminat a marelui medic, continuă până în prezent, să își dispenseze protecția sa caritabilă la toți cei care îi cer ajutorul, căutând balsamul pentru corp sau pacea pentru spirit.
XAVIER, F. C.- Bezerra, Chico și tu, de spiritul lui Bezerra de Menezes
Federația Spiritistă Spaniolă- Tradusă de Societatea Spiritistă Română
