Un băiat și tatăl său mergeau pe munte. Dintr-o dată, fiul cade, se rănește și strigă:
-Au!
Spre surprinderea lui aude o voce repetându-se, într-un alt loc, undeva în munte:
-Au!
Curios băiatul strigă:
-Cine este acolo?
Iar, el primește ca răspuns:
-Cine este acoloooo?
Băiatul, supărat pentru că repetă ceea ce el spunea, a strigat:
-Lașule!
Iar, vocea i-a răspuns:
-Lașuleeeeee!
Atunci, băiatul își privește tatăl și îl întreabă:
– Tată, ce se întâmplă?
Tatăl, surâzând, îi spune:
-Nu este nimic, uite, o să strig eu, să vedem ce se întâmplă:
-Te admir!
Și vocea îi răspunde:
-Te admirrrrrrr!
Din nou tatăl strigă:
-Te iubesc!
Și vocea îi răspunde:
-Te iubesccccccc!
Băiatul, uimit, nu înțelegea ce se întâmplă, așa că tatăl îi explică:
-Este ecoul. Repetă tot ce spui. Dar, în realitate este viața. Viața îți dă înapoi, tot ce tu i-ai dat. Dacă îi vei trata pe alții cu răutate, vei primi răutate. Dacă îi insulți, vei primi insulte. Dacă, dorești mai multă iubire în lume, creează mai multă iubire în jurul tău; dacă, dorești fericire, oferă fericire celor care te înconjoară; dacă, dorești ca lumea să-ți zâmbească, oferă zâmbete lumii.
Această relație se aplică în toate aspectele vieții, viața îți va oferii înapoi tot ceea ce tu ai oferit.
Cineva a spus: Dacă nu-ți place ceea ce primești înapoi, revizuiește foarte bine ceea ce oferi.
Revista Spiritistă Îngerul Binelui
Tradusă de Societatea Spiritistă Română
Spiritismul este, în același timp, o știință de observare și o doctrină filozofică. Ca știință practică, constă în relațiile care se pot stabili cu Spiritele; ca filozofie cuprinde toate consecințele morale care se desprind din acele relații.
Ce este Spiritismul?- Allan Kardec
Allan Kardec a fost codificatorul Spiritismului. Organizator scrupulos a unui material care a fondat curentul spiritist al secolului al XIX- lea, dar în niciun caz nu a fost un scriitor imaginativ și nici de stil mistic. În primul rând, trebuie să știm că Franța la 3 octombrie din 1804, ziua în care s-a născut Hippollite Leon Denizard Rivail (pe parcursul articolului o să vedem cum va ajunge să se numească Allan Kardec) deja a trecut prin perioada Enciclopediei și acea formă de gândire, a lăsat la bazele societății sale, mari pedagogi foarte riguroși, formatori ai conștiinței intelectuale a lui Kardec.
Allan Kardec s-a născut într-o casă unde cultură elevată era deja profund așezată. A făcut primele sale studii la Lyon și le-a completat în Yverdum (Elveția), în Institutul celebrului profesor Pestalozzi, care a fost cunoscut ca unul din cele mai respectate centre de învățământ din Europa, prin care au trecut celebrii intelectuali din acea vreme. Omul nostru s-a revelat aici ca strălucit discipol în Științe și Literatură.
S-a dedicat temeinic lingvisticii și a vorbit corect germană, engleză, spaniolă și olandeză. Reîntors la Paris fondează Institutul de învățământ similar celui din Yvedum. Iar, ca educator publică numeroase cărți, mulțumită cărora, în ciuda faptului că este ruinat din cauza problemelor familiale, reușește să supraviețuiască din punct de vedere economic. De asemenea, a predat chimie, fizică, astronomie și anatomie comparativă. Continuându-și cariera pedagogică și-ar fi putut dezvolta viața, dar în 1854, cu 50 de ani, aude pentru prima dată vorbind de fenomenul meselor rotative (era la modă).
A fost vechiul său prieten Fortier (magnetizator) care i-a spus:…“Iată un lucru extraordinar, nu numai că masa se rotește când se magnetizează, dar și vorbește: este interogată și ea răspunde.” Codificator nostru a răspuns:…. “Voi crede în el când voi vedea și mi se va dovedi că o masă are un creier care să gândească, nervi să simtă și se poate converti într-un somnambul. Până atunci, permiteți-mi să nu văd în el decât o poveste pentru copii.”
La începutul lui 1855, l-a găsit pe Carlotti (alt vechi prieten) care din nou îi relatează fenomene și sugerează faptul că ar putea fi provocate de spirite, acest fapt a trezit o irezistibilă curiozitate savantului și cercetătorului. În mai din 1855, însoțit de Fortier, vizitează casa unei cunoscute senzitive, Madame Roger.
Acolo menține o conversație cu diverse persoane care l-au condus la ideea dinainte sugerată de Carlotti. Această întâlnire îi cauzează o profundă impresie și chiar în acel moment este invitat să asiste la o sesiune de experiențe. Când a ieșit a spus:…“acolo a fost, unde pentru prima dată am putut să depun mărturie de fenomenele meselor rotative care săreau și fugeau, în asemenea condiții, că îndoiala nu era posibilă. Acolo am văzut, de asemenea și anumite repetiții imperfecte ale scrierii mediumnice.”
Încă sceptic, dar impresionat, menținea relații de prietenie cu familia Baudin, la întâlnirile cărora este invitat. El ne povestește…. “A fost acolo, unde am făcut primele studii asupra Spiritismului, fondate mai mult pe observații decât pe revelații. Am aplicat acestei noi științe, așa cum am făcut întotdeauna, metoda experimentală. Niciodată nu am stabilit o teorie preconcepută. Observam cu atenție, comparam, deduceam și trăgeam concluzii; de la efecte mă remontam la cauză prin intermediul deducției și a înlănțuirii logice a faptelor, admițând viabilitatea unei explicații, numai atunci când am putut rezolva toate dificultățile inerente temei … Aceasta este procedura pe care am utilizat-o toată viața, de la 25 de ani. De la început, am înțeles seriozitatea cercetărilor pe care le-am întreprins și am întrevăzut în aceste fenomene cheia obscurității și controversata problemă a trecutului și, a posterității umanității, soluția și răspunsul la toate căutările mele. A fost o completă revoluție de idei și credințe; drept urmare, trebuia să acționez cu circumspecție și nu cu lejeritate, fiind pozitivist și lăsând idealurile deoparte pentru a evita afirmațiile iluzorii.”
În 1855 a primit de la Carlotti și de la un grup de savanți 50 de caiete care conțineau relatări despre diverse experiențe și comunicări, rugându-l să analizeze și să aranjeze conținutul. Într-o noapte, în una din sesiunile din casa familiei Baudin, omul nostru ( încă Rivail) primește o comunicare de la spiritul său protector. Acesta, numit Spiritul Adevărului, îi revelă o încarnare anterioară cu druizii din Galia și al cărui nume, la acea vreme, era Allan Kardec.
De asemenea, îi comunică că îl va ajuta în importanta misiune la care a fost destinat. Din acest moment, Allan Kardec se dispune a face munca, primind instrucțiunii prin intermediul diverșilor mediumuri (Japhet, Croset, Dufaux, Aline, surorile Baudin, etc.), diversificând în acest fel intermediarii comunicărilor sale cu spiritele, pentru a contrasta mai bine adevărul.
În 18 aprilie din 1857 publică cartea care marchează începutul spiritismului “Cartea spiritelor.” Cartea apare deja semnată cu numele de Allan Kardec, separând, astfel, perioada de scriitor și pedagog prestigios în care se semna cu numele său de naștere. În puținii ani care îi rămâneau de trăit (în această reîncarnare) a scris toate cărțile care completează codificarea spiritistă și a completat prima carte.
În 1858 a editat Revue Spirite (Revista spiritistă). În 1861 publică Cartea mediumurilor. Textul său dovedește caracterul științific al Doctrinei Spiritiste și provoacă o mare agitație, iar catolicismul se ridică împotriva lui Allan Kardec. În același an, 300 de cărți spiritiste sunt arse la Barcelona de inchiziția spaniolă. Mai târziu, în legătură cu acest fapt, Kardec a primit prin intermediul unui medium următorul mesaj de la episcopul de Barcelona, autorul actului de credință care a decretat incinerarea cărților și care a dezîncarnat între timp: “Este scris. Tu ai ars ideile, iar ideile te-au ars pe tine. Rugați-vă pentru mine. Pentru că este plăcută lui Dumnezeu rugăciunea celui persecutat către al său persecutor. Vorbește cel care a fost episcop și acum este doar un penitent.”
În 1864 publică Evanghelia după spiritism. În 1865 publică Cerul și Infernul, iar în 1868 publică Geneza. Allan Kardec a dezîncarnat în 1869, avea aproape 65 de ani. Opera lui Allan Kardec este de cunoaștere obligatorie pentru descifrarea spiritismului. S-au publicat multe cărți spiritiste ulterior, dar în cele ale codificatorului, se rezumă caracterul original a transmiterii spirituale și orientarea pentru a ne fi mai aproape mesajele. Mai mult, aceste cărți, datorită amplei tratării a temei, conține nenumărate descoperiri, multe dintre ele verificate ulterior de știință.
Trebuie să amintim că, în același an cu dezîncarnarea lui Allan Kardec, Societatea Dialectică din Londra a numit un comitet pentru a studia fenomenele Spiritismului, a căror cunoaștere se propagă în toată Europa. După luni de cercetare, cei 22 de membrii au conclus că fenomenele erau autentice. Aceasta a fost urmată de multe alte investigații asupra fenomenelor și tezei spiritiste care, la fel, au conclus în a accepta propunerea Spiritismului.
Federația Spaniolă de Spiritism
Tradusă de Societatea Spiritistă Română
Revista Spiritistă – Jurnal de Studii Psihologice, anul 2, nr. 11, Noiembrie 1859
Această întrebare ne este adresată de una din persoanele cu care menținem corespondența. Îi vom răspunde prin intermediul altei întrebări : ar fi bine să publicăm tot ceea ce spun și gândesc persoanele?
Oricine posedă o noțiune despre Spiritism, oricât de puțin profundă ar fi, știe că lumea invizibilă este compusă de toți cei care au lăsat, pe Pământ, învelișul său vizibil. Dar, despuindu-se de omul carnal, nu toți, de aceea, s-au revestit de tunica îngerilor. Există, deci, toate gradele de cunoaștere și de ignoranță, de moralitate și de imoralitate; aici este, ceea ce nu trebuie pierdut din vedere. Să nu uităm că printre Spirite, există, la fel ca pe Pământ, ființe frivole, amețite și batjocoritoare; pseudoștiințifici, vanitoase și orgolioase de cunoștințe incomplete; ipocriți, răi și ceea ce ar părea inexplicabil, dacă nu am cunoaște, de o manieră, fiziologia acestei lumi, există ființe senzuale, josnice, indecente, care se târăsc prin noroi. Pe lângă aceştia, aveți, întotdeauna ca pe Pământ, ființe bune, umane, benevole, luminate, sublime de virtuți. Cu toate acestea, cum lumea noastră nu este nici în primul rang și nici în ultimul, chiar dacă este mai aproape de ultimul rang ca de primul, rezultă că lumea Spiritelor cuprinde ființe mai avansate intelectual și moral ca persoanele noastre cele mai luminate și altele care sunt încă mai joase ca persoanele cele mai inferioare.
Având aceste ființe un mediu patent de a se comunica cu persoanele, de a-și exprima gândurile sale prin semnale inteligibile, comunicările lor trebuie să fie reflectarea sentimentelor, a calităților sau a viciilor lor. Aceste comunicări vor fi frivole, vulgare, grosolane, chiar obscene sau înțelepte, sensibile, sublime conform caracterului și elevări Spiritelor care se comunică. Aceste ființe se revelă prin limbajul lor; de unde se deduce necesitatea de a nu accepta orbește tot ceea ce vine din lumea ocultă, ci a o supune unui control sever. Cu comunicările anumitor Spirite, s-ar putea, la fel ca discursurile anumitor persoane, să se realizeze o selecție foarte puțin edificată. Avem, în fața ochilor noștri, o mică lucrare engleză, publicată în America, care este dovada acestui fapt și a cărei citire, se poate spune, că o mamă nu i-ar recomanda-o fiicei sale; de aceea nu o recomandăm cititorilor noștri. Există persoane care cred că este grațios, distractiv. Să se delecteze în intimitate, să fie așa, dar să o păstreze pentru ele însăși. Ceea ce noi concepem chiar mai puțin este ca cineva să se laude de a obține el însuși comunicări inconveniente; este întotdeauna un indiciu a afinităților de care nu există nici un motiv pentru a se simții vanitate, mai ales când acele comunicări sunt spontane și persistente, cum se întâmplă cu anumite persoane. Fără îndoială, acel lucru nu prejudecă asupra actualei moralității ale acelor persoane, căci cunoaștem unele care sunt afectate de acest tip de obsesie, la care caracterul său nu se poate presta de nici o manieră. Totuși, acel efect trebuie să aibă o cauză, ca toate efectele. Dacă nu se găsește în prezenta existență, trebuie căutat într-o situație anterioară; dacă nu este în noi, este în afara noastră, dar suntem cu aceea cauză întotdeauna pentru ceva, chiar dacă este pentru slăbiciunea de caracter. Odată cunoscută cauza, depinde de noi să o facem să înceteze.
Pe lângă acele comunicări indiscutabil rele și care șochează orice auz puțin delicat, există acelea care sunt pur și simplu triviale și ridicule. Există inconveniente în a le publica? Dacă sunt oferite pentru ceea ce merită, există un rău relativ. Dacă sunt oferite ca un studiu al genului, cu avertismentele, comentariile și atenuările necesare, pot fi chiar instructive, pentru că fac cunoscută lumea spiritistă sub toate aspectele ei. Cu prudență și politețe, se poate spune tot; dar ceea ce e rău este în a oferi, cum ar fi, lucruri care șochează bunul simț, rațiunea și regulile de urbanism; pericolul, în acest caz, este mai mare decât se crede. În primul rând, acele publicații au ca inconvenient inducerea în eroare a persoanelor care nu au condiții de-a aprofunda și de-a discerne între ceea ce este adevărat sau fals, mai ales în chestiuni atât de noi ca Spiritismul. În al doilea rând, sunt arme oferite adversarilor, care nu contenesc să scoată, din acestea, argumente contrarii înaltei moralității a învățăturilor Spiritiste, căci încă o dată, răul este în a oferi, cum ar fi, lucruri notorii absurde. Unii pot chiar să vadă o profanare în rolul ridicol la care se prestează anumite personaje pe bună dreptate venerate și celor care sunt făcuți să susțină un limbaj nedemn de ei. Cei care au studiat detaliat Știința Spiritistă știu la ce să se aștepte cu privire la acest aspect. Știu că Spiritele batjocoritoare nu se abțin să se adorneze de nume respectabile. Dar știu, de asemenea, că acele Spirite doar înșală pe cei care se lasă înșelați și care nu știu sau nu doresc, să năruiască stratagemele lor prin mijloacele de control pe care le cunoaștem. Publicul, care nu știe acest fapt, doar văd un singur lucru: un absurd oferit grav admirație și își spune:
«Există publicații care pot prejudicia, în mod special, cauza care se dorește susținută.»
“Dacă toți spiritiștii sunt așa, nu au furat epitetul cu care sunt gratificați.” Acea judecată este precipitată, fără nicio îndoială; îi acuzați pe bună dreptate de lejeritate și le spuneți: “Studiați lucrul, doar vedeți o față a monedei”; dar, există atâtea persoane care judecă a priori și fără a se strădui să întoarcă pagina, mai ales când nu există bunăvoință, trebuind evitat ceea ce le poarte da prea mult loc; căci dacă se unește rea voința cu răutatea, care este foarte comună, acelor persoane, le-ar încânta să găsească ceva de atacat.
Mai târziu, când Spiritismul va fi răspândit, mai cunoscut și înțeles de mase, acele publicații nu vor mai avea mai multă influență decât cea pe care o are, astăzi, o carte care conține erezii științifice. Până atunci, ar trebui să se aibă îndeajuns de multă circumspecție, căci există publicații care pot prejudicia, în mod esențial, cauza care se dorește a apăra, mult mai mult ca atacurile grosolane și injuriile anumitor adversari: unele din aceste publicații nu ar fi avut mai mult succes în a prejudicia Spiritismul, dacă ar fi fost făcute cu acest obiectiv. Eroarea anumitor autori este de a scrie asupra unui aspect înainte de a aprofunda suficient, iar cu aceasta, dau loc la o critică fondată. Se plâng de judecata temerară a antagoniștilor lor; nu au grijă și prezintă frecvent, ei însăși punctul său slab. În plus, în ciuda tuturor precauțiilor, ar fi pretențios să se creadă adăpostiții de toată critica: în primul rând, pentru că este imposibil să mulțumești pe toată lumea; iar în al doilea rând, pentru că există persoane care se râd de tot, inclusiv de lucrurile cele mai serioase, unele pentru situația lor, altele pentru caracterul lor. Se râd mult de religie; nu este surprinzător că se râd de Spirite, pe care nu le cunosc.
Dacă, cel puțin, glumele lor ar fi ingenioase, ar exista o compensație; dar din nefericire, ele nu strălucesc, în general, nici pentru finețe, nici pentru bun gust, nici pentru urbanitate și mult mai puțin pentru logică. Să facem, deci, mai bine; punând de partea noastră rațiunea și regulile de urbanitate, vom putea, de asemenea, cu batjocoritorii.
Acele considerente vor fi ușor înțelese de toată lumea; dar, există una nu mai puțin esențială care este relaționată cu propria natură a comunicărilor Spiritiste și care nu trebuie omisă: Spiritele merg unde găsesc afinitate și unde știu că vor fi ascultate. Comunicările grosolane și inconveniente sau pur și simplu false, absurde și ridicule, doar pot emana de la Spiritele inferioare: simplul bunul simț îl indică. Aceste Spirite fac ceea ce fac persoanele care se văd complezente în a fi ascultate: se atașează celor care admiră prostiile lor și în mod frecvent îi stăpânesc și, îi domină până în punctul fascinării sau a subjugării. Importanța care se concede comunicărilor lor, pentru publicitate, îi atrage, îi stimulează și îi încurajează. Unicul, adevăratul mijloc de-ai îndepărta este demonstrându-le că nu va fi înșelat, respingând de o formă severă, ca apocrif și suspicios, tot ceea ce nu este rațional, tot ceea ce dezminte superioritatea care se atribuie Spiritului care se manifestă și numele cu care se deghizează: atunci, când el vede că pierde timpul, se retrage.
Credem că am răspuns suficient la întrebarea persoanei cu care menținem corespondența asupra convenienţei și oportunității anumitor publicații Spiritiste. A publica fără examen sau fără atenuant, tot ceea ce vine de la acea sursă ar fi să demonstrăm, conform nouă, de puțin discernământ. Aceasta este, cel puțin, opinia noastră personală, lăsând la aprecierea celor care, dezinteresați asupra chestiunii, pot judeca imparțial, pot lăsa deoparte orice considerare individuală. Ca toată lumea, avem dreptul să spunem maniera noastră de a gândi asupra Științei care este obiectul studiului nostru și să o tratăm în felul nostru, fără a pretinde a impune ideile noastre nimănui, nici să le dăm ca legi. Cei care împărtășesc maniera noastră de a vedea este pentru că cred, la fel ca noi, că este adevărat; viitorul va arăta cine a greșit și cine a avut dreptate.
Allan Kardec – Revista Spiritistă Tradus de Societatea Spiritistă Română
Vreau să scriu o poezie Să reflecte clar schimbarea În a trăi pe Pământ, Care mai mult pare, un calvar Găsindu-te într-un alt locșor De un subtil extraordinar, Înconjurat de acele ființe Din trecut reamintite Suflete care împreună am umblat Depășind unele rute, În timp îndepărtate Dar, în memorie recente.
Acea speranță de viață Care spunem, că e a sufletului, O vedem, ca viața adevărată Dorită și râvnită.
Fiind calvarul trecut Ca o lecție întârziată Ne învață că există drumuri Care ne duc la o plajă Frumoasă, curată, imaculată, O plajă de bucurii De orizonturi albăstruii Unde vezi clar cu ochii Acel viitor divin Care în vremuri liniștite Toți înăuntru presimțim Ca trăiri cerești Din bunătate construite.
Închid așa, această poemă Care din inimă dictez Gândindu-mă că pe Pământ Toți au înțeles, Că acea minunată lume Este paradisul promis.
Poezie psihografiată de mediumul Manuel de Paz Tradusă de Societatea Spiritistă Română
Misiunea Asociației « Niciodată singur – prietenii vârstnicilor » este de a lupta la nivel național împotriva izolării sociale și a singurătății persoanelor vârstnice prin mobilizarea voluntarilor și prin schimbarea percepției societății asupra persoanelor vârstnice.
Scopul Asociației
Scopul Asociației este de a lupta la nivel național împotriva izolării sociale și a singurătății persoanelor vârstnice, cu precădere a celor de peste 60 de ani, mobilizarea voluntară și crearea unei culturi de voluntariat și a unei comunități care să contribuie la îmbunătățirea calității vieții persoanelor vârstnice, la conștientizarea și responsabilizarea membrilor societății civile și a instituțiilor publice și la schimbarea percepției, atitudinii și comportamentului societății asupra persoanelor vârstnice.
Valorile care ne ghidează sunt:
a) respectarea demnității fiecărei persoane;
b) respectarea ideilor, alegerilor, opiniilor și opțiunilor fiecărei persoane;
c) asumarea responsabilității sociale și individuale;
d) loialitate în acțiune în limita obiectivelor propuse de Asociație;
e) respectarea confidențialității persoanelor beneficiare ale programelor Asociației.
Membri
Asociația “Niciodată singur – prietenii vârstnicilor” s-a născut din dorința voluntarilor de a se implica mai mult și de a oferi un exemplu de mobilizare ce poate fi replicat la nivel național. Alături de Fundația Principesa Margareta a României, alți 13 voluntari au pus bazele acestei asociații în vara anului 2015, în calitate de membri fondatori.
Cu ce ne ocupăm
În România 1 din 2 vârstnici se simte singur și inutil, iar mulți dintre ei își duc bătrânețea în singurătate.Din ce în ce mai puține rude sau prieteni, cu copii mutați în alte orașe sau în străinătate, rămași fără parteneri de viață și fără profesia care îi întreținea activi, mulți bătrâni din România își poartă cu greu boala, pensia mică, dar și singurătatea. Unii vor doar să discute cu cineva și să fie ascultați, alții au nevoie de ajutor pentru activitățile de altădată normale. Unii bătrâni nu au mai părăsit de zeci de ani cartierul în care locuiesc sau căminul de bătrâni care le-a devenit casă.Noi credem că fiecare vârstnic merită o bătrânețe liniștită, cu demnitate și cu speranță. De aceea, cu ajutorul voluntarilor, al prietenilor și partenerilor:– Construim relații de prietenie și suport la domiciliul vârstnicilor sau în instituții specializate– Împărtășim bucurii și creăm amintiri noi în excursii și ieșiri special gândite pentru ei– Mobilizăm voluntari și comunități pentru că doar astfel putem sprijini mai mulți vârstnici– Alertăm asupra situației vârstnicilor din România
A. Prietenie și sprijin pentru vârstnici la domiciliu
Prin vizitele la domiciliul lor și prin activitățile regulate la care participăm împreună, voluntarii devin prietenii și noua familie a vârstnicilor și, construiesc împreună relații de durată și de calitate, pentru ca anii bătrâneții să fie mai plini de speranță și demnitate.Prin vizitele la domiciliul lor și prin activitățile regulate la care participăm împreună, voluntarii devin prietenii și noua familie a vârstnicilor și, construiesc împreună relații de durată și de calitate, pentru ca anii bătrâneții să fie mai plini de speranță și demnitate.Construim relații de prietenie cu vârstnicii care locuiesc singuri prin:
-Vizite săptămânale la domiciliu care le oferă vârstnicilor bucuria unui nou prieten cu care petrec timp de calitate și care le oferă ajutorul practic atât de necesar pentru realizarea cumpărăturilor sau vizite la medic-Activități, ieșiri și evenimente colective gândite special pentru a încuraja reintegrarea în societate, dialogul între generații și combaterea singurătății.Oferim o mână întinsă vârstnicilor greu deplasabili sau cu venituri reduse prin:-Sprijin practic în funcție de nevoi și de disponibilitatea voluntarilor: vizite la medic, ridicarea rețetei-Suport material, în funcție de donații și sponsorizări
B. Spiritul “de acasă” în cămine de bătrâni
Pentru vârstnicii din centre rezidențiale, orele lungi petrecute singuri sunt cele mai grele. Prezența în centre a voluntarilor și activitățile care îi mobilizează fizic, mental, dar mai ales emoțional sunt principalul eveniment al săptămânii.-Activitățile recreative și jocurile colective pun în valoare abilitățile motorii și stimulează memoria și comunicarea-Petrecerile aniversare readuc zâmbetele vrâstnicilor și creează amintiri noi împărtășite cu voluntarii-Vizitele individuale le oferă bătrânilor ocazia de a lega prietenii noi.
C. Vacanțele și sărbătorile de altădată
Asociația Niciodată singur -Prietenii Vârstnicilor
Sediu social: Calea Plevnei nr. 98, bloc 10 C, ap 8, sector 1, București
Adresa de corespondență: Str. Carol Davila nr. 105-107, sc 1, ap. 2, sector 5, București
Geneza constă în faptul că Doctrina Spiritistă este rezultatul învățăturilor colective și concordante ale Spiritelor. Știința este chemată să construiască Geneza cu ajutorul Legilor Naturii. Dumnezeu demonstrează măreția și puterea sa prin imutabilitatea legilor sale și nu prin abrogarea lor. Pentru Dumnezeu trecutul și viitorul este prezent.
Geneza este ultima carte din Codificarea Kardeciană și iese la lumină în anul 1868.
“Lucrarea constituie un pas înainte în terenul consecințelor și aplicațiilor spiritismului. Precum ne indică titlul, obiectivul studiului sunt cele trei puncte care până acum au fost interpretate și comentate în mod diferit: geneza, miracolele și predicțiile, în relațiile sale cu noile legi care se deduc din observarea fenomenelor spiritiste.”
Allan Kardec
Demonstrând existența lumii spirituale și relațiile cu lumea materială, Spiritismul oferă explicația unei imensități de fenomene care nu au fost înțelese și care din același motiv au fost considerate inadmisibile de anumite clase de gânditori. Aceste fapte abundă în Scripturi, dar comentatorii lor nu au reușit să ajungă la o soluție rațională, deoarece ignorau legea care le guverna. Fiind împărțiți în două tabere opuse s-au învârtit în același cerc de idei: unii disprețuind datele pozitive ale științei, iar ceilalți nu au luat în considerare principiu spiritual. Soluția se găsește în acțiunea reciprocă a spiritului și a materiei.
Autorului i s-a părut necesar, înainte de a trata obiectivul acestei cărți, să definească clar rolul spiritelor și a oamenilor în elaborarea noii doctrine. Această considerare preliminară, care îndepărtează orice idee de misticism, constituie obiectivul primului capitol, intitulat: Caracterele revelației spiritiste. Este important să fie luat în serios acest capitol în care se găsește esența chestiunii.
Fără a prejudicia partea referitoare la activitatea umană în elaborarea acestei doctrine, inițiativa aparține Spiritelor, dar nu constituie opinia personală a vreunui Spirit. Doctrină nu este, nici nu va putea lăsa să fie, decât rezultatul învățăturilor colective și concordante ale Spiritelor. Doar cu această condiție o putem denumi Doctrina Spiritelor. Altfel, ar fi doar doctrina unui Spirit și doar ar avea valoare ca opinie personală.
Concordanța colectivă a opiniei Spiritelor, supusă de asemenea criteriului logic, constituie forța doctrinei spiritiste și asigură perpetuitatea ei. Datorită faptului că doctrina are ca sursă a originii sale învățăturile Spiritelor, pentru a dispărea este necesar ca Spiritele să nu mai existe. Acest fapt este, de asemenea, ceea ce va face ca Spiritismul să predomine asupra oricărui sistem personal care nu are rădăcini în toate părțile.
Codificarea Kardeciană, așa cum am precizat în articolele anterioare este compusă din cele cinci cărți : Cartea Spiritelor (1857), Cartea Mediumurilor (1861), Evanghelia după Spiritism (1864), Cerul și Iadul (1865) și Geneza (1868).
În completarea cunoștințelor și pentru o mai bună înțelegere a Doctrinei Spiritiste, Allan Kardec a publicat și următoarele cărți : Ce este Spiritismul?, Spiritismul în ceea mai simplă expresie, Călătoria spiritistă din 1862, Devoțional Spiritist, Vocabulariul spiritist menținând, de asemenea, pe durata existenței sale, Revue Spirite (Revista Spiritistă). Lucrările postume constituie o compilație a mai multor studii inedite lăsate de Allan Kardec nepublicate în momentul desîncarnării sale în 1869. Compilate de discipolii săi, unele au fost publicate în Revista Spiritistă din același an, dar ansamblu de lucrări prezentate ca Lucrări Postume a fost publicat în 1890 de Société de Libraire Spirite din Paris.
Spiritismul este o filosofie de baze științifice și consecințe etic-morale. Fiind, mai ales, domeniul filozofic și științific al acestei cercetării spiritiste, care va conduce către spiritualitate prin vindecarea și prevenirea drogurilor sau a altor adicții, din care va trebui să extragem orientări comportamentale, pe care le numim morale, dar care vor trebui justificate printr-o bună procedură a eticii, sinonimă cu filozofia morală.
Pentru a investiga această temă, care are un impact atât de negativ asupra sănătății societății noastre actuale, vom stabilim ruta noastră de cercetare. Primul nostru pas va fi acela de a aminti conceptul de sănătate aprobat de Organizația Mondială de Sănătate ale Națiunilor Unite. Apoi, vom căuta rădăcina problemei sănătății. Va fi drogul cauza? Sau doar un mijloc? Dacă se dorește expunerea unei probleme, trebuie determinată cu exactitate care este cauza ca să nu se greșească mediul.
După ce vom determina cauza, vom investiga diversitatea naturii ei și vom vedea cum vom putea să o influențăm, recurgând la învățătura spiritistă pentru a o preveni sau a vindeca la cei care suferă, deja, efectele sale nedorite. Vă vom face în anumite momente să gândiți „în afara cutiei „, deși întotdeauna cu raționalitate. Fiecare trebuie să gândească pentru el, ceea ce vom prezenta este doar adevărul nostru…. Dar, există altele și doar vom progresa dacă contrastăm ale noastre cu altele și continuăm îmbunătățirea.
1. Conceptul de sănătate
Din 1983, Organizația Mondială de Sănătate ale Națiunilor Unite consideră sănătatea, ca definiție: o dimensiune de bunăstare spirituală și nu numai a dimensiunilor fizice, mentale și sociale.
“Sănătatea este o stare dinamică de bunăstare fizică, mentală, spirituală și socială completă și nu doar lipsa disconfortului sau a bolii. (WHO/MAS/MHP/98.2.15 – AG 1983) (Saúde, 1998)”
Dacă este recunoscută dimensiunea spirituală, atunci știința spiritistă va avea aici un câmp deschis cercetării sale. Iar, datorită faptului că spiritualitatea este un câmp foarte amplu, noi vom analiza doar un fenomen limitat, verificabil prin experimentare, ce este dependența și ce impact are asupra propriei spiritualități. Amintim aici, diferența și relația dintre filozofie și știință, care situează știința pe un plan inferior și limitat (fiica filozofiei)….Potrivit lui Platon, filozofia încearcă să justifice, prin rațiune, o credință care se consideră adevărată, în timp ce știința încearcă să meargă mai departe și să verifice acea credință care deja s-a justificat prin intermediul rațiunii, potrivit lui Aristotel, elevul lui Platon. Putem încerca să justificăm orice realitate pe care o observăm, doar verificând și deducând legile care reglementează micile fenomene ale realității majore. Datorită acestei relații ierarhice dintre filosofie și știință, se utilizează termenul “ipoteză” (ipo-sub; teză-justificare) în dezvoltarea metodei științifice.
Vă dăm un exemplu al acestei relații ierarhice…. Niciodată nu vom putea verifica existența lui Dumnezeu, în sensul de al duce într-un laborator pentru a explica cum este El. Doar, putem ajunge la conceptul de Dumnezeu prin rațiune, bazându-ne pe Legea de cauză și efect. La fel filosofând! Dar, dacă privim fenomenul climei, una din creațiile sale, astăzi am verificat deja anumite orientări și reguli, prin intermediul experimentării, care ne permite să deducem anumite legi despre modul în care funcționează clima, ajutându-ne să o prezicem. În fenomenul particular al climei, trecem de la o credință cu adevărat justificată, la o ipoteză (filosofia), de la o credință cu adevărat justificată și verificată, la o lege sau o regulă (știința). Suntem deja în domeniu științific.
În Doctrina spiritistă avem, de asemenea, capitole de cunoaștere științifică, cum ar fi legile care guvernează variatele capacități mediumnice pe care Allan Kardec le-a verificat și le-a înscris în Cartea mediumurilor (1861), cel mai bun manual al paranormalității umane care se cunoaște.
2. Rădăcina problemei. Efect, mijloc sau cauză?
În univers, totul este efectul unei cauze și aceasta este o paradigmă a științelor noastre actuale. Remontați de la efect la cauză se conclude că totul are o cauză și o finalitate. A ajunge la o finalitate este un act inteligent, fiindcă presupune că o inteligență a gândit-o și a determinat-o înainte. Apoi, este necesar ca o ființă inteligentă să fi decis în prealabil să utilizeze drogul pentru a obține o finalitate. Dacă nimeni nu o folosește, nimic nu va produce, în nimeni! Întâmplarea nu există. Ceea ce există este cauzalitatea care întotdeauna se remontă la o cauză. Dacă există o cauză, există o finalitate și dacă există o finalitate este necesar să existe o ființă gânditoare care a determinat-o. Atunci, va trebui să recunoaștem că problemă consumului de droguri presupune un fapt inteligent al consumatorului. Iar, aceasta situează substanța care provoacă adicție într-un plan de mijloc și nu de cauză! Cauza va fi atunci inteligența consumatorului! Iar, în ceea ce privește efectele utilizării sale, putem identifica efectele de natură fizică asupra corpului :
Efectele drogului asupra corpului sau asupra comportamentului:
Dacă comportamentul este determinat de un fapt inteligent, atunci acest efect se întoarce împotriva cauzei în sine, inteligența. În acest fel, ni se pare logic să concludem că rol rezervat drogului este doar de mijlocitor sau intermediar, pentru a obține acele efecte fizice și comportamentale.
3. Inteligența, cauza. Locul și natura sa
Doctrina spiritistă ne învață că ființa umană este o ființă triplă, constituită din corp, perispirit și suflet, că spiritul este o ființă dublă, constituit din perispirit și suflet, iar sufletul este o ființă simplă. (Kardec, Ce este Spiritismul, 1859) ( Kardec, Cartea Spiritelor, 1857).
Perispiritul este un fel de mănușă care învăluie sufletul și nu este permanent, este doar necesar pentru un suflet care va încarna într-o lume fizică. Unicul permanent dintre cele trei este sufletul.
Astfel, inteligența și memoria, care sunt virtuții specifice și inseparabile a fiecărei ființe umane, trebuie să rezidă în suflet, deoarece ele sunt elemente intrinsece și diferențiatoare a fiecăruia dintre noi.
De aceea ele trebuie să supraviețuiască, de asemenea, morții și să continue să existe și atunci când sufletul, deja avansat numai este nevoit să încarneze și deja nu mai posedă un perispirit. De la începutul secolului trecut, oamenii de știință studiază natura inteligenței noastre. De fapt, în zilele noastre, se recunosc trei naturii diferite ale inteligenței: intelectuală, emoțională și spirituală.
4. Cum să utilizăm diferitele naturii ale inteligenței pentru a preveni sau a vindeca adicția.
A. Inteligența intelectuală. Coeficient intelectual (CI)
Prima, ceea ce numim inteligență intelectuală sau rațională s-a descoperit în 1905, după nenumăratele cercetări a le lui Alfred Binet și Theodore Simon. Acești oameni de știință au realizat că, dând o problemă de logică la diferite persoane, unele o rezolvau mai rapid ca altele, iar dinamica rezultatelor a urmat un model. Așa că, li s-a părut că ar putea stabili o scară de valori pentru a o califica. Au ajuns atunci la o scară de 156 de grade pe care au numit-o Coeficient Intelectual sau CI. Au conclus, că CI se bazează pe această natură a inteligenței în care se rezolvă problemele logice, se elaborează concepte, se produce știința sau se rezolvă probleme obiective. De exemplu, bazându-vă pe această natură a inteligenței, să se rezolve următoarea problemă:
Să presupunem că un nufăr va crește pe suprafața unui lac. În ultimele 10 zile au măsurat suprafața frunzei și au conclus că se dublează după fiecare 24 de ore. Ne aflăm chiar în a 10 zi și frunza nufărului deja ocupă jumătate din suprafața lacului.
Întrebarea este : În ce zi va ocupa frunza nufărului toată suprafața lacului?
Vă vom lăsa să vă gândiți, avem certitudinea că toată lumea va ajunge la răspunsul logic corect, chiar dacă unii pot întârzia puțin mai mult. Vom lăsa răspunsul la sfârșitul acestui articol. Ce contribuție a aportat inteligenței, deja, exercițiul de această natură științifică în ceea ce privește adicția?
Anumite lucruri din viață ne merg bine deoarece acestea sunt legate de capacitatea noastră de a supraviețui, cum ar fi mâncarea și sexul. Dar, există altele care nu sunt atât de bune pentru noi, ca de exemplu, anumite droguri sau a petrece prea mult timp pe internet. Ne pot aduce aceleași senzații și acestea ne pot duce la adicție! În creierul nostru, avem o buclă de recompensă localizată în sistemul limbic, în zona în care se formează emoțiile și amintirile. Această buclă sugerează că vom primi o recompensă pentru alegerea unor acțiuni, cum ar fi mâncarea! Un neurotransmițător eliberează dopamină, captând atenția noastră în ceea ce facem și ne animă să o repetăm pe viitor. Acest lucru este bun! Creierul nostru ne spune că este agreabil! Putem observa că și acest lucru ne poate induce în eroare dacă creierul ne spune același lucru despre droguri sau alte comportamente dăunătoare … În mod normal, când dopamina este eliberată de neuron, ea este mai târziu absorbită de aceeași neuron care a eliberat-o. Dar anumite droguri, cum ar fi cocaina, împiedică ca această absorbție să se producă. Aceasta rezultă într-un exces de dopamină, în spațiul dintre doi neuroni, producând o creștere a euforie și bunăstării. Creierul nostru, care caută continuu starea de echilibru, se adaptează la anumite droguri, reducând numărul de receptori neuronali de dopamină.
Practic, acest fapt înseamnă că aceeași cantitate de droguri nu oferă aceeași intensitate de euforie, fiind că numărul de receptori stimulați este mai mic acum. În aceasta constă ceea ce numim “toleranță”. Datorită faptului că aceste droguri alteră neuronii, recidivismul se poate întâmpla când dependentul se oprește sau reduce drastic consumul.
Simptomele variază îmi funcție de tipul de drog și poate duce la depresii, durerii de cap, vomite și dificultăți respiratori. Este important să se știe că adicția nu se produce doar cu droguri și alcool. Comportamente cum ar fi viciul jocului, pot stimula creierul în același fel. Dar, există întotdeauna un ajutor care așteaptă. Drogul și alte dependențe pot fi învinse!
În concluzie, bazându-ne pe ceea ce știința deja a demonstrat în ceea ce privește:
Cum ar trebuie atunci să folosim coeficientul nostru intelectual și să vindecăm adicția?
Evitând sau reducând consumul până la sobrietate, deoarece utilizarea lui cauzează dependență fizică, psihică și chimică producând efectele fizice și comportamentale pe care le-am văzut.
Dacă inteligența intelectuală ar fi unica sau natura dominantă a inteligenței în ființa umană, cu siguranță problema adicției s-ar fi redus radical, după verificarea de către știință a daunelor pe care le provoacă, dat fiind faptul că în mod rațional, nu ar mai avea niciun sens să le folosim în continuare.
Atunci, ce se întâmplă pentru ca omul să renunțe la raționalitate și să continue să fie dependent? De unde provine forța motrice care se opune raționalității? Conform studiilor lui Binet și Simon, de-a lungul secolului trecut, mai mulți oameni de știință au studiat creierul în profunzime. Ei nu concepeau că o masă atât de mare de neuroni să fie dedicată doar raționalității. Unde, atunci, s-ar localiza emoțiile și căutarea plăcerilor în creier?
Egas Moniz, un om de știință portughez, a câștigat un premiu pentru descoperirea unei tehnici chirurgicale numită leucotomie sau lobotomie prefrontală, în prima jumătate a secolului XX-lea, cu care a reușit să trateze pacienții bolnavi de schizofrenie violentă. Prin ruperea legăturii dintre lobii frontali la baza creierului, pacienții au calmat comportamentele lor violente, chiar dacă rămâneau cu o apatie care le-a diminuat calitatea vieții. În ciuda acestor efecte colaterale, s-a verificat atunci locația circuitului de plăcere la baza creierului…..
După câțiva ani, când știința deja a descoperit și dezvoltat Tomografia Axială Computerizată (TAC), prin emisia de pozitroni (PET), Michael Persinger, profesor universitar canadian, a elaborat o cască cu electrozi și a cerut pacienților săi, să-i spună dacă atunci când au intrat în tubul mașinii TAC, au experimentat diferite senzații de la bucurie la tristețe, căutând să vadă pe ecranele mașinii care zone ale creierului se luminau. Astfel, s-a confirmat faptul că se întâmplă și că pacienții săi au experimentat diverse emoții. În același timp, s-a publicat în revista Forbes, un articol care concludea, că cei cu succes în viață nu sunt cei care aveau CI mai elevat, ci aceia care reușeau să combine un bun coeficient intelectual cu o bună capacitate de a se relaționa în societate.Este comun ca persoanele cu un coeficient foarte elevat al Coeficentului Intelectual să se izoleze de ceilalți și să se concentreze doar pe studiul și munca lor.
Neurologului american Daniel Goleman i-a atras atenția acest articol și rezultatele cercetărilor lui Persiger și a scris cartea Inteligența emoțională, caracterizând această nouă natură a inteligenței noastre, căruia i s-a asociat și un coeficient emoțional (CE). Această natură a inteligenței noastre este un motor real, care ne poate face eroi, dar și să comitem cele mai mari erori, ignorând tot ceea ce în mod rațional ne oferă Coeficientul nostru Intelectual. În cartea lui Goleman puteți găsi câteva exemple.
De exemplu, folosirea inadecvată a acestei inteligențe ne face să bem un pahar mai mult peste limita recomandată pentru conducerea mașinii, când suntem invitați să mai bem încă un pahar în timpul reuniunilor. CE ne invită să fim cordiali, empatici și deși știm că suntem deja la limită, să depășim raționalitatea, profitând de acel pahar în plus înainte de a conduce, sfârșind prin a avea un accident, rănind probabil alte persoane …
Cunoscutul filozof Socrate a descris-o deja de o formă implicită când a afirmat că:
“Oricine ar putea fi furios, este ușor, Dar, să fii furios cu persona corectă, cu intensitatea corectă, în momentul corect, pentru motivul corect și de o formă corectă, nu este ușor!”
Cum putem atunci utiliza această inteligență în problema noastră cu drogurile?
O mare parte din ceea ce credem că știm despre viciu, este greșit. Dacă dumneavoastră, de exemplu, vă fracturați coxa veți fi dus la un spital și veți primi doze de diamorfină timp de câteva săptămâni sau luni. Diamorfina este heroină! Este, de fapt, o heroină mult mai puternică ca a oricărui dependent, care se poate obține pe stradă, pentru că nu este contaminată cu substanțele cu care traficanții le diluează. Există persoane care primesc doze de heroină chiar acum, în spitale. Atunci ar fi de așteptat ca unele dintre ele să se vicieze. Dar, s-a făcut un studiu aprofundat și acest fapt nu se întâmplă!
Teoria noastră tradițională despre adicție vine după o serie de experimente realizate la începutul secolului al XX-lea. Experimentul este simplu:
Luăm un șobolan și îl punem într-o cușcă cu două sticle de apă. Una are doar apă, iar cealaltă apă se amestecă cu heroină sau cocaină. Aproape ori de câte ori se realizează acest experiment, șobolanul va deveni obsedat de apa cu drog și se va întoarce din ce în ce mai mult, până se va omorî.
Dar în anii 70, Bruce Alexander, profesor de psihologie, a realizat ceva ciudat în legătură cu acest experiment …Șobolanul este pus în cușcă absolut singur. Nu avea nimic de făcut, în afară de a se droga. S-a întrebat: Ce s-ar întâmpla dacă aş încerca altfel? Așa că, a construit “parcul de șobolanii”, care este, în principiu, un paradis pentru șobolani. Într-o cușcă luxoasă, în care șobolanii aveau mingi colorate, tunele pentru alerga, mulți prieteni cu care să se joace și ar putea avea mult sex. Tot ceea ce un oraș de șobolani ar putea dori și, de asemenea, sticlele cu apă cu droguri și apă normală. Aici, începe partea fascinantă: În “parcul de șobolanii”, șobolanii aproape că niciodată nu au băut apa cu drog, niciunul nu au folosit-o în mod compulsiv, niciunul nu a suferit de supradozaj. Dar, poate că era ceva ce se întâmpla doar cu șobolanii? Bun, se pare că a existat, de asemenea, un experiment cu oamenii, în războiul din Vietnam! 20 % din trupele americane aflate în Vietnam au utilizat multă heroină. Familiile din Statele Unite ale Americii au fost într-adevăr panicate, deoarece au crezut că vor exista sute de mii de dependenți de droguri pe străzi după întoarcerea acasă. Dar, studiul a urmărit soldații când s-au întors și a găsit ceva surprinzător: 95% dintre aceștia nu au mers la dezintoxicare, nici nu au semnalat simptome de abstinență și au încetat să ia droguri odată ce s-au întors acasă! Dacă credeți în vechea teorie a adicției, aceasta nu are sens. Dar, dacă credeți în teoria profesorului Alexander, atunci are mult mai mult sens. Pentru că, dacă te duc într-o junglă, într-o țară străină, unde nu vrei să fi și pot să fi forțat să ucizi sau să mori în orice moment, consumul de heroină este o bună modalitate de ați ocupa timpul. Dar, dacă te întorci la frumoasa ta casă, cu prietenii și familia ta este echivalentul faptului, că te scoate din acea primă cușcă și te lasă în “parcul de șobolanii” pentru oameni. Nu sunt substanțele chimice: doar cușca ta! Avem nevoie să ne gândim la adicție de o altă formă .
Oamenii au o nevoie înnăscută de a crea legături și de a se conecta. Când suntem fericiți și sănătoși, formăm legături cu persoanele din jurul nostru. Dar, când nu putem pentru că suntem traumatizați, izolați sau învinși de viață, formăm legături cu acel ceva care ne oferă acea senzație de alinare. Este posibil să consultăm telefonul nostru neîncetat, să vedem pornografie, să ne jucăm pe jocuri, să pariem sau să ne drogăm. Deci, vom forma o legătură cu ceva, pentru că aceasta este natura noastră umană.
În concluzie, cum ar trebui să utilizăm atunci CE pentru prevenirea și vindecarea adicție?
Evitați să vă izolați de ceilalți, pentru a nu simții necesitatea de a vă conecta cu substanțe chimice sau alte vicii, iar dacă sunteți deja dependent, să încercați să substituiți acea conexiune prin conectarea cu prietenii și familia, care nu sunt dependenți, făcând față la permisivitatea socială .
C. Inteligența spirituală. Coeficient spiritual (CS)
Secolul al XX-lea se apropia de sfârșit, când a fost identificată o altă natură holistică, integrată și sistemică a Inteligenței noastre. Neurologul Vilayanur Ramachandran, coleg cu Michael Persiger, a decis să recupereze experimentele sale, dar acum repetate cu echipamente de rezonanță magnetică mai sensibile și încercând să identifice suprafața creierului dedicată transcendenței, universalității, căutării holistice a soluției sau cauzei problemelor noastre. Apoi a cerut persoanelor care urmau să intre în tubul mașinii de rezonanță magnetică, să se gândească la Dumnezeu pentru cei care aparțineau unei religii sau la Univers, în ansamblul sau la alte dimensiuni, care nu erau vizibile, gândindu-se cum că ar trebui să existe.
Și a observat un lucru interesant: pe glanda pineală a fost înregistrată o fosforescență echivalentă cu un diferențial de 40 de hertzi, întotdeauna când oricare dintre ei a invocat sau s-a gândit la numele lui Dumnezeu, Isus, Brahma, Mohammed, Buddha. La fel s-a întâmplat când se gândeau în ansamblu la tot, la univers, la integrare sau la transcendență. Și cu foarte mult curaj pentru un om de știință, în ziua de azi, Ramachandran a publicat informațiile experimentului în revista Nature. Danah Zohar, o fiziciană cuantică, a citit acel articol și i-a găsit posibile legături cu fizica cuantică deja postulată, în ceea ce privește dimensiunile suplimentare și universurile.
În special, din 1984, fizica cuantică a cunoscut progrese semnificative și o succesiune de teorii, numite generic Strings, în număr de cinci, a Supercorzilor și, în sfârșit, Teoria M sau Membranele (Green, 2001). Vă aduceți aminte că a existat o perioadă în care se învăța în școli că atomul este partea cea mai mică și cea mai indivizibilă parte a materiei. Că avea un nucleu, constituit din protoni și neutroni și că existau electroni care se roteau în jurul său.
Studiindu-se mai profund realitatea subatomică, care este obiectivul studiului fizicii cuantice, s-a constatat, în cele din urmă, că protonii și neutronii erau constituiți din quarks și că acele mici părți de materie sunt corzi fine de vibrații, diferențiate una de alta. Nu este nimic mistic, ci doar o coardă în formă de cerc, fără vârfuri, dar are două puncte, fiind doar o coardă subțire și vibrantă.
Mici aglomerări de energie, vibrând ca niște corzi de violoncel, într-o simfonie cosmică în mijlocul oricărei realități. Dar, există un preț de plătit pentru această viziune îndrăzneață…. Universurile paralele și 11 dimensiuni! Dintre care majoritatea niciodată nu au fost observate!
Trăim, cel mai probabil, într-un Univers cu mai multe dimensiuni decât atinge viziunea noastră. Se crede că aceste dimensiuni suplimentare există pentru că rezultă din aplicarea ecuațiilor din teoria corzilor … corzile trebuie să se miște în mai mult de cât cele 3 dimensiuni cunoscute! Universul nostru poate fi comparat cu o felie de pâine dintr-o pâine întreagă….o singură felie, introdusă într-un ansamblu mai mare, al cărui întreg fizicienii câteodată îl numesc „Volum Universal”. Dacă aceste idei se confirmă, „Volumul Universal” trebuie să conțină alte felii, alte Universuri, care se găsesc lângă al nostru, adică Universuri paralele cu al nostru! Unele dintre ele se pot asemăna cu al nostru… se prea poate să aibă materie, planete, un fel de viață similar….Altele vor fi cu siguranță mai rare și guvernate de legi fizice, complet diferite de ale noastre.
Toate aceste Universuri ar trebui să existe într-una din aceste diferite dimensiuni preconizate de Teoria corzilor sau cum o numesc mai nou Teoria M (de Membrană). Dimensiunii care ne înconjoară și care unii spun că ar putea fi la mai puțin de 1 mm distanță de al nostru. Dacă avem o membrană într-o dimensiune superioară nouă, iar particulele și atomii noștri nu se pot mișca de la unul la celălalt, atunci va fi ca și cum ai încerca să o atingi, dar fără să simți nimic.
Dacă, într-adevăr trăim într-o membrană, iar universurile paralele cu al nostru se găsesc în altele, aproape de noi, se prea poate ca niciodată să nu le putem vedea…. Dar, poate că într-o zi vom reuși cel puțin să le simțim prin intermediul gravitației! Dacă se confirmă existența unei vieți inteligente într-o membrană diferită de-a noastră, iar acea viață inteligentă poate fi foarte asemănătoare cu a noastră, atunci teoretic, vom putea fi capabil să ne comunicăm cu ei prin schimbul unor puternice interacțiuni gravitaționale, în formă de undă.
Prin urmare, cine știe, dacă într-o zi vom reuși să dezvoltăm tehnologia adecvată pentru a utiliza undele gravitaționale, pentru a ne comunica cu alte lumi.
S-a constatat, așadar, că acele mici particule de materie și de forță, compuse din corzi sunt în același timp particulă și undă. Mai bine spus, că ocupă toate posibilitățile de localizare în spațiu, de acord cu funcția lor de undă, până când un observator sau detector o va detecta. În acel moment, intră în colaps funcția de undă și se asumă doar ca o particulă, cu o locație definită. Dar, când nu se mai observă, aceasta recuperează toate locațiile posibile din spațiu, ceea ce îi permite funcția de undă. Este demonstrat de bine cunoscutul experiment cu două fante (Green, 2001).
Și cum suntem făcuți din aceste mici particule, de asemenea, avem acele caracteristici la nivel subatomic! Mai bine spus, la fel ca cunoscutul experiment de Schorodinger (Green 2011) cu o pisică, ea este vie și moartă în același timp, până când este observată intrând în colaps funcția de undă și se materializează în ipostaza de moartă sau vie! Deci, cum vom ieși din acest paradox, cum poate un om să fie în același timp viu și mort? Prin una din cele două căi …! Sau funcția de undă nu poate exista cu adevărat, fiind doar o simplă reflecție a cunoștințelor noastre sau pisica este cu adevărat vie și moartă, în același timp, dar în două universuri paralele! Cum funcția de undă pare a fi suficiente de demonstrată în multele fenomene din viața noastră zilnică, doar rămâne să recunoaștem existența universurilor paralele, nu-i așa?
Dacă, noi suntem constituiți din acele mici bucăți de materie și forță, atunci putem fi vii și morți în același timp, dar în universuri paralele! Acest fapt pare să se potrivească principiilor existenței spiritului, comunicabilității sale, reîncarnării și trăirile sale în diferitele lumi locuite, care sunt fundamentele filosofice ale spiritismului, unele dovedite deja științific.
Danah Zohar, a interpretat că, în punctul lui Dumnezeu al lui Ramachandran, că ar fi portalul de acces la acele universuri sau dimensiuni, așa cum André Luiz a afirmat deja, prin mediumnică, spunând că coincide cu glanda pineală (Luiz, 1945).
Ea a dedus, de asemenea, că acea capacitate de integrare ar fi un fapt inteligent, cu o natură diferită de cea Rațională sau Emoțională (sau ființă cuantică). Și în plus, acesta este, de asemenea, portalul de acces pe care mediumnitatea utilizează pentru a obține contactul cu spiritualitatea, de diferite elevații și influențe, cu siguranță cea mai elevată și ceea care ne poate face elevate și serioase sugestii, în ceea ce privește dificultățile cu care ne confruntăm, inclusiv adicția.
Astfel, a fost descoperită natura spirituală a inteligenței, numită coeficient spiritual (CS)
Cum am putea atunci să folosim această inteligență pentru a rezolva problema noastră cu drogul?
Adicția este doar una din simptomele crizei de deconectare care se întâmplă în jurul nostru. Toți o simțim. Începând cu anii 50, numărul mediu de prieteni apropiați ai fiecăruia a scăzut constant. În același timp, spațiul în casele noastre a crescut constant. Alegerea spațiului în loc de prieteni, este a alege lucruri în loc de conexiune. Războiul împotriva drogurilor, pe care l-am purtat timp de aproape un secol a înrăutățit totul. În loc de a ajuta lumea în a se vindeca și a repara viețile lor, i-a îndepărtat de societate. Am făcut să fie mai dificil ca ei să aibă un servici și să devină mai stabili. Le-am luat beneficiile și sprijinul. Dacă îi prindem cu droguri, îi băgăm la închisori, care sunt literalmente cuști! Punem oamenii care nu sunt bine într-o situație care îi fac să se simtă mai rău și îi urâm pentru că nu se recuperează.
De prea mult timp, am vorbit doar de recuperarea individuală din adicție, dar acum trebuie să vorbim despre redresarea socială! Pentru că ceva nu a mers bine ca grup, trebuie să construim o societate care să semene mai mult cu „parcul de șobolani”, și mult mai puțin cu acele cuști izolate. Va trebui să schimbăm modul antinatural în care trăim și să ne redescoperim unii pe alții. Opusul adicție nu este sobrietatea! Opusul adicție este conexiune!
În concluzie, cum ar trebui să folosim atunci coeficientul spiritual în prevenirea și vindecarea adicției?
Promovând conexiunea interpersonală în locul celeilalte, substituind dependența. Lupta împotriva drogurilor sau a adicție prin intermediul integrării pedagogice și nu prin excludere punitivă.
5. Concluzie
În concluzie, propunerea spiritismului este de a folosi integral învățătura oferită de coeficienții intelectuali, emoționali și spirituali urmând următoarele orientări:
-Evitați sau reduceți consumul lor până la sobrietate, din cauza folosiri lor se provoacă adicția fizică, psihică și chimică, cu efectele fizice și comportamentale pe care le-am văzut.
-Evitați să vă izolați de ceilalți, astfel încât să nu simțiți nevoia de a vă conecta cu substanțe chimice sau un alt tip de viciu, iar dacă sunteți deja dependent, încercați să înlocuiți acea conexiune prin conectarea cu prietenii și familia, care nu sunt dependenți, confruntându-vă cu permisiunea socială.
-Promovați conexiunea interpersonală în loc de un alt înlocuitor de dependență. Lupta împotriva drogurilor sau adicție prin intermediul integrării pedagogice și nu de excludere punitivă.
În acest proces, care exige determinare și disciplină, fără altă alternativă, trebuie să se ţină cont de orientările de speranță care ne-au fost comunicate de spiritualitatea superioară, prin intermediul punctului lui Dumnezeu ale mediumurilor Francisco al Spiritului Sfânt și Divaldo Franco :
– Chiar dacă nimeni nu se poate întoarce în trecut să o ia de la început, orice persoană poate începe acum, să facă un nou final. ( Spiritul Hamed/Francisco al Spiritului Sfânt)
– În timp ce recoltați efectele acțiunilor trecute, acționați pentru consecințele viitoare.
– Fatalitatea ta este binele. Nimeni nu este condamnat la suferință. Este rezultatul alegeri greșite.
– Investește în mâine și vei fi fericit de astăzi! ( Spiritul Joana de Angelis/Divaldo Franco)
Răspuns problemă logică: Înainte de a termina, vă spunem că frunza nufărului ocupă toată suprafața lacului la sfârșitul zilei 11. Vă amintiți?
Joao Gonçalves- Societatea Spaniolă a Divulgatorilor Spiritiști Tradus de Societatea Spiritistă Română
– “Fără îndoială, mediumnitatea este o problemă dintre cele mai sugestive a lumi de astăzi. Omul de pe Pământ se apropie de timpul spiritului sub lumina religiei cosmice, a iubirii și a înțelepciunii, iar cu siguranță necesită cooperare cu obiectivul de a favoriza înțelegerea sa.”
Asistentul Aulus, În domeniile mediumnității, Chico Xavier (André Luiz)
Revelația a venit prin intermediul mediumnității în toate perioadele istoriei și a fost întotdeauna progresivă, însoțind evoluția oamenilor. Întemeietorii religiilor erau mediumuri, fie că s-au inspirat direct din izvoarele înțelepciunii divine, elevându-se până la ei, fie că s-au limitat să transmită oamenilor învățăturile pe care le-au primit personal de la trimiși Domnului.
În secolul al XIX-lea, a apărut cea mai avansată revelație spiritistă ca toate cele anterioare, ceea ce reprezintă o dublare a programului ghizilor din lume.
Ea semnalează către sublimarea sufletelor prin cunoașterea adevărului etern și mântuire prin realizările Evangheliei lui Hristos.
Ceea ce o diferențiază de celelalte este că nu a fost dată doar la o singură persoană, ci multora, fiind accesibilă tuturor, fără ostentație, restricții sau mistere. De aceea este singura care are, într-adevăr, un caracter universalist.
Mediumurile sunt, deci, agenții materiali a acestei revelații, așa cum au fost de toate celelalte, iar munca lor continuă să se dezvolte de fiecare dată cu mai multă amplitudine pentru că Trimișii, în fiecare minut care trece, apropie oameni de finalul acestui ciclu și au mult mai multă nevoie de acești purtători de cuvânt umani pentru iluminarea unui număr cât mai mare, înainte de finalizarea procesului periodic, expurg, timp în care ei vor fi selecționați pentru ca omenirea să urce un grad pe scala evoluției sale și această Planetă să se reînnoiască.
Lumea materială este deja matură, problema deja se dezagregă și munca este din ce în ce mai urgentă, poziționând oameni să se confrunte cu o problemă imposibil de rezolvat, dacă nu o fac prin lumina cunoștințelor spiritiste.
Ce este premediumnismul?
Premediumnismul, este perioada care precedă apariția ecloziuni facultăților și vom trata acum această chestiune în forma în care ar trebui să fie confruntată de mediumul însuși, având în vedere ce se întâmplă cu el însuși și atitudinea pe care trebuie să o adopte de la început.
Candidatul ca medium, este întotdeauna un individ sensibil. Cercetătorii fenomenelor spirituale au adoptat termenul „sensibil” pentru desemnarea mediumurilor, tocmai pentru că sensibilitatea este întotdeauna un pre-anunț sau o caracteristică de bază a posesiuni de facultăți psihice.
Cei sensibili, în cele mai multe cazuri, sunt oamenii diferiți de ceilalți, chiar și în perioada pre-mediumnică, ei se confruntă și simt lucrurile în mod diferit și sunt victimele nenumăratelor tulburări, care nu pot fi întotdeauna clasificate sau înțelese de știința medicală.
Când în orice individ tulburările și tratamentele medicale comune nu au dat nici un rezultat – nu, ceea ce sugerează a fi un caz material – în acest caz interesatul trebuie să caute un centru spiritist adecvat și să solicite un consult spiritual. Examinarea se face în prezența sa sau la distanță, fiind investigată panorama psihică a consultantului de către Responsabilul spiritual al muncii spirituale (Spiritul superior responsabil de centrul spiritist), în contact cu protectorul personal al consultantului (îngerul păzitor), comunicând rezultatul, responsabilului de centru spiritist în planul terestru.
Dacă este vorba de un rău pur fizic și nu există nimic în câmpul spiritual, pacientul trebuie, desigur, să apeleze la medicina oficială, deoarece există multe perturbări, chiar mintale, care se bazează pe rele pur organice, cum ar fi sifilis, epuizare fizică, anemie, dependență etc., în plus de marele contingent adus prin hereditate sau atavism.
Ce este mediumnitatea?
Mediumnitatea este ansamblul facultăților omului, care îi permite comunicarea cu lumea spirituală. Predispoziția mediumnică este independentă de sex, vârstă̆, temperament; se găsește în toate categoriile de indivizi, de la copii la bătrâni.
Pe măsură ce evoluează și se moralizează, individul dobândește capacități psihice și crește, în consecință, percepția sa spirituală. Denominată ca: MEDIUMNITATE NATURALĂ.
Cu toate acestea, pentru mulți, deși întârziați în evoluția lor și incapabili moral, facultățile psihice le sunt acordate ca har. Nu le-au cucerit, ci le-au primit în avans și ca o posesie precară, care depinde de modul în care sunt folosite și de modul în care individul îndeplinește sarcina a cărei angajament a asumat, în planurile spirituale, după primirea ei. Denominată ca: MEDIUMNITATE DE PROBĂ.
Ce se întâmplă când mediumnitatea evoluează?
Sensibilitatea evoluează cu ființa în terenul moral, care se completează pe durata evoluției cu cucerirea înțelepciunii. Pe măsură ce dobândește virtuți în câmpul sentimentului, Spiritul înaintează, de asemenea, prin intermediul vieților succesive, îmbunătățindu-și cunoștințele despre viață, creație, forțe și legii care îl guvernează.
Totuși, cunoștințele actuale sunt încă restricționate pentru că suntem, în comparație cu universul, foarte joși pe scala evolutivă; Omul învață foarte lent, folosind rațiunea și simțurile fizice, dar întotdeauna se oprește la granițele lumii hiperfizice, pentru că, pentru a pătrunde acolo, are nevoie de elemente dintr-un alt domeniu, nu întotdeauna reconciliabil cu intelectul său utilitar și obiectiv.
Care sunt valorile mediumnice?
Valoarea mediumnică și natura ei, rezide în gradul sau în calitatea sensibilității organice pe care o are mediumul, în tonul, să spunem așa, în care harpa umană a fost acordată. Pământul este o lume inferioară și Spiritele care vin aici, inevitabil coparticipă la acea inferioritate, existând excepții rare.Mediumurile nu sunt excluse din această regulă generală, chiar dimpotrivă, le evidențiază mai mult.
Prin urmare, mediumnitatea la marea majoritate este semn de inferioritate, retrocedare și imperfecțiune, indicând faptul că acele mediumuri posedă o tonalitate scăzută, o vibrație redusă, o lumină opacă, imprecisă și sensibilitate grosieră, fiind capabilă să se rafineze numai cu elementele aceleiași specii și condiții, adică cu forțele și ființele planetelor inferioare. În consecință, schimbul cu invizibilul se stabilește prin intermediul celor cu o valoare spirituală inferioară sau ca în cele mai bune ipoteze, mediocre. De aceea, mediumurile cu valoare înaltă sunt rari.
Educația necesară pentru a practica mediumnitatea
În principiu, nu este îndeajuns ca mediumurile să fie trimise să asiste la sesiuni sau să citească cărțile Doctrinei Spiritiste. Sunt necesare frecventarea sesiunilor unde găsesc cu adevărat o atmosferă spiritualizată, unde predomină forțele bune și unde cei răi, atunci când se prezintă, pot fi dominați. Iar, sesiunile de această natură pot exista doar acolo unde există, din partea liderilor săi, un obiectiv elevat pentru a se realiza, în afara personalismului și influenței intereselor materiale, unde liderii sunt integrați în realizarea unui program dezvoltat și executat în colaborare cu ființele spirituale de o elevată ierarhie.
Fără spiritualitate, acest fapt nu se va obține, fără Evanghelie nu se obține spiritualitate, iar fără un angajament ferm și perseverent al reformei morale, nu se realizează Evanghelia.
Mediumul înaintea oricăruia, trebuie să lupte pentru cucerirea spiritualizării sale, fugind de materialitate, combătând pasiunile animale și organizând un program de viață morală care îl separă de vicii și îl apropie de perfecțiune.
Teorii despre mediumnitate
Cel al mistificării. Totul este rezultatul aranjamentelor, îndemânării mecanice, trucurilor.
A iluziei. Nimic nu este real; există doar iluzii. Realizatorii și asistenții muncilor spiritiste sunt halucinați, sugestionați și prin urmare văd, simt și aud lucruri care nu există.
Demoniacul. Totul este lucrarea demonilor, pentru că nici o entitate „cerească” nu poate merge prin spațiu în libertate, să discute cu cei vii sau să se prezinte ca sufletele celor morți. Doar diavolul poate, pentru că se răzvrătește legilor divine.
Cea a elementarelor. Elemente ale naturii, ființele care nu sunt umane, cum ar fi gnomi, silfi, zâne și genii, forme inconștiente și inferioare ale vieții, acționează asupra oamenilor în anumite circumstanțe, producând manifestări și fenomene neobișnuite.
Ale cochiliilor astrale. Sufletele morților nu influențează cu adevărat oamenii, excepție făcând anumite cazuri foarte rare; dar cochiliile lor astrale, care sunt învelișuri semimateriale și destinate descompunerii (după moarte, așa cum se întâmplă cu corpul fizic), acționează asupra celor sensibili și produc fenomene. Aceasta este teoria favorită a teosoficilor.
A nebuniei. Mediumurile sunt indivizi anormali, nebuni mai mult sau mai puțin pacifici, iar tot ceea ce spun și fac este rezultatul propriilor tulburări mintale.
Ai emoției. Potrivit lui Swedenborguian, lumea spirituală ne înconjoară și, sub acțiunea unei emoții puternice, simțurile pot dobândi o dezvoltare anormală care să permită contactul cu lumea Spiritelor.
Automatismul psihologic. Orice idee tinde să fie realizată și toate manifestările numite mediumnice sunt simple fenomene ale subconștientului individual.
Cel al forței psihice. Există indivizi care posedă o forță specială și definită: magnetism, fluid nervos, sau orice altceva, care produce fenomenele.
A lui Sfântul Martin. Se poate ajunge, prin harul meritelor omului, să se stabilească contactul cu divinitatea.
Cel al harului. Mediumnitatea este un har care va fi oferit unora conform voinței lui Dumnezeu.
Botezul Duhului Sfânt. Mediumnitatea este o virtute care se va coborî asupra tuturor celor care au fost beneficiați de Duhul Sfânt.
Al personalismului. Subconștientul celor sensibili au tendința de a potrivi numele și caracterul personalităților ciudate, reproducându-le imediat. Această teorie este confundată cu cea a automatismului psihologic.
Cel al animismului. Cel sensibil suferă o dedublare a conștiinței sale care se situează în afara corpului fizic, formând un centru de forță care produce fenomene, nu numai psihice, ci și fizice și plastice. Această teorie este confundată cu cea a forței psihice.
Teoria spiritistă, conform căreia indivizii numiți mediumuri posedă o aptitudine specială de a servi ca intermediari între lumea fizică și cea spirituală. Aceasta este teoria predominantă, care astăzi domină atenția, explică majoritatea faptelor și este pe deplin confirmată de realitate. Nu neagă faptul că există fenomene ale psihismului individual, ale animismului, așa cum ne-am obișnuit să spunem; Acestea sunt, de asemenea, fenomene ale mediumnității care întăresc teoria spiritistă și cu nimic nu afectează autenticitatea sa științifică.
Acestea sunt doar câteva dintre teoriile care au fost cel mai frecvent auzite și care au încercat să justifice mediumnitatea, dându-i conotații ieșite din comun, neobișnuite și de nenumărate ori de anormalitate. Însă, pentru cei la care Dumnezeu le-a oferit harul mediumnității sunt mereu ostentați, iar pe lângă tulburările și manifestările la care sunt supuși la deschiderea facultăților mediumnice, nu dispun nici de sprijinul familiei, prietenilor și a societății. Empatia și compasiunea pentru suferința celorlalți sunt calități necesare pentru a construi o societate mai bună. Nu se poate acuza, când nu se dispune de cunoștințele necesare, mai ales după 160 de ani de la publicarea Codificării Spiritiste a lui Allan Kardec și a nenumăratelor Cărții Spiritiste care, cu atât de multă smerenie, le-a pregătit pentru noi planul Spiritual. Pentru a acuza sunt necesare argumente convingătoare, însă niciodată nu vor putea fi îndeajuns pentru cei care vor să pună în banca acuzațiilor Spiritismul, căci pentru a avea o panoramă completă a situației nu sunt îndeajuns cunoștințele intelectuale, e nevoie de o elevare morală și de percepțiile caracteristice facultăților mediumnice. Toți suntem invitații să participăm la evoluția noastră spirituală, neimportând gradul de mediumnitate de care dispunem, doar avem nevoie de bună voință, credință în Dumnezeu și Isus Hristos și dorința de a construi un nou viitor spiritual, care va beneficia viețile noastre viitoare. De aceea Dumnezeu și Isus Hristos guvernatorul Pământului, prin emisari lor Spiritele Superioare ne învață că: TRECUTUL nu poate fi schimbat, nu putem da timpul înapoi pentru al schimba, dar ASTĂZI putem schimba VIITORUL de mâine. Astăzi, este o zi oportună pentru a începe ascensiunea spirituală, oferindu-le zilelor de mâine oportunitatea unor vieții pline de IUBIRE.
Beneficiile mediumnității
Demonstrează̆ existența spiritului: nemurirea și individualitatea sa.
Regăsirea celor dragi desîncarnați
Spiritele bune ajută cu: învățături, intuiții, vindecări.
Spiritele bune ne ajută să cunoaștem legile universale și să acționăm conform lor pe Pământ
Se ajută spiritele nevoiașe (încarnate și desîncarnate) și se cooperează̆ cu spiritele bune pentru activitățile de protecție și elevare a tuturor ființelor
Dezvoltarea și educarea facultăților mediumnice.
Îmbunătățirea relațiilor cu încarnații și desîncarnați.
Se caută̆ perfecționarea spirituală pentru îmbunătățirea morală și intelectuală.
Pericolele mediumnității
Acțiune fluidică și fizică asupra persoanelor și a mediului înconjurător.
Când mediumurile nu sunt vigilente și nici pregătite pentru a lua contact cu spiritele, spiritele inferioare se reunesc mai multe în jur pentru a le împiedica evoluția și contactul cu Spiritele bune.
Mistificări și o rea orientare spirituală
Obsedare individuală și colectivă
Mediumurile fără̆ cunoștințe cu facultățile needucate pot fi victimele spiritelor rele care le sugestionează̆, le obligă la o comunicare frauduloasă, la animism și la o rea utilizare a facultăților
Mediumurile pot suferi de scepticism și fanatism, nefiind capabile să perceapă̆ erorile și absurdul, dând crezare la tot.
Independent de mediumnitatea de care dispunem, Dumnezeu a oferit-o pentru a dezvolta facultățile spirituale și pentru a avansa din punct de vedere spiritual. Harul oferit, dacă nu se face un bun uz de el, Dumnezeu îl poate retrage sau ca învățătură pentru spirit, este lăsat să fie victima Spiritelor inferioare. Natura umană este, încă, destul de materialistă și mulți dintre cei care dobândesc mediumnitatea doresc să o folosească pentru a obține benefici materiale, însă nu mai pot conta cu sprijinul spiritual de care au absolută nevoie pentru a îmbogății registrul mediumnic. Pentru a beneficia de asistența Spiritelor superioare sunt necesare următoarele rechizite: disciplină, instruire perseverentă, seriozitate, un angajament ferm și responsabil, organizare și dezinteres material. Așa cum propriul Allan Kardec ne-a spus: “Nu este ușor să contactezi cu Spiritele superioare, ai nevoie de merite pentru a beneficia de asistența lor. ”
“Mediumnitatea nu este o povară, E un instrument de avansare spirituală.”
Un spirit prieten
Cărții : Mediumnitate de Edgard Armond și În domeniile mediumnității, Chico Xavier (André Luiz) Tăban E. Bianca-Societatea Spiritistă Română
Numele său a fost unul din cele mai cunoscute printre brazilieni, pentru psihografierea făcută de mediumul Francisco Candido Xavier.
Pe durata numeroșilor ani de mediumnitate, Chico Xavier întotdeauna a putut conta cu ajutorul acestui inseparabil tovarăș, pentru a avea forță și a continua misiunea de a aduce cuvântul spiritist pentru toată umanitatea.
Producțiile psihografice au început în 1927, dar mesajele primite până în 1931 au fost inutilizabile, dând curs unei pețiți de Emmanuel, căci ele aveau obiectivul de al antrena pe Chico. Din acel moment, mentorul a asumat responsabilitatea de a orienta toate activitățile mediumnice ale lui Chico.
Pentru mai bine de 70 de ani, Chico Xavier, a fost unit lui Emmanuel, mentorul său spiritual, în misiunea de a propaga învățăturile Spiritismului. Cu certitudine, este relația dintre un încarnat și desîncarnat ceea mai cunoscută și comentată în ultimul timp, căci este imposibil pentru toți acei care creează și urmează doctrina spiritistă să-i imagineze separați. Prin intermediul incontestabilei mediumnități psihografice de Chico, amândoi au realizat o enormă lucrare, iar dimensiunea colecției de informații și cunoștințe găsite în sute de lucrări publice nu se va pierde niciodată în negura timpurilor.
Încarnările anterioare
În multe opere ale lui Chico Xavier, prefețele relată despre încarnările trecute ale lui Emmanuel. Dar, întrebat de nenumărate ori asupra acestei teme, el întotdeauna a preferat să nu facă prea multe comentarii, alegând motive personale și relevante. Printre disertațiile sale, se găsesc pasaje de o fundamentală importanță pentru înțelegerea activități sale universale împreună cu iubitul său medium din Mineiro.
În romanul “Acum 2000 de ani “ de exemplu, Emmanuel descrie una din încarnările sale anterioare, când a fost senator roman, Publios Lentulus, în timpul în care Isus a fost pe Pământ. Se crede că Chico ar fi fost fiica lui, care se numea Flavia, un fapt care ar fi constituit o legătură puternică de iubire, dar nu s-a confirmat nimic.
În cartea “50 de ani mai târziu” Emmanuel se adresează de mai multe ori cititorilor pentru a relata pasajele petrecute în planul terestru, de data aceasta ca sclav, cu numele Nestorio. Conform spuselor sale, finalitatea acelei încarnări, care avut loc după 50 de ani de la desîncarnarea ca senator roman, a fost pentru a repara erorile trecutului.
El continuă să ne povestească despre viețile lui anterioare în romanul “Renunțare”, când povestește că a fost încarnat ca părintele Daminiano, vicar al bisericii San Vicente, orașul spaniol Avila.
Există indicii, de asemenea, de faptul că Emmanuel ar fi fost părintele Manuel de Nobrega, faimosul catihet de la începutul colonizării braziliene și unul din fondatorii orașului Sao Paulo.
În cartea “Iubire și înțelepciune” a profesorului Clovis Tavares, Emmanuel face următorul comentariu:
“Se completează, așa, în 1970, patru sute de ani de Nobrega (Părintele Manoel de Nobrega) și 40 de ani a lui Emmanuel în acest apostolat spiritual, pentru a oferii un nou sens vieții copiilor de pe Pământ.”
În cele din urmă, după atâta timp de muncă împreună, unul trăind în planul terestru și celălalt în lumea spiritelor, mulți se întreabă care este identitatea trecutului ascuns de înțelepciunea divină. Îndoiala rămâne fără răspunsuri concrete, dar sunt astfel de întrebări mai importante decât tot ce au făcut amândoi pentru umanitate? Este îndeajuns să analizăm conținutul lucrărilor, mai ales, exemplu de renunțare dedicate în favoarea binelui comun, pentru ca răspunsul să nu întârzie să apară. Iubirea, respectul și umilitatea exemplară a lui Chico Xavier, întotdeauna a demonstrat clar marea sa iubire și mai ales respectul pentru toate cunoștințele existente ale mentorului spiritual.
Conform spuselor lui Chico Xavier, a fost în anul 1931 în care, pentru prima dată, în una din reuniunile obișnuite a Centrului Spiritist, și-a făcut prezența Spiritul binevoitor Emmanuel.
În cartea “Dizertații mediumnice” despre importante chestiuni care privesc omenirea, Chico descrie: “ Îmi amintesc că, în 1931, într-una din întâlnirile noastre obișnuite, am văzut alături de mine, pentru prima dată, spiritul amabil a lui Emmanuel. Eu psihografiam, la acea vreme, producțiile primei cărți mediumnice care au fost primite prin intermediul facultăților mele umile (Parnaso dincolo de mormânt) și experimentam simptomele unor grave tulburări la ochi. Îi vedeam fragmente din trăsăturile fizionomice de om învârstă, simțindu-mi sufletul meu învăluit în suavitatea prezenței sale, dar ceea ce m-a impresionat cel mai mult era că generoasa ființă se făcea vizibilă pentru mine în interiorul reflecțiilor luminoase, care erau în formă de cruce.”
Bunul ghid spiritual, i-a răspuns la întrebările formulate de Chico, următoarele:
“- Odihnește-te, când ai să te simți mai puternic, pretind să colaborez oricum în difuzarea filosofiei spiritualiste. Urmăresc tot timpul pașii pe care-i faci și doar azi ai să mă vezi, în această existență, mai mult spiritele noastre se găsesc unite prin legături mai sfinte de viață și sentiment afectiv, care mă impulsionează spre inima ta și care își au rădăcina în noaptea profundă a secolelor.”
Chico Xavier: “Acea afirmația fost pentru mine o imensă consolare și din acel moment, simt constant prezența acelui prieten invizibil care, îndrumând activitățile mele mediumnice, este întotdeauna lângă noi în momentele dificile, ajutându-ne să raționăm mai bine pe drumul existenței terestre. Promisiunea sa de colaborare în divulgarea consolatoarei doctrine ale spiritelor a fost îndeplinită integral. Din 1933, Emmanuel a produs, prin intermediul meu, cele mai variate pagini despre cele mai variate probleme. Solicitat de frații noștri să se pronunțe asupra diverselor chestiuni, l-am simțit întotdeauna în cel mai înalt grad de toleranță, afabilitate și încântare, întotdeauna tratând toate problemele cu cel mai mare respect pentru libertatea și pentru ideile celorlalți.
Invitat de mai multe ori a se identifica, el a evitat delicat, invocând motive personale și respectabile, afirmând că în ultima trecere pe planetă a fost părinte catolic în Brazilia. Datorită disertaților sale, de fapt, Emmanuel, în toate împrejurările a oferit mărturie de experiența și cultura sa. Pentru mine, a fost el, de o neobosită dedicație. Împreună cu spiritul binevoitor a aceleia care fost mama mea pe Pământ, asistența lor a fost un sprijin pentru inima mea în luptele dureroase de fiecare zi. De multe ori, mă punea față în față cu amintirile din viețile mele trecute și când senzația de angoasă îmi învăluia inima, simțeam cuvântul său amabil și reconfortant.
Emmanuel mă ducea la erele moarte și îmi explica detalii mai mici sau mai mari ale necazurilor fiecărui moment. Primesc invariabil, cu asistența sa, un confort nedescris și este așa cum îmi renovez energiile mele pentru munca spinoasă a mediumnității, în care suntem încă atât de incompresibili. Anumiți prieteni, considerând caracterul simplist al muncii lui Emmanuel, au depus eforturi pentru ca acest volum de informații să apară în câmpul publicității. A face o apreciere asupra cărții în sine, este ceva care nu este de competența mea. Doar, abia mi-am îndeplinit datoria de a oferi, generosului ghid a muncilor noastre, omagiul recunoștinței mele cu expresia adevărului pur, rugând pe Dumnezeu să-l ajute din ce în ce mai mult, multiplicându-i posibilitățile sale în lumea spirituală și să contribuie în sufletul fratern și generos, cu luminile binecuvântate ale iubiri sale infinite.”
Angajamentul față de muncă
Deși, afecțiunea și respectul au fost constante de ambele părți, Emmanuel a avut caracteristica sa, conform relatărilor lui Chico, a menține angajamentul cu activitatea desemnată, independent de sacrificiul necesar pentru a o îndeplini. Dovada acestui lucru au fost răspunsurile date la cercetările mediumului, când spunea că dacă Chico ar vrea să realizeze munca mediumnică, trebuie să respecte trei puncte bazice: disciplină, disciplină, disciplină.
I-a spus că intenționează să lucreze, încă pentru mult timp alături de el, dar că Chico ar trebui mai presus de toate să urmeze învățăturile lui Isus Hristos și Allan Kardec. Emmanuel a fost tot timpul atent ca nu cumva el, într-o bună zi, să sfătuiască ceva în afara cuvintelor acestor doi maeștri și să îl dea uitări.
De asemenea, din faptele extrase din declarațiile oferite de Chico, este posibilă conferirea represaliilor făcute de prietenul și mentorul spiritual când mediumul, în anumite momente, se afunda în tristețe și lamentări. Emmanuel, zicea că el nu trebuie să situeze problemele personale mai presus de munca spirituală, iar Chico așa a făcut. A înfruntat diferite obstacole, cauzate de dificultățile fizice, pentru a duce lumină, pace și cunoaștere pentru toată umanitatea, întotdeauna protejat de marea înțelepciune și iubire a lui Emmanuel, inseparabilul tovarăș .
Articolul au fost publicate în revista Cristă al Spiritismului, ediția specială Nr. 5. Tradus de Societatea Spiritistă Română
Revista Spiritistă – Jurnal de Studii Psihologice, anul 2, nr. 6, Iunie 1859
Opoziția asociaților de înțelepți este unul din argumentele pe care le evocă neîncetat adversarii Spiritismului. De ce nu s-au apropiat oamenii înțelepți de fenomenul meselor rotative? Se spune: “că dacă înțelepți ar fi văzut ceva serios în acest fenomen, ar fi departe de a ignora evenimente atât de extraordinare, cu atât mai puțin le-ar trata cu dispreț și nu ar fi toți în contra noastră. Nu sunt înțelepții torța națiunilor, iar datoria lor nu este să răspândească lumină? Cum ați putea gândi că au stins-o, când o ocazie atât de frumoasă li s-a prezentat pentru a revela lumi o nouă forță?
În primul rând, este o gravă eroare să spunem că toți înțelepți sunt în contra noastră, deoarece, Spiritismul se propagă tocmai printre clasa luminată. Nu există înțelepți numai în știința oficială sau în asociațiile constituite. Faptul că Spiritismul încă nu a fost acceptat de știința oficială, judecă dinainte chestiunea? Se cunoaște circumspecția ei cu privire la noile idei. Dacă știința nu s-ar fi înșelat niciodată, aici părerea ei ar fi putut să cântărească în balanță; din nefericire, experiența dovedește contrariul. Știința, nu a respins ca și cum ar fi himere o multitudine de descoperiri, care mai târziu, au făcut ilustră memoria autorilor săi? Acest fapt, vrea să spună că înțelepți sunt ignoranți ? Sunt justificate epitetele grosolane pe care, cu forța unei rele intenții, anumite persoane se complac să le prodigă? Cu siguranță, nu; nu există nicio persoană sensibilă care să nu facă dreptate cunoștințelor înțelepților, dar, în același timp, se recunoaște că ei nu sunt infailibili și că, prin urmare, judecata lor nu este ultima sentință. Vina înțelepților este în a decide anumite chestiuni cu puțină lejeritate, încrezându-se prea mult în lumina lor, înainte ca timpul să își fi spus cuvântul, expunându-se așa, să primească dezmințirea experienței.
Fiecare este un bun judecător numai în ceea ce este de competența sa. Dacă doriți să construiți o casă, veți lua un muzician? Dacă aveți o boală, vă veți lăsa îngrijit de un arhitect? Dacă aveți un proces, veți cere părerea unui dansator? În cele din urmă, dacă este vorba de o chestiune teologică, o veți lăsa să o rezolve un chimist sau astronaut? Nu, fiecare cu meseria sa. Științele comune se bazează pe proprietățile materiei care pot fi manipulate după voință. Fenomenele pe care materia le produce au ca agenți forțele materiale. Cei ai Spiritismului au, ca agenți, inteligențe care posedă propria independență, liberul lor arbitru și nu sunt supuse capriciilor noastre; scapă, prin urmare, procedurilor noastre anatomice sau de laborator și a calculelor noastre, de aceea numai sunt de competența științei propriu-zise. Prin urmare, știința a greșit atunci când a dorit să experimenteze cu Spiritele ca și cum ar fi o baterie. A pornit de la o ideea fixă, preconcepută, de care se agăța și pe care voia în mod necesar să o relaționeze cu idea nouă. A eșuat și acest fapt a trebuit să se întâmple, deoarece a operat bazându-se pe o analogie care nu există. Mai mult de atât, fără a merge mai departe, a conclus negând fenomenele Spiritismului: judecată temerară, de care timpul se ocupă, în fiecare zi, să reformeze, cum a reformat mulți alții, iar cei care s-au pronunțat, vor eșua în efortul lor de a nega atât de ușor, puterea infinită a Creatorului.
Asociațiile de înțelepți nu au și nu vor avea niciodată motiv pentru a se pronunța asupra chestiunii. Acest fapt, nu mai este de competența înțelepților decât cel de a decreta, dacă Dumnezeu există; este, deci, o eroare să faci din asociațiile de înțelepți, judecători. Dar, atunci cine va fi judecător? Spiritiștii cred în dreptul de a-și impune ideile? Nu, marele judecător, judecătorul suveran este opinia publică.
Atunci, când acea opinie va fi formată din consimțământul maselor și a persoanelor luminate, înțelepți oficiali o vor accepta în condiția lor de indivizii şi vor experimenta necesitatea ei.
Lăsați să treacă o generație, și cu aceasta, prejudecățile amorului propriu care se încăpățânează și veți vedea că Spiritismul, va fi la fel ca multe alte adevăruri care s-au combătut și de care acum ar fi ridicol să ne îndoim. Astăzi, sunt credincioșii tratați ca nebuni; mâine, va fi rândul celor care nu cred, așa cum au fost tratați, în trecut, ca nebuni cei care credeau că Pământul se rotește, ceea ce nu la împiedicat să se rotească.
Dar, nu toți înțelepți au judecat la fel; sunt care au făcut următorul raționament:
Nu există efect fără cauză, iar efectele cele mai comune pot ajuta să se găsească problemele cele mai mari. Dacă Newton ar fi disprețuit căderea unui măr, dacă Galvani ar fi reacţionat cu repulsie către angajata sa, tratând-o ca nebună și vizionară, când i-a vorbit de broaștele care dansau pe farfurie, poate am fi fost încă în căutarea admirabilei legi de gravitație și fecundele proprietăți ale bateriei. Fenomenul care se desemnează cu batjocoritorul nume de dansul meselor nu este mai ridicol ca dansul broaștelor și poate conține, de asemenea, unele din acele secrete ale naturii care revoluționează umanitatea, când se va deține cheia lor. S-a spus de asemenea : “Deoarece atât de mulți oameni se ocupă de aceasta, deoarece oamenii serioși o studiază, trebuie să existe ceva; o manie, un capriciu dacă doriți, căci nu poate avea acea caracteristică a generalității; poate seduce un cerc, un grup specific, dar nu înconjoară lumea.”
Aici este, ceea ce ne a spus un medic înțelept în Medicină, până nu de mult incredul, iar astăzi un fervent adept:
“ Se spune că ființele invizibile se comunică și de ce nu? Înainte de inventarea microscopului, se suspecta existența acelor milioane de animăluțe care provoacă atâta dezordine în organism? De unde acea imposibilitate materială să existe, în spațiu, ființe care să scape simțurilor noastre? Avem, din întâmplare, ridicula pretenție de a știi totul și să îi spunem lui Dumnezeu că El nu ne mai poate învăța nimic mai mult? Dacă acele ființe invizibile care ne înconjoară sunt inteligente, de ce nu s-ar comunica cu noi? Dacă se relaționează cu persoanele, trebuie să joace un rol în destin, în evenimente; Cine știe? Este, probabil, una din potențele naturii, una din acele forţe oculte pe care noi nu le suspectăm. Ce orizont nou deschide gândirii! Ce vast câmp de observație! Descoperirea lumii invizibilului ar fi foarte diferită de cea infinit de mică; ar fi mai mult decât o descoperire: o întreagă revoluție printre idei. Ce lumină poate apărea din acest fapt! Câte lucruri misterioase au fost explicate! Acei care cred sunt puși în ridicol; dar, ce dovedește acest fapt? Nu s-a întâmplat la fel cu toate marile descoperiri? Cristofor Columb nu a fost respins, curmat de neplăceri, tratat ca un nesăbuit? Aceste idei, se spune, sunt atât de ciudate încât rațiunea le neagă; dar oamenii s-ar fi râs în fața celui care ar fi spus, cu o jumătate de secol în urmă, că în câteva minute s-ar putea menține corespondența dintr-un colţ în altul al lumi; că în câteva ore se traversează toată Franța; că, cu fumul aburilor unei ape fierte, o navă va avansa cu vântul pe verticală; că se vor scoate din apă mijloacele de iluminare și încălzire.
Dacă un om ar fi venit să propună un mijloc de iluminarea a întregului Paris într-un minut, cu un singur rezervor de substanță invizibilă, l-ar fi trimis la Charenton. Este, prin urmare, un lucru mai prodigios ca spațiul să fie populat de ființe gânditoare care, după ce au trăit pe Pământ, și-au lăsat învelișul material? Nu se găsește, în acest fapt, explicația a multor credințe care se remontă la vechea Antichitate? Nu este confirmarea existenței sufletului, a individualității sale după moarte?
Nu este dovada fundamentului religiei? Numai religia se limitează să vorbească vag despre ceea ce se întâmplă cu sufletele; Spiritismul le definește. Ce pot spune despre acest fapt materialiștii și atei? Merită foarte mult să se aprofundeze în astfel de lucruri.”
Aici sunt reflecțiile unui înțelept; dar, a unui înțelept fără pretenții. Sunt, de asemenea, reflecțiile la o mulțime de persoane luminate, care au reflectat, au studiat serios fără prejudecăți. Au avut modestia de a nu spune: “Nu înțeleg; prin urmare, nu există.”
Convingerile sale au fost formulate prin intermediul observațiilor și reculegerii. Dacă aceste idei ar fi fost himere, cum se explică atunci, că atât de mulți oameni de elită le-au adoptat? Se poate crede, probabil, că ar fi putut fi victimele unei iluzii pentru mult timp? Prin urmare, nu există imposibilitatea materială ca să existe ființe invizibile nouă care populează spațiul și numai această considerație ar trebui luată cu o mai multă circumscripție. Recent, cine ar fi gândit vreodată că o picătură de apă curată ar putea conține milioane de ființe vii, de o micime care confundă imaginația noastră? Acum bine, îi era mai dificil rațiuni să conceapă ființe de asemenea tenuitate, prevăzute cu toate organele noastre și funcționând ca noi, decât să admită pe aceia pe care îi numim Spirite.
“ Religia se limitează să vorbească vag despre ceea ce se întâmplă cu sufletele; Spiritismul le definește.”
Adversarii întreabă de ce Spiritele, care trebuie să se străduiască să facă prozeliți, nu se pun de acord, mai bine decât o fac cu mijloacele de a convinge anumite persoane a căror opinie ar avea o mai mare influență. Adaugă că li se obiectă lipsa de credință; în legătură cu aceasta, răspund, pe bună dreptate, că ei nu pot avea o credință anticipată.
Este o eroare să crezi că credința este necesară, iar buna credință este altceva. Există sceptici care neagă până și evidența și, nici măcar miracolele nu i-ar putea convinge. Există, chiar cei care s-ar enerva foarte mult, forțați să creadă, fiind că amorul propriu ar suferi admițând că s-au înșelat. Ce să răspundem persoanelor care doar văd, în toate părțile, iluzie și șarlatanie? Nimic; Trebuie lăsate în pace și lăsate să spună, atât cât doresc, că nu au văzut nimic și chiar că, nimic nu le-a putut face să vadă.
Alături de acei sceptici inflexibili, sunt cei care doresc să vadă în felul lor; căci după ce și-au format o opinie, doresc să asocieze totul cu ea, nu înțeleg că fenomenele nu le pot respecta voința; nu pot sau nu vor să se pună în condițiile necesare. Dacă Spiritele nu se grăbesc să-i convingă cu prodigii, este pentru că aparent sunt puțin interesați, de moment, să convingă anumite persoane pe care importanța nu le măsoară, așa cum ele însăși o fac. Este puțin lingușitor, trebuie recunoscut, dar nu ordonăm în opinia Spiritelor.
Ele au o formă de a judeca lucrurile care nu întotdeauna este ca a noastră; văd, gândesc și acționează conform altor elemente. În timp ce viziunea noastră este circumscrisă de materie, limitată de cercul restrâns al mediului în care ne aflăm, ele înglobează ansamblul. Timpul care ni se pare atât de larg este, pentru ele, un moment; distanța este doar un pas. Anumite detalii care ni se par de o importanță extremă sunt în ochi lor, infantilități și din contră, judecă ca importante lucruri a cărui înțelegere, nu atingem. Pentru a le înțelege este necesară elevarea, prin intermediul gândului, deasupra orizontului nostru material și moral, ca să vedem punctul lor de vedere.
Nu le corespunde lor să coboare către noi, ne corespunde nouă să urcăm către ei și este acest fapt care ne conduce către studiu și observare.
Spiritelor le plac observatorii constanți și conștiincioși. Pentru ei, multiplică sursele de lumină. Ceea ce le îndepărtează nu este îndoiala ignoranței: este fatuitatea acelor presupuși observatori, care nu observă nimic, care doresc să îi pună în banca acuzațiilor și să-i manevreze ca pe marionete. Este, mai presus de toate, sentimentul de ostilitate și denigrare pe care acești presupuși observatori aduc, sentiment care este în gândirea lor, dacă nu este în cuvinte, în ciuda protestelor pe care le fac în contră. Pentru acei presupuși observatori, Spiritele nu fac nimic și se neliniștesc foarte puțin de ceea ce pot spune sau gândi, pentru că rândul lor va veni. De aceea am spus că nu este necesară credința, ci buna credință.
Acum bine, întrebăm dacă adversari noștri înțelepți sunt întotdeauna în acele condiții. Doresc ca fenomenele să fie întotdeauna sub comanda lor, dar Spiritele nu se supun comenzii: trebuie așteptată buna lor voință. Nu este suficient să spui: “Arătați-mi acest fapt și eu voi crede. ” Este necesar să avem voința perseverenței, lăsând ca faptele să se producă spontan fără a pretinde a le forța sau dirija. Acel fenomen pe care îl doriți va fi în mod precis cel pe care nu îl veți obține, dar se vor prezenta altele, iar acel fenomen pe care îl doriți va veni, probabil, în momentul în care vă așteptați cel mai puțin. În ochi observatorului atent și constant, apar mase de fenomene care se coroborează unele pe altele. Dar, cel care crede că este îndeajuns să învârtești o manivelă pentru a face să funcționeze mașina este extrem de înșelat. Ce face naturalistul care dorește să studieze obiceiurile unui animal? Îi ordonă să facă un lucru sau altul pentru a avea toată libertatea de a-l observa conform voinței și convenienței sale? Nu ; căci se știe bine că animalul nu i se va supune. Observă manifestările spontane ale instinctului său; le așteaptă și le captează în momentul în care se întâmplă. Simplul bun simț ne arată, cu mult mai multe motive, că trebuie să fie la fel cu Spiritele, care sunt inteligențe mult mai independente ca cele ale animalelor.
N. de la T .: spital pentru bolnavii psihici din Charenton-Saint-Maurice, Franța.
Allan Kardec – Revista Spiritistă Tradus de Societatea Spiritistă Română
Allan Kardec a fost codificatorul Spiritismului. Organizator scrupulos a unui material care a fondat curentul spiritist al secolului al XIX- lea, dar în niciun caz nu a fost un scriitor imaginativ și nici de stil mistic. În primul rând, trebuie să știm că Franța la 3 octombrie din 1804, ziua în care s-a născut Hippollite Leon Denizard Rivail (pe parcursul articolului o să vedem cum va ajunge să se numească Allan Kardec) deja a trecut prin perioada Enciclopediei și acea formă de gândire, a lăsat la bazele societății sale, mari pedagogi foarte riguroși, formatori ai conștiinței intelectuale a lui Kardec.
Această întrebare ne este adresată de una din persoanele cu care menținem corespondența. Îi vom răspunde prin intermediul altei întrebări : ar fi bine să publicăm tot ceea ce spun și gândesc persoanele?
Credem că am răspuns suficient la întrebarea persoanei cu care menținem corespondența asupra convenienţei și oportunității anumitor publicații Spiritiste. A publica fără examen sau fără atenuant, tot ceea ce vine de la acea sursă ar fi să demonstrăm, conform nouă, de puțin discernământ. Aceasta este, cel puțin, opinia noastră personală, lăsând la aprecierea celor care, dezinteresați asupra chestiunii, pot judeca imparțial, pot lăsa deoparte orice considerare individuală. Ca toată lumea, avem dreptul să spunem maniera noastră de a gândi asupra Științei care este obiectul studiului nostru și să o tratăm în felul nostru, fără a pretinde a impune ideile noastre nimănui, nici să le dăm ca legi. Cei care împărtășesc maniera noastră de a vedea este pentru că cred, la fel ca noi, că este adevărat; viitorul va arăta cine a greșit și cine a avut dreptate.
Misiunea Asociației « Niciodată singur – prietenii vârstnicilor » este de a lupta la nivel național împotriva izolării sociale și a singurătății persoanelor vârstnice prin mobilizarea voluntarilor și prin schimbarea percepției societății asupra persoanelor vârstnice.
Prin vizitele la domiciliul lor și prin activitățile regulate la care participăm împreună, voluntarii devin prietenii și noua familie a vârstnicilor și, construiesc împreună relații de durată și de calitate, pentru ca anii bătrâneții să fie mai plini de speranță și demnitate.Prin vizitele la domiciliul lor și prin activitățile regulate la care participăm împreună, voluntarii devin prietenii și noua familie a vârstnicilor și, construiesc împreună relații de durată și de calitate, pentru ca anii bătrâneții să fie mai plini de speranță și demnitate.Construim relații de prietenie cu vârstnicii care locuiesc singuri prin:
-Vizite săptămânale la domiciliu care le oferă vârstnicilor bucuria unui nou prieten cu care petrec timp de calitate și care le oferă ajutorul practic atât de necesar pentru realizarea cumpărăturilor sau vizite la medic-Activități, ieșiri și evenimente colective gândite special pentru a încuraja reintegrarea în societate, dialogul între generații și combaterea singurătății. Oferim o mână întinsă vârstnicilor greu deplasabili sau cu venituri reduse prin: -Sprijin practic în funcție de nevoi și de disponibilitatea voluntarilor: vizite la medic, ridicarea rețetei-Suport material, în funcție de donații și sponsorizări
Demonstrând existența lumii spirituale și relațiile cu lumea materială, Spiritismul oferă explicația unei imensități de fenomene care nu au fost înțelese și care din același motiv au fost considerate inadmisibile de anumite clase de gânditori. Aceste fapte abundă în Scripturi, dar comentatorii lor nu au reușit să ajungă la o soluție rațională, deoarece ignorau legea care le guverna. Fiind împărțiți în două tabere opuse s-au învârtit în același cerc de idei: unii disprețuind datele pozitive ale științei, iar ceilalți nu au luat în considerare principiu spiritual. Soluția se găsește în acțiunea reciprocă a spiritului și a materiei.
Atunci, ce se întâmplă pentru ca omul să renunțe la raționalitate și să continue să fie dependent?
O mare parte din ceea ce credem că știm despre viciu, este greșit. Dacă dumneavoastră, de exemplu, vă fracturați coxa veți fi dus la un spital și veți primi doze de diamorfină timp de câteva săptămâni sau luni. Diamorfina este heroină! Este, de fapt, o heroină mult mai puternică ca a oricărui dependent, care se poate obține pe stradă, pentru că nu este contaminată cu substanțele cu care traficanții le diluează. Există persoane care primesc doze de heroină chiar acum, în spitale. Atunci ar fi de așteptat ca unele dintre ele să se vicieze. Dar, s-a făcut un studiu aprofundat și acest fapt nu se întâmplă!
Adicția este doar una din simptomele crizei de deconectare care se întâmplă în jurul nostru. Toți o simțim. Începând cu anii 50, numărul mediu de prieteni apropiați ai fiecăruia a scăzut constant. În același timp, spațiul în casele noastre a crescut constant. Alegerea spațiului în loc de prieteni, este a alege lucruri în loc de conexiune. Războiul împotriva drogurilor, pe care l-am purtat timp de aproape un secol a înrăutățit totul. În loc de a ajuta lumea în a se vindeca și a repara viețile lor, i-a îndepărtat de societate. Am făcut să fie mai dificil ca ei să aibă un servici și să devină mai stabili. Le-am luat beneficiile și sprijinul. Dacă îi prindem cu droguri, îi băgăm la închisori, care sunt literalmente cuști! Punem oamenii care nu sunt bine într-o situație care îi fac să se simtă mai rău și îi urâm pentru că nu se recuperează.
– “Fără îndoială, mediumnitatea este o problemă dintre cele mai sugestive a lumi de astăzi. Omul de pe Pământ se apropie de timpul spiritului sub lumina religiei cosmice, a iubirii și a înțelepciunii, iar cu siguranță necesită cooperare cu obiectivul de a favoriza înțelegerea sa.”
Mediumnitatea este ansamblul facultăților omului, care îi permite comunicarea cu lumea spirituală. Predispoziția mediumnică este independentă de sex, vârstă̆, temperament; se găsește în toate categoriile de indivizi, de la copii la bătrâni.
În principiu, nu este îndeajuns ca mediumurile să fie trimise să asiste la sesiuni sau să citească cărțile Doctrinei Spiritiste. Sunt necesare frecventarea sesiunilor unde găsesc cu adevărat o atmosferă spiritualizată, unde predomină forțele bune și unde cei răi, atunci când se prezintă, pot fi dominați. Iar, sesiunile de această natură pot exista doar acolo unde există, din partea liderilor săi, un obiectiv elevat pentru a se realiza, în afara personalismului și influenței intereselor materiale, unde liderii sunt integrați în realizarea unui program dezvoltat și executat în colaborare cu ființele spirituale de o elevată ierarhie.
Numele său a fost unul din cele mai cunoscute printre brazilieni, pentru psihografierea făcută de mediumul Francisco Candido Xavier.
Conform spuselor lui Chico Xavier, a fost în anul 1931 în care, pentru prima dată, în una din reuniunile obișnuite a Centrului Spiritist, și-a făcut prezența Spiritul binevoitor Emmanuel.
Asociațiile de înțelepți nu au și nu vor avea niciodată motiv pentru a se pronunța asupra chestiunii. Acest fapt, nu mai este de competența înțelepților decât cel de a decreta, dacă Dumnezeu există; este, deci, o eroare să faci din asociațiile de înțelepți, judecători. Dar, atunci cine va fi judecător? Spiritiștii cred în dreptul de a-și impune ideile? Nu, marele judecător, judecătorul suveran este opinia publică.
Alături de acei sceptici inflexibili, sunt cei care doresc să vadă în felul lor; căci după ce și-au format o opinie, doresc să asocieze totul cu ea, nu înțeleg că fenomenele nu le pot respecta voința; nu pot sau nu vor să se pună în condițiile necesare. Dacă Spiritele nu se grăbesc să-i convingă cu prodigii, este pentru că aparent sunt puțin interesați, de moment, să convingă anumite persoane pe care importanța nu le măsoară, așa cum ele însăși o fac. Este puțin lingușitor, trebuie recunoscut, dar nu ordonăm în opinia Spiritelor.
N. de la T .: spital pentru bolnavii psihici din Charenton-Saint-Maurice, Franța.
