Paradisul promis

Vreau să scriu o poezie
Să reflecte clar schimbarea
În a trăi pe Pământ,
Care mai mult pare, un calvar
Găsindu-te într-un alt locșor
De un subtil extraordinar,
Înconjurat de acele ființe
Din trecut reamintite
Suflete care împreună am umblat
Depășind unele rute,
În timp îndepărtate
Dar, în memorie recente.

Acea speranță de viață
Care spunem, că e a sufletului,
O vedem, ca viața adevărată
Dorită și râvnită.

Fiind calvarul trecut
Ca o lecție întârziată
Ne învață că există drumuri
Care ne duc la o plajă
Frumoasă, curată, imaculată,
O plajă de bucurii
De orizonturi albăstruii
Unde vezi clar cu ochii
Acel viitor divin
Care în vremuri liniștite
Toți înăuntru presimțim
Ca trăiri cerești
Din bunătate construite.

Închid așa, această poemă
Care din inimă dictez
Gândindu-mă că pe Pământ
Toți au înțeles,
Că acea minunată lume
Este paradisul promis.