Doctrina spiritistă ne revelă că suntem spirite imortale care evoluează spre perfecțiune. Dumnezeu, care este în mod suveran drept și bun, ne oferă mijloacele necesare de-a repara greșelile noastre, trecând noi probe, în mai multe existențe succesive. Reîncarnarea este recursul cel mai eficient conferit de legile eterne, pentru a trăii noi experiențe, pentru a corecta viciile, pentru a remedia erorile trecutului…. În fiecare nouă existență, spiritul se va purifica, se va transforma, va progresa și va recolta ceea ce a semănat în trecut. Un aspect important de știut este faptul că spiritul prin acțiunile sale negative în viața corporală se îndatorează, dar nu involuează. Rezultatul acțiunilor negative, derivă Spiritul la necesitatea de-a trece prin mult mai multe existențe corporale. Reîncarnările spiritului nu se fac într-o singură lume. Spiritul conform gradului său evolutiv va reîncarna în diferite lumi, unde își va completa evoluția, până când se va despuia de toate impuritățile sale și nu va mai fi nevoit să treacă prin probele vieții corporale.
În Cartea Spiritelor, Allan Kardec ne spune la întrebarea 132 următoarele:
Care este obiectivul încarnării Spiritelor?
Dumnezeu le-o impune cu obiectivul de a-i face să atingă perfecțiunea: pentru unele este o expiere, pentru altele este o misiune. Dar, pentru a atinge acea perfecțiune, ele trebuie să sufere toate vicisitudinile existenței corporale: în aceasta constă expierea. Încarnarea are de asemenea și un alt obiectiv, acela de-a pune Spiritul în stare să suporte partea sa în opera creației; pentru a o îndeplinii, în fiecare lume, ia un instrument în armonie cu materia esențială a acelei lumi, pentru a executa acolo, din acest punct de vedere, ordinele lui Dumnezeu; astfel încât, în timp ce va contribui la opera generală, el însuși avansează.
În majoritatea cazurilor spiritul participă la programarea vieții, alegând genul de probe pe care vrea să le sufere. Participă de asemenea alături de tehnicienii specialiști, chiar și la configurarea viitorului său corp fizic. Perspectiva spiritului schimbă punctul nostru de vedere.
Un exemplu, în acest sens, îl găsim în capitolul 12, din cartea Misionarii luminii de Francisco Cándido Xavier, unde sora Anacleta, care de mai bine de 30 de ani muncea în planul spiritual, urma să reîncarneze în scurt timp, primindu-și copiii în condiții extreme. Observând cum va fi corpul său și avertizată de mai mulți binefăcători, solicită tehnicienilor responsabili să-i modifice viitorul corp, pentru a nu prezenta o formă fizică impecabilă. Cere ca tiroida și paratiroida, organe ale sistemului endocrin, să nu fie proiectate în stare perfectă, pentru că vrea să evite toate posibilitățile de eșec, iar armonia fizică perfectă ar rezulta perturbatoare pentru progresul său spiritual. Preferă urâțenia corpului și răscumpărarea spiritului său.
Toate reîncarnările sunt supuse unei programări, indiferent de lumea în care vom fi destinați. Participarea noastră la programarea vieții se face în mod gradual, dacă la începutul evoluției sunt impuse de Dumnezeu și programate de binefăcătorii spirituali, emisari lui Dumnezeu, mai târziu conform progresului făcut vom participa la programarea vieții și a corpului alături de binefăcătorii Spirituali, învățând să ne ajutăm pe noi și mai târziu pe alții.
Procesul de reîncarnare începe în momentul în care se face legătura fluidică între spirit și corp. Din momentul concepției se inițiază tulburarea în Spirit. Această tulburare îl avertizează că a venit momentul să înceapă o nouă existență și crește până când copilul se naște. Înaintea nașterii, cu ajutorul magnetic, binefăcătorii spirituali reduc perispiritul până la organizația fetală. În acel interval, starea spiritului este aproximativ ca cea a unui Spirit încarnat în timp ce corpul se odihnește. Pe măsură ce se apropie ora nașterii, ideile se diluează, precum și amintirea trecutului, de care ca om nu mai are conștiință odată ce a intrat în viață. Acea amintire revine puțin câte puțin în memoria sa în timpul stării de spirit. Procesul de reîncarnare se completează în momentul nașterii când se produce unirea spiritului cu corpul.
Unirea între spirit și corp este definitivă, în sensul că un alt spirit nu l-ar putea înlocui pe cel desemnat pentru acel corp, în nici un moment al existenței sale pentru că Dumnezeu nu permite. Dar există situații în care legătura fluidică dintre spirit și corp se rupe din voința spiritului, care reculă înaintea probelor pe care le ales. În acest caz, copilul nu trăiește.
Având în vedere că participăm la propria noastră programare, într-un anumit moment ne-am putea întreba: Cum este posibil să fie ales toate aceste probe, toate aceste circumstanțe dureroase pe care le trăiesc?
Pentru spirit viața spirituală este viața lui normală, iar diferitele existențe corporale reprezintă pentru el, faze, etape, perioade, zile din viața sa spirituală. Lucru care face ca în viața spirituală, să aibă o viziune mai largă și mai clară despre nevoile sale spirituale. Alegerea probelor se face în conformitate cu necesitățile spiritului, astfel optează pentru cele mai complicate cu speranța de-a atinge o stare mai bună cât mai repede, așa cum bolnavul alege de multe ori remediul cel mai neplăcut pentru a se vindeca mai repede.
Și totuși, reîncarnați în materie mulți tânjesc după: frumusețe, bogăție, putere… însă în planul spiritual cer exact opusul, căci cunosc cât de complicate și alunecoase sunt aceste probe, în care, în majoritatea cazurilor spiritele încarnate tind să sucombe.
Tehnicienii responsabili de procesele de reîncarnare sunt specialiști în genomul uman. ADN-ul, care conține toate instrucțiunile genetice pentru dezvoltarea și funcționarea organismului, este minuțios programat pentru a se produce mutațiile genetice sau modificările în secvențele nucleotidelor în timp exact, pentru ca totul să se întâmple conform necesităților fiecărui spirit.
În acest sens, putem găsi un exemplu în capitolul 12 al aceleiași cărți Misionarii luminii. În graficul viitoarei încarnări a unui prieten al lui Manesses, se pot vedea puncte obscure de la colon până la arcul sigmoid. Acest lucru indică că va dezvolta un ulcer semnificativ în acea zonă la o vârstă matură. Este o boală pe care el a ales-o.
Existența umană nu este o acțiune accidentală. Legea de cauză și efect întotdeauna se îndeplinește în cadrul planului divin, dar de îndată ce spiritul este pregătit pentru transformarea necesară, astfel se va diminua treptat severitatea procesului de răscumpărare. Apostolul Petru ne-a învățat cu câteva secole în urmă că iubirea acoperă un mare număr de păcate.
Tot ceea ce ni se întâmplă are un motiv de-a fi, nu există niciun fel de noroc sau șansă. Dumnezeu, ca tată iubitor, nu permite nici un moment de suferință pentru unul dintre copiii săi, fără o finalitate majoră.
Ne aflăm în locul și momentele adecvate pentru necesitățile noastre evolutive.
Haideți, să învățăm să vedem problemele vieții ca mari oportunități pentru îmbunătățirea noastră spirituală!
