Spiritul Emmanuel

 

Numele său a fost unul din cele mai cunoscute printre brazilieni, pentru psihografierea făcută de mediumul Francisco Candido Xavier.

Pe durata numeroșilor ani de mediumnitate, Chico Xavier întotdeauna a putut conta cu ajutorul acestui inseparabil tovarăș, pentru a avea forță și a continua misiunea de a aduce cuvântul spiritist pentru toată umanitatea.

Producțiile psihografice au început în 1927, dar mesajele primite până în 1931 au fost inutilizabile, dând curs unei pețiți de Emmanuel, căci ele aveau obiectivul de al antrena pe Chico. Din acel moment, mentorul a asumat responsabilitatea de a orienta toate activitățile mediumnice ale lui Chico.

Pentru mai bine de 70 de ani, Chico Xavier, a fost unit lui Emmanuel, mentorul său spiritual, în misiunea de a propaga învățăturile Spiritismului. Cu certitudine, este relația dintre un încarnat și desîncarnat ceea mai cunoscută și comentată în ultimul timp, căci este imposibil pentru toți acei care creează și urmează doctrina spiritistă să-i imagineze separați. Prin intermediul incontestabilei mediumnități psihografice de Chico, amândoi au realizat o enormă lucrare, iar dimensiunea colecției de informații și cunoștințe găsite în sute de lucrări publice nu se va pierde niciodată în negura timpurilor.

Încarnările anterioare

În multe opere ale lui Chico Xavier, prefețele relată despre încarnările trecute ale lui Emmanuel. Dar, întrebat de nenumărate ori asupra acestei teme, el întotdeauna a preferat să nu facă prea multe comentarii, alegând motive personale și relevante. Printre disertațiile sale, se găsesc pasaje de o fundamentală importanță pentru înțelegerea activități sale universale împreună cu iubitul său medium din Mineiro.

În romanul “Acum 2000 de ani “ de exemplu, Emmanuel descrie una din încarnările sale anterioare, când a fost senator roman, Publios Lentulus, în timpul în care Isus a fost pe Pământ. Se crede că Chico ar fi fost fiica lui, care se numea Flavia, un fapt care ar fi constituit o legătură puternică de iubire, dar nu s-a confirmat nimic.

În cartea “50 de ani mai târziu” Emmanuel se adresează de mai multe ori cititorilor pentru a relata pasajele petrecute în planul terestru, de data aceasta ca sclav, cu numele Nestorio. Conform spuselor sale, finalitatea acelei încarnări, care avut loc după 50 de ani de la desîncarnarea ca senator roman, a fost pentru a repara erorile trecutului.

El continuă să ne povestească despre viețile lui anterioare în romanul “Renunțare”, când povestește că a fost încarnat ca părintele Daminiano, vicar al bisericii San Vicente, orașul spaniol Avila.

Există indicii, de asemenea, de faptul că Emmanuel ar fi fost părintele Manuel de Nobrega, faimosul catihet de la începutul colonizării braziliene și unul din fondatorii orașului Sao Paulo.

În cartea “Iubire și înțelepciune” a profesorului Clovis Tavares, Emmanuel face următorul comentariu:

“Se completează, așa, în 1970, patru sute de ani de Nobrega (Părintele Manoel de Nobrega) și 40 de ani a lui Emmanuel în acest apostolat spiritual, pentru a oferii un nou sens vieții copiilor de pe Pământ.”

În cele din urmă, după atâta timp de muncă împreună, unul trăind în planul terestru și celălalt în lumea spiritelor, mulți se întreabă care este identitatea trecutului ascuns de înțelepciunea divină. Îndoiala rămâne fără răspunsuri concrete, dar sunt astfel de întrebări mai importante decât tot ce au făcut amândoi pentru umanitate? Este îndeajuns să analizăm conținutul lucrărilor, mai ales, exemplu de renunțare dedicate în favoarea binelui comun, pentru ca răspunsul să nu întârzie să apară. Iubirea, respectul și umilitatea exemplară a lui Chico Xavier, întotdeauna a demonstrat clar marea sa iubire și mai ales respectul pentru toate cunoștințele existente ale mentorului spiritual.

Conform spuselor lui Chico Xavier, a fost în anul 1931 în care, pentru prima dată, în una din reuniunile obișnuite a Centrului Spiritist, și-a făcut prezența Spiritul binevoitor Emmanuel.

În cartea “Dizertații mediumnice”  despre importante chestiuni care privesc omenirea,  Chico descrie: “ Îmi amintesc că, în 1931, într-una din întâlnirile noastre obișnuite, am văzut alături de mine, pentru prima dată, spiritul amabil a lui Emmanuel. Eu psihografiam, la acea vreme, producțiile primei cărți mediumnice care au fost primite prin intermediul facultăților mele umile (Parnaso dincolo de mormânt) și experimentam simptomele unor grave tulburări la ochi. Îi vedeam fragmente din trăsăturile fizionomice de om învârstă, simțindu-mi sufletul meu învăluit în suavitatea prezenței sale, dar ceea ce m-a impresionat cel mai mult era că generoasa ființă se făcea vizibilă pentru mine în interiorul reflecțiilor luminoase, care erau în formă de cruce.”

Bunul ghid spiritual, i-a răspuns la întrebările formulate de Chico, următoarele:

“- Odihnește-te, când ai să te simți mai puternic, pretind să colaborez oricum în difuzarea filosofiei spiritualiste. Urmăresc tot timpul pașii pe care-i faci și doar azi ai să mă vezi, în această existență, mai mult spiritele noastre se găsesc unite prin legături mai sfinte de viață și sentiment afectiv, care mă impulsionează spre inima ta și care își au rădăcina în noaptea profundă a secolelor.”

Chico Xavier: “Acea afirmația fost pentru mine o imensă consolare și din acel moment, simt constant prezența acelui prieten invizibil care, îndrumând activitățile mele mediumnice, este întotdeauna lângă noi în momentele dificile, ajutându-ne să raționăm mai bine pe drumul existenței terestre. Promisiunea sa de colaborare în divulgarea consolatoarei doctrine ale spiritelor a fost îndeplinită integral. Din 1933, Emmanuel a produs, prin intermediul meu, cele mai variate pagini despre cele mai variate probleme. Solicitat de frații noștri să se pronunțe asupra diverselor chestiuni, l-am simțit întotdeauna în cel mai înalt grad de toleranță, afabilitate și încântare, întotdeauna tratând toate problemele cu cel mai mare respect pentru libertatea și pentru ideile celorlalți.

Invitat de mai multe ori a se identifica, el a evitat delicat, invocând motive personale și respectabile, afirmând că în ultima trecere pe planetă a fost părinte catolic în Brazilia. Datorită disertaților sale, de fapt, Emmanuel, în toate împrejurările a oferit mărturie de experiența și cultura sa. Pentru mine, a fost el, de o neobosită dedicație. Împreună cu spiritul binevoitor a aceleia care fost mama mea pe Pământ, asistența lor a fost un sprijin pentru inima mea în luptele dureroase de fiecare zi. De multe ori, mă punea față în față cu amintirile din viețile mele trecute și când senzația de angoasă îmi învăluia inima, simțeam cuvântul său amabil și reconfortant.

Emmanuel mă ducea la erele moarte și îmi explica detalii mai mici sau mai mari ale necazurilor fiecărui moment. Primesc invariabil, cu asistența sa, un confort nedescris și este așa cum îmi renovez energiile mele pentru munca spinoasă a mediumnității, în care suntem încă atât de incompresibili. Anumiți prieteni, considerând caracterul simplist al muncii lui Emmanuel, au depus eforturi pentru ca acest volum de informații să apară în câmpul publicității. A face o apreciere asupra cărții în sine, este ceva care nu este de competența mea. Doar, abia mi-am îndeplinit datoria de a oferi, generosului ghid a muncilor noastre, omagiul recunoștinței mele cu expresia adevărului pur, rugând pe Dumnezeu să-l ajute din ce în ce mai mult, multiplicându-i posibilitățile sale în lumea spirituală și să contribuie în sufletul fratern și generos, cu luminile binecuvântate ale iubiri sale infinite.”

Angajamentul față de muncă

Deși, afecțiunea și respectul au fost constante de ambele părți, Emmanuel a avut caracteristica sa, conform relatărilor lui Chico, a menține angajamentul cu activitatea desemnată, independent de sacrificiul necesar pentru a o îndeplini. Dovada acestui lucru au fost răspunsurile date la cercetările mediumului, când spunea că dacă Chico ar vrea să realizeze munca mediumnică, trebuie să respecte trei puncte bazice: disciplină, disciplină, disciplină.

I-a spus că intenționează să lucreze, încă pentru mult timp alături de el, dar că Chico ar trebui mai presus de toate să urmeze învățăturile lui Isus Hristos și Allan Kardec. Emmanuel a fost tot timpul atent ca nu cumva el, într-o bună zi, să sfătuiască ceva în afara cuvintelor acestor doi maeștri și să îl dea uitări.

De asemenea, din faptele extrase din declarațiile oferite de Chico, este posibilă conferirea represaliilor făcute de prietenul și mentorul spiritual când mediumul, în anumite momente, se afunda în tristețe și lamentări. Emmanuel, zicea că el nu trebuie să situeze problemele personale mai presus de munca spirituală, iar Chico așa a făcut. A înfruntat diferite obstacole, cauzate de dificultățile fizice, pentru a duce lumină, pace și cunoaștere pentru toată umanitatea, întotdeauna protejat de marea înțelepciune și iubire a lui Emmanuel, inseparabilul tovarăș .

Articolul au fost publicate în revista Cristă al Spiritismului, ediția specială  Nr. 5.
Tradus de Societatea Spiritistă Română