Yvonne do Amaral Pereira s-a născut în vechiul oraș de Villa de Santa Teresa de Valenca, astăzi Rio das Flores în sudul statului Rio de Janeiro la 24 Decembrie din 1906. Tatăl, un mic comerciant, Manoel Jose Pereira și mama Elizabeth do Amaral Pereira.
A avut 5 frați mai mici și unul mai mare ca ea, frate din prima căsătorie a mamei. La 29 de zile de la naștere după o tuse prelungită, a suferit o sufocare care a lăsat-o aproape moartă. (catalepsie sau moarte aparentă.)
Fenomenul a fost rezultatul a multor complexe pe care le purta în spiritul său, deoarece în ultima existență terestră a murit sufocată, prin sinucidere. Timp de 6 ore a rămas în aceeași stare. Medicul și farmacistul i-au certificat moartea, prin sufocare. S-a pregătit priveghiul și supusa decedată a fost îmbrăcată cu o rochie alb cu albastru și cu un aranjament floral de ghirlande. S-a comandat un coșciug alb pentru fetiță.
Mama fetei s-a retras într-o cameră, unde a făcut o rugăciune sinceră și cu fervoare către Maria din Nazaret, rugând-o ca situația fetei să se definească, pentru că ea nu credea că fiica ei este moartă. După câteva momente, fata s-a trezit plângând. Toate pregătirile au fost abandonate. Înmormântarea a fost anulată și viața și-a urmat cursul normal.
Tatăl, generos de inimă, neinteresat de bunurile materiale, a falimentat de 3 ori pentru că a favorizat enoriașii, în detrimentul propriei persoane.
Mai târziu, a fost numit funcționar public, poziție pe care a ocupat-o până a desîncarnat în 1935.
Situația familiei a fost întotdeauna săracă și modestă, a cunoscut dificultățile inerente poziției sale sociale, conform spuselor sale, a beneficiat-o mult, căci foarte curând s-a îndepărtat de vanitățile lumii și a înțeles necesitățile aproapelui. Exemplul comportamental al părinților a avut o mare influență în viitorul comportament al mediumului.
În casă era ceva normal să adăpostească persoane nevoiașe și cerșetori.
La 4 ani, deja se comunica audio-vizual cu Spiritele, pe care le considera persoane obișnuite, încarnate. Două Spirite îi erau deosebit de dragi: spiritul lui Charles, pe care ea îl considera tatăl său carnal real, datorită amintirilor vii dintr-o încarnare anterioară, în care spiritul a fost tatăl său carnal.
Charles, spirit elevat, a fost orientatorul său pe durata întregi vieți și a ajutat-o cu activitățile mediumnice. Spiritul lui Roberto de Canalejas, care a fost medic spaniol la mijlocul secolului al 19-lea, era cealaltă ființă pentru care simțea o profundă afecțiune și cu care avea legături și datorii spirituale dinainte.
Mai târziu ca adultă, a menținut contact mediumnic cu alte spirite nu mai puțin elevate, ca Dr. Bezerra de Menezes, Camilo Castelo, Branco, Federic Chopin și alții.
La 8 ani s-a repetat fenomenul de catalepsie, asociat unei desprinderi parțiale. S-a întâmplat peste noapte și viziunea pe care a avut-o a marcat-o pentru restul vieți. Ca spirit, s-a văzut oprindu-se înaintea imagini lui “Sehor dos Passos” în biserica pe care o frecventa. Cerea ajutor, căci suferea mult. Imaginea, atunci a devenit realitate și i-a adresat următoarele cuvinte: Hai, cu mine fiica mea, va fi unicul recurs pe care îl vei avea ca să suporți suferințele care te așteaptă, a acceptat mâna care i s-a întins, a urcat treptele și nu își mai aducea aminte de nimic.
Într-adevăr, Yvonne Pereira a fost o ființă nefericită.
Trăia acuzată de o imensă amintire a atmosferei familiale pe care a avut-o în ultima încarnare în Spania și pe care și-o aducea aminte foarte clar.
Considera familia sa, în special pe tatăl și frații săi, ca persoane străine ei. Casa, orașul în care trăia îi păreau absolut străine. Pentru ea, tatăl său adevărat era spiritul Charles și casa din Spania. Acele sentimente contradictorii precum și aflorimentul facultăților mediumnice, o făceau să aibă un comportament considerat anormal de familia sa.
Din acest motiv, până la 10 ani a petrecut majoritatea timpului în casa bunicilor paterni. Bunicii erau spiritiști.
La 8 ani a avut primul contact cu o carte spiritistă. La 12 ani, tatăl i-a făcut cadou “Evanghelia după spiritism” și “Cartea spiritelor” care au însoțit-o pe parcursul vieții, recitirea lor fiind pentru ea, un balsam în momentele dificile.
La 13 ani a început să frecventeze sesiuni practice de Spiritism, care îi plăceau foarte mult, căci vedea spiritele care se comunicau.
A avut ca instruire școlară, școala primară. Din motive economice nu a putut să facă alte studii, ceea ce a reprezentat o mare probă pentru ea, căci îi plăcea să studieze și să citească.
Desigur, că a trebuit să lucreze ca să se poată întrețină, reușind făcând croitorie, broderie, dantelă, flori, etc… Educația patriarhală pe care a primit-o, a făcut-o să trăiască îndepărtată de lume. Acest fapt, pe de o parte favoriza dezvoltarea și reculegerea mediumnică, dar pe de altă parte, a făcut-o excesiv de timidă și tristă.
Așa cum am menționat înainte, mediumnitatea s-a prezentat încă din primele zile pe pământ, prin intermediul fenomenului de catalepsie, ajungând ca fenomenul să fie foarte frecvent de la 16 ani.
Majoritatea informațiilor pe care le-a oferit Yvonne Pereira de viața de după moarte despre romanțe, cronici și povestiri, au fost culese din lumea spirituală prin fenomenul de catalepsie și în timpul somnului odihnitor.
Mediumnitatea sa, totuși a fost foarte diversă. A fost medium psihograf și rețetar (făcea rețete Homeopatice) asistată de Spirite foarte elevate, ca Bezerra de Menezes, Charles, Roberto de Canalejas, Bittencount Sampaio.
A practicat mediumnitatea de incorporare și pasistă. Deținea mediumnitate de efecte fizice, ajungând să realizeze anumite sesiuni de materializare, însă nu s-a simțit atrasă de această modalitate mediumnică.
Muncile în câmpul mediumnității, care îi plăceau cel mai mult erau dedublările, incorporările și să facă rețete. Cum am mai menționat, prin intermediul dedublărilor nocturne Yvonne Pereira naviga prin lumea spirituală, protejată de orientatorii săi, colectând cronice, povestiri și romanțe, de care astăzi ne bucurăm.
Ca medium psihofonic, putea intra în contact cu obsedanți, obsedați și sinucigași pentru care simțea o specială afecțiune, mulți dintre ei devenindu-i Spirite prietene.
Cu rețetele homeopatice a lucrat în diverse centre spiritiste din mai multe orașe în care a trăit, pe durata celor 54 de ani de activitate.
A fost un medium independent care nu s-a supus obstacolelor birocratice pe care anumite centre le exercitau asupra lucrătorilor săi.
Urma întotdeauna “Biserica din Ceruri”, ea făcând caritate la orice oră și în orice moment al zilei în care i-a fost cerut ajutorul de cei care sufereau .
A fost o esperantistă convinsă și a muncit cu ardoare în a propaga și divulga, prin corespondența pe care o menținea cu ceilalți esperantiști, atât în Brazilia cât și în exterior.
De când era mică a cultivat studiul și lectura.
La 16 ani, deja a citit lucrări de autori ca Goethe, Bernardo Guimarães, Jose de Alencar , Alexandre Herculo , Arthuro Conan Doyle, printre alți.
A scris multe articole publicate în ziare populare, care au fost pierdute.
Opera mediumnică a Yvonnei Pereira constă în 20 de cărți, din care fac parte:
Memoriile unui Sinucigaș,
Amintiri de o Mediumnitate,
Iubire și Ură,
Tragedia din Sfânta Maria,
Drame de obsesie.
Yvonne do Amaral Pereira a desîncarnat în Rio de Janeiro în 19 Martie din 1984.
O frumoasă anecdotă:
În dimineața de 18 Iulie din 1998, în orașul Valenca de Rio de Janeiro se începeau activitățile în “Librăria Spiritistă a Yvonnei Pereira”. Augusto Marque de Freitas, a observat un domn de vârstă medie pe care îl însoțea fiica sa de 20 de ani, care s-a oprit în fața uși localului. Amândoi erau îmbrăcați modest cu haine simple și lăsau impresia că vin dintr-un cartier sărac al orașului. Dintr-o dată tânăra a strigat emoționată și i-a arătat tatălui cartea “Ștergând lacrimi” de Francisco Candido Xavier și E. Barbosa – Diferite Spirite.
Au intrat amândoi în librărie, iar tatăl emoționat i-a explicat la Freitas că veneau de foarte departe să rezolve o problemă care îl preocupa foarte mult. Acum câteva zile a visat pe o “Doamnă” care îi indica insistent să citească aceea carte, căci îl va ajuta foarte mult să înțeleagă anumite lucruri pe care se gândea să le facă, inclusiv să atenteze în contra propriei vieți….
Freitas a încercat să afle cine era “Doamnă” din vis, dar nu i-a dat timp, căci dintr-o dată, omul a spus:
-“Uite, ea este acolo, fata mea!”- semnalând o fotografie de Yvonne Pereira expusă pe un perete al librăriei. Continuând euforic:
-“A fost aceea Doamnă, care mi-a apărut în vis spunându-mi că trebuie să citesc aceea carte! Am să o cumpăr! .”
În acel moment Freitas a avut certitudinea că spiritul lui Yvonne Pereira, încă o dată, a ajutat o persoană cu mintea confuză și preocupată de problematica prin care trecea în viață, fiind îndrumat către librărie.
Acesta era al patrulea caz similar, în care diferite persoane cu un anumit dezechilibru emoțional și tendințe obsesive, prezentând atitudini periculoase, așa cum au declarat, au fost până la librăria la care Yvonne Pereira i-a oferit numele său, pentru a primi orientări spirituale și cuvinte de alinare.
Extras din Anuarul Spiritist 2004 și din Jurnalul Macae Espirta Nr. 289/ 290 Ianuarie și Februarie din 2000)