Fraude spiritiste

Revista Spiritistă – Revista de Studii Psihologice, anul 2, nr. 4, Aprilie 1859

Cei care nu admit realitatea manifestărilor fizice le atribuie, în general, fraudei, efectele produse. Acele persoane, se bazează pe faptul că prestidigitatori abili fac lucruri care par prodigioase, când nu se cunosc secretele lor; de unde conclud că mediumurile nu fac altceva decât escamotează. Deja, am respins acel argument, mai bine spus, acea opinie, în special în articolele noastre despre Domnul Home și în numerele din Revista din ianuarie și februarie din 1858. Doar, vom spune, deci câteva cuvinte despre acest fapt înainte de a vorbi despre ceva mai serios.

Faptul că, există șarlatanii care vând droguri în piețele publice și chiar medici care fără a merge în piețele publice, înșală încrederea : Să concludem că toți medicii sunt șarlatanii și că corpului medical îi este prejudiciată reputația? Faptul că există persoane, care vând vopsea în loc de vin: Să deducem că toți vânzători de vin sunt falsificatori și că nu există vin pur? Există persoane care înșală în tot, chiar și în lucrurile cele mai respectabile, se poate spune că și frauda își are, de asemenea, inventivitatea ei. Dar, frauda întotdeauna are un obiectiv, un oarecare interes material; unde nu există nimic de câștigat, nu există niciun interes în a înșela. De aceea, am spus în numărul anterior, cu referire la mediumurile mercenare, că ceea mai bună garanție este dezinteresul absolut.

Această garanție, se va spune, că nu este unica, căci în materie de prestidigitație, există amatori foarte abili care doar au ca obiectiv să distreze societatea și să nu facă din aceasta o profesie. Nu se poate întâmpla la fel și cu mediumurile? Fără îndoială, cineva se poate distra pentru un moment distrând pe alți, dar ca să petreci ore întregi, săptămâni, luni și ani, ar fi necesar într-adevăr să fi posedat de demonul mistificării, iar primul mistificat ar fi chiar propriul mistificator. Nu vom repeta aici, tot ceea ce s-a spus despre posibila buna credință a mediumurilor și a asistenților care pot fi jucăria unei iluzii sau a unei fascinații.

Am răspuns la această întrebare de douăzeci de ori, așa cum și la celelalte obiecții, ceea ce se poate citi, mai ales, în Instrucțiunile practice despre manifestări și în articolele noastre anterioare ale Revistei .

Obiectivul nostru aici nu este să convingem incredulii; dacă nu sunt convinși de fapte, nici nu vor fi de raționamente: ar însemna, deci, să pierdem timpul nostru.

Ne adresăm, dimpotrivă, adepților pentru ai preveni împotriva subterfugiilor prin intermediul cărora ar putea fi înșelați de persoanele interesate, dintr-un motiv oarecare, să simuleze anumite fenomene. Spunem anumite fenomene pentru că există acei care, în mod evident, sfidează orice abilitate de prestidigitație, cum ar fi, în mod special, mișcarea obiectelor fără contact, suspendarea corpurilor grele în spațiu, loviturile date în diferite părți, aparițiile, etc., chiar și unele dintre aceste fenomene ar putea fi simulate, până într-un anumit punct, atât de mult a progresat arta imitației. Ceea ce ar trebui să se facă în asemenea caz este să se observe atent circumstanțele și mai ales, să se țină cont de caracterul și poziția persoanelor, obiectivul și interesul pe care l-ar putea avea în a înșela: este acolo cel mai bun control dintre toate controalele, deoarece astfel de circumstanțe îndepărtează orice motiv de suspiciune. Stabilim, deci, ca principiu, că nu trebuie să ne încredem în oricine face din acest tip de fenomene un spectacol sau un obiect de curiozitate și distracție, care vor scoate din aceasta un beneficiu, oricât de mic ar fi și care se laudă că le produce din propria voință și în momentul oportun.

Nu ar fi îndeajuns să repetăm că: inteligențele oculte care ni se manifestă au susceptibilitățile lor și vor să ne demonstreze că au, de asemenea, liberul lor arbitru și că nu se supun capriciilor noastre.

Din toate fenomenele fizice, unul dintre cele mai comune sunt cel al loviturilor interioare date în propria substanță a lemnului, cu sau fără mișcarea mesei sau a altui obiect de care se pot servi. Acum bine, acest efect este cel mai ușor de imitat și cum este, de asemenea, unul dintre cele care se produce foarte frecvent, credem că este util să revelăm mica stratagemă prin intermediul căruia se poate înșela.

Este îndeajuns, pentru aceasta, să se pună ambele mâini orizontal pe masă și îndeajuns de aproape pentru ca unghiile degetelor să se sprijine cu forță una pe alta; atunci printr-o mișcare musculară complet imperceptibilă le fac să experimenteze o frecare, care produce un mic zgomot sec și care au o mare analogie cu tiptologia interioară.

Acel zgomot repercută în lemn și generează o iluzie completă. Nimic nu este mai ușor să se facă auzite atâtea lovituri câte au fost solicitate, o baterie de tambur, etc; precum și să se răspundă la anumite întrebări prin intermediul lui da sau nu, cu nume sau chiar să semnaleze literele din alfabet.

«[…] Ceea mai bună garanție este dezinteresul absolut.»

Odată ce sunteți preveniți, mijloacele de recunoaștere a fraudei sunt foarte simple. Nu este posibil să se facă dacă mâinile sunt îndepărtate una de alta și dacă, sunteți siguri că nici un alt contact, poate produce zgomotul.

Loviturile reale oferă, de asemenea, această caracteristică: își schimbă locul și timbrul după voință, ceea ce nu se poate întâmpla când zgomotul se datorează cauzei semnalate sau la oricare alta analogă; părăsesc masa pentru a apărea în orice altă mobilă pe care nimeni nu o atinge, răspund, în cele din urmă, la întrebări neprevăzute.

Apelăm, astfel, la atenția persoanelor de bună credință asupra acelei mici stratageme și asupra tuturor celor pe care le-ar putea recunoaște, cu scopul de a le evidenția fără menajamente.

Posibilitatea fraudei și imitări nu împiedică realitatea faptelor, iar Spiritismul doar poate câștiga, demascând impostori. Dacă cineva ne-ar spune:

« Am văzut un astfel de fenomen, dar a existat o șmecherie », i-am răspunde că este posibil; noi am văzut presupuși somnambuli care simulau somnambulismul cu o foarte mare abilitate, ceea ce nu împiedică somnambulismul să fie un fapt; toată lumea a văzut comercianți care vând bumbac în loc de mătase, ceea ce nu împiedică să existe adevărate țesături de mătase.

Este necesară examinarea tuturor circumstanțelor și să se vadă dacă îndoiala are fundament; dar, în acest caz, ca în toate lucrurile este necesar să fi expert; acum bine, nu putem recunoaște ca judecător a unei chestiune oarecare pe cel care nu știe nimic despre ea.

Vom spune acest lucru, de asemenea, în ceea ce privește mediumurile de scriere. Se crede, în general, că cei care sunt mecanici oferă mai multă garanție, nu doar pentru independența ideilor, ci și de asemenea, împotriva șmecheriei.

Ei bine! Este o eroare. Frauda se insinuează în toate locurile și știm cu ce abilitate se poate îndruma, după voință, chiar un coș sau o tăbliță care scrie, dându-le toată aparența de mișcări spontane. Ceea ce face să înceteze orice îndoială sunt gândurile exprimate, fie că provin de la un medium mecanic, intuitiv, auditiv, vorbitor sau clarvăzător. Există comunicării care sunt atât de îndepărtate de ideile, cunoștințele și inclusiv de nivelul intelectual a mediumului, căci ar fi necesar să se înșele deosebit de mult pentru a i se oferi onoarea de a fi autorul acelor comunicări.

Recunoaștem în șarlatanie o mare abilitate și fecunde resurse, dar nu cunoaștem încă darul de a concede cunoștințe unui ignorant sau înțelept, celui care nu le are.

Allan Kardec, Revista Spiritistă
Tradus de Societatea Spiritistă Română