S-a născut în Repievka, Rusia pe 27 mai 1832 și a dezîncarnat la Sankt Petersburg (fostul Leningrad) pe 4 ianuarie 1903.
Alexandru Aksakof a făcut parte dintr-o familie nobilă rusă. A fost consilier de stat, doctor în filosofie și consilier personal al împăratului Alexandru al III-lea, țarul Rusiei.
Imediat după ce a obținut diploma de doctor, a avansat rapid pe căile sinuoase care duc la succes în domeniul cunoașterii. Mai târziu, a devenit profesor la Academia din Leipzig și redactor al revistei Studii Psihice, publicată în Germania.
În 1891 a publicat la Moscova Revista de Studii Psihice Rebus, prima de acest gen din Rusia. După mulți ani de preocupări de ordin spiritual și social, Aksakof, încă tânăr, s-a orientat spre o altă cale de percepție, demonstrându-și calitățile de cercetător serios și meticulos al problemelor legate de suflet și de lumea spiritelor.
Doctor în Filosofie, Aksakof a susținut o dezbatere aprinsă cu filosoful german Eduard von Hartmann, în care a respins, cu o indiscutabilă superioritate științifică și prin demonstrații incontestabile, explicațiile savantului german asupra fenomenelor spiritiste, acesta pretinzând că oferă o explicație pur biologică. Aksakof a efectuat numeroase experimente și observații științifice, finalizând lucrări inedite și valoroase, încadrate în domeniul spiritismului experimental, posibile în mare parte datorită inestimabilei colaborări cu mediumul Eusapia Paladino. Mulțumită acestor experiențe, a publicat cartea sa Animism și spiritism în Germania, în două volume. Aceasta este o lucrare de o importanță capitală, cum puține altele există în lume. De asemenea, a participat la numeroase experimente și proiecte de cercetare cu mediumuri remarcabile.
Merită evidențiat raportul său adresat Comisiei de Profesori, care s-a întrunit la Milano (Italia) în 1892, pentru a atesta «veracitatea fenomenelor observate în obscuritate», luând în considerare aprecierile nu mai puțin celebrului criminolog Cesare Lombroso, care a mărturisit acestei Comisii «onestitatea și compasiunea sa față de atitudinile sale anterioare», conform unei scrisori adresate profesorului Ernest Giolfi.
Această Comisie de profesori îi includea pe Alexandre Aksakof, profesor la Academia din Leipzig, director al Revistei de Studii Psihice și consilier al Majestății Sale, Împăratul Rusiei. Giovanni Schiaparelli, directorul Observatorului Astronomic din Milano; Carl du Prel, doctor în filosofie la München; Angelo Brofferio, profesor de filosofie; Giuseppe Gerosa, profesor de fizică la Școala Regală de Agricultură din Porcini; G.M. Ermacora, profesor de fizică; Giorgio Finzi, profesor de fizică; profesorul Chiaia; Charles Richet, profesor la Facultatea de Medicină din Paris și redactor al revistei Revue Scientifique; precum și pe Cesare Lombroso, celebrul criminolog italian.
Câțiva ani mai târziu, cu colaborarea mediumurilor Eusapia Paladino, Elisabeth d’Espérance și Politi, Lombroso a prezentat în cele din urmă rezultatele observațiilor sale asupra acestor noi experiențe. Cartea lui Aksakof, Animism și spiritism, a fost scrisă ca răspuns la o broșură despre Spiritism publicată în 1855 de celebrul filosof german Eduard von Hartmann, succesorul lui Schopenhauer.
Prima ediție originală în limba germană a fost publicată la Leipzig în 1890, ceea ce l-a obligat pe Dr. von Hartmann să dea o replică în 1891 intitulat Ipoteza spiritelor și fantomelor, în care a persistat insistent cu argumentele care fuseseră deja respinse.
Cu această ocazie, înțeleptul Carl du Prel a fost cel care și-a asumat sarcina de a continua cu acest adversar polemica, pe care Aksakof, din păcate, nu a putut-o susține din cauza stării sale delicate de sănătate.
În prefața principalei sale opere citată mai sus, Aksakof scrie:
«Nu pot face nimic altceva decât să afirm public că am văzut, am înțeles și am simțit; iar, când sute de mii de persoane susțin același lucru despre aceste fenomene, în ciuda varietății infinite de particularități, credința în acest tip de fenomene prevalează.
Prin urmare, nu pot regreta că mi-am dedicat viața atingerii acestui obiectiv, chiar dacă am fost indus să fac acest lucru de voci nepopulare și iluzorii, conform științei ortodoxe, dar despre care știu bine că sunt mai reale decât această știință.
Și dacă am reușit, din partea mea, să contribui măcar cu o singură piatră la ridicarea templului Spiritului – pe care omenirea, fidelă vocii sale interioare, l-a construit cu atâta trudă de-a lungul secolelor – aceasta va fi, pentru mine, singura și cea mai înaltă răsplată la care pot aspira.
Dar cred că primesc mereu același răspuns: pentru a petrece o existență pământească, nu poate exista o sarcină mai înaltă decât aceea de a dovedi natura transcendentă a ființei umane, chemată la un destin mult mai sublim decât existența fizică.
Încă câteva cuvinte: la sfârșitul vieții mele mă întreb, oare, dacă am făcut cu adevărat ceea ce trebuie dedicând atât de mult timp, muncă și efort studierii și propagării tuturor acestor fenomene. Nu am ales oare calea greșită? Am urmărit o iluzie? Am sacrificat o viață întreagă fără nimic care să justifice sau să răsplătească suferința pe care a implicat-o?
Până acum, acestea nu sunt altceva decât movile de-a lungul drumului, poate că într-un viitor foarte îndepărtat, vor fi înlocuite de coloane de granit. Prin urmare, nu sunt aici pentru a afirma insistent că fiecare dintre evenimentele pe care le relatez s-a produs exact așa cum este descris (întrucât nu există niciun caz care să nu se preteze la obiecții), ci insist asupra tipului de eveniment, adică asupra esenței sale. Știu că există și îmi este suficient să admit variantele. Luați în considerare fenomenele telepatiei, testate și adunate cu atâta zel de către neobosiții lucrători ai Societății pentru Cercetări Psihice din Londra. Au convins masele? Deloc, și cu atât mai puțin știința. Au nevoie de timp, la fel cum a fost nevoie și pentru hipnoză, iar pentru evenimentele pe care le descriu în această carte va fi nevoie de și mai mult.»
Spiritismul îi datorează mult lui Alexandre Aksakof pentru contribuția sa valoroasă la demonstrarea realității fenomenelor spiritiste. Oricine va citi Animism și spiritism va aprecia importanța operei realizate de acest savant celebru, care și-a dedicat întreaga existență pământească demonstrării faptului că există ceva dincolo de materie și supraviețuirii sufletului.
Pierre Gaétan Leymarie, contemporan și succesor al lui Allan Kardec, a scris despre această lucrare: «În conformitate cu un acord cu domnul Alexandre Aksakof, mi-am asumat responsabilitatea publicării în limba franceză a lucrării sale, cunoscută în străinătate sub titlul de Animismus und Spiritismus. Filosoful bavarez Carl du Prel mi-a recomandat această lucrare ca fiind esențială pentru orice cercetător conștiincios și împărtășesc opinia sa.»
Încheiem prin a ne referi la o expresie pe care acestui om cinstit îi plăcea să o repete: «Nu există o utilizare mai bună a vieții decât să încerci să dovedești natura transcendentă a existenței umane.»
În ultimul an al vieții sale, Aksakof paralizat și orb, și-a dedicat puterile rămase propagării Științei Spiritiste, de fapt toată existența sa a consacrat-o acestei științe.
Consolatorul, Revistă Săptămânală de Divulgare Spiritistă
Tradus de Societatea Spiritistă Română
