Margaret și Kate Fox
Margaret și Kate Fox s-au născut în Statele Unite ale Americii, aveau 14 și 10 ani, când au fost protagonistele fenomenelor din Hydesville, un mic sat tipic statului New York situat la 20 de mile de Rochester, a cărui locuitori simpli și puțin educați au fost martori la fenomenele psihice produse de o forță necunoscută lor. Erau liberi de prejudecăți și deschiși la idei noi. Au avut ingeniozitatea de a le investiga prin raționament și le-au redus la un sistem. Chiar dacă, sistemul era primitiv, acest fapt, a marcat începutul unei ample experimentări.
Familia Fox, compusă din părinți și trei fiice Leah, Margaret și Kate, fermieri și devotați metodiști, au închiriat o mică casă în decembrie 1847. Câteva luni mai târziu, familia a început să fie perturbată de zgomote și lovituri inexplicabile, până când în noaptea de 31 martie din 1848, fetele jucându-se, au provocat puterea invizibilă să repete loviturile pe care ele le produceau cu degetele. Au primit răspuns imediat la provocare și fiecare lovitură se auzea similar. Acea forță părea să aibă în spatele ei o inteligență independentă, ceea ce oferea o enorma semnificație fenomenului. La început, mama fetelor a fost speriată, dar apoi a început să pună întrebări, ale cărei răspunsuri, primite cu un da sau un nu, printr-un număr de lovituri convenit, a demonstrat că acea inteligență cunoaște foarte bine locuitorii și ceea ce se întâmplă în casa lor. Acest fenomen s-a repetat și cu intervenția unei vecine, iar apoi ceilalți au participat în masă. Au format un fel de Comitet de cercetare și prin intermediul unui artefact cu litere și cifre, inventat de unul din vecini, Dl. Duesler, au reușit ca forța inteligentă necunoscută să le indice cuvinte și fraze. S-a identificat ca Spirit și că a trăit pe Pământ cu numele de Charles B. Resma. Își câștiga existența vânzând din poartă în poartă, fiind asasinat pentru bani și îngropat în acea casă cu cinci ani în urmă. Comitetul de cercetare și-a publicat concluziile o lună mai târziu, iar după 55 de ani, “Boston Journal” a confirmat în ediția sa din 22 Noiembrie din 1904, că au fost găsite resturile mortale ale omului care a fost asasinat în casa locuită de familia Fox.
Aceste fenomene au atras atenția vecinilor, apoi curiozitatea întregului teritoriu și mai târziu, s-a răspândit în alte state. În mijlocul opiniilor contradictorii, între adepți și sceptici, câțiva agresori a hărțuit familia, fiind expulzată din biserica Episcopală și forțată să se mute din oraș.
Cu toate acestea, mai târziu s-a demonstrat că forțele invizibile se manifestau ori unde mergeau fetele și alte persoane au demonstrat o capacitate asemănătoare de a atrage forțe psihice. În realitate, fenomenele mediumnice au început să se manifeste cu aproximativ zece sau doisprezece ani în urmă, în diferite părți ale țării, dar erau ignorate sau ascunse din frica de ridicol. După publicitatea făcută în jurul familiei Fox, au început să se reveleze un extraordinar număr de mediumuri.
Acest fapt, a dat naștere marii mișcări denominată Spiritualismul Modern, la care au aderat nenumărate personalități publice și a motivat o mulțime de inventatori, oameni de știință și gânditori, să studieze noile fenomene. În noiembrie din 1849, s-a sărbătorit în Rochester o adunare generală unde s-au expus faptele și concluziile celor care le-au studiat. Aceștia au fost ascultați cu atenție și s-a desemnat un comitet de cinci cetățeni pentru a studia problema și pentru a prezenta un raport. S-a sperat ca răspunsul să dezvăluie o înșelătorie, dar, dimpotrivă au afirmat “că loviturile erau de necontestat, fapte reale, chiar dacă datele pe care le-au colectat nu au fost întrutotul exacte, mai bine spus, că răspunsurile la întrebări nu erau pe deplin adevărate dar, nici întrutotul false; dar, că toate lucrările care trebuiau să clarifice cum au fost produse zgomotele, au eșuat.”
Acel raport a fost dezaprobat de public și a fost numit un al doilea comitet, ales printre increduli, al cărui raport final a declarat că: sunetele au fost auzite și cercetările realizate cu deplină conștiință. Astfel, își permit să afirme de o formă concludentă, că nu au fost produse de mașini și nici de ventricule, fiindu-le imposibil să le determine cauza.
Încă odată a fost dezaprobat și s-a numit o a treia comisie de cercetare cu o rigoare aproape brutală, experimentând cu fetele speriate care se aflau sub un control strict. Au ajuns la concluzii similare. Cu toate acestea, un anumit public, la început indiferent, când a văzut dovezile au reacționat agresiv și au fost pe punctul de a le linșa. Fetele au fost presate, șantajate și obligate să nege faptele, totuși, puțin mai târziu, când s-au calmat, au rectificat și au confirmat ceea ce s-a întâmplat.
Doamna Fox și fiicele sale au organizat sesiuni publice în New York și în alte orașe, atrăgând o mulțime de curioși, dar cu o reacție negativă aproape unanimă din partea presei. Primejdiile unor asemenea practici erau necunoscute atunci, ignoranță a era universală și nimeni nu știa cum să le dirijeze în siguranță și cu rectitudine. Fetele nu aveau nicio idee de aspectul serios al facultăților, nici de responsabilitățile serioase ale mediumnității, dar nici că abuzau de forțele lor admițând la sesiuni toate tipurile de persoane și răspunzând la întrebări comice sau frivole, inspirate de spirite care aveau un nivel scăzut de dezvoltare. Dar, trebuie să reamintim că erau foarte tinere și fără cultură generală, cu atât mai puțin filozofică.
După Congresul Spiritualist organizat în Cleveland în 1852, cele două surori au fost trimise în Europa pentru a fi investigate și pentru a experimenta cu ele. Amândouă surorile au consimțit ani la rând să se presteze ca obiecte de observație. Printre oameni de știință interesați, se afla Sergei Akasakoff, care mai târziu, în lucrarea sa“ Animism și Spiritism” a afirmat că apariția Estelei, care a murit în 1860, a fost un caz concludent de apariție materializată, cu intervenția mediumnică de Kate și în prezența Dl. Livermore, soțul defunctei. El a prelungit investigarea timp de cinci ani în 388 de sesiuni, a luat notă în detaliu de fenomene și a putut constata veridicitatea acestora și identitatea spiritului. Mâna materializată de Estela a scris aproape 100 de pagini, iar atât stilul cât și scrisul erau inconfundabile, aparțineau femei decedate, chiar și în limba franceză, limbă necunoscută de medium. În același timp, s-a materializat un alt spirit identificat ca Benjamin Franklin, care avea misiunea de a ajuta la demonstrație.
Puțin mai târziu, după sosirea în Europa, Margaret a cunoscut pe Elisha Kane medicul puritan care s-a simțit atras de frumoasa fată, a protejat-o și a ajutat-o să se educe, iar în final s-a căsătorit cu ea. Margaret s-a convertit la credința romano-catolică. Medicul a murit după cinci ani, iar doamna Fox-Kane a renegat pentru un timp toate fenomenele de care a fost protagonistă, însă în 1876, ea se alătură sorei sale Kate, care în acel timp trăia în Anglia.
În anul 1871, surorile încă primeau sprijinul și admirația personalităților proeminente ale timpului. În același an, Kate a plecat în Anglia, călătoria a fost plătită de un bancher bogat din New York, astfel încât să nu fie obligată să accepte să fie plătită pentru serviciile sale ca medium. Călătoria fost o muncă misionară, deoarece Kate a făcut demonstrații doar pentru persoane proeminente, care au fost dispuse să fie făcut cunoscut numele lor ca martori, la ședința de spiritism.A început sesiunile imediat după sosirea sa în Anglia, iar într-una din primele sesiuni a fost prezent Daniel Dunglas Home, recunoscut medium al acelei perioade și prieten cu Kate. S-au produs lovituri și zgomote, iar amândoi s-au supus la tot felul de examinări.
În 14 decembrie din 1872, Kate s-a căsătorit cu H. D. Jencken, un avocat din Londra și unul dintre primii adepți ai spiritualismului modern în Anglia. Și, după cum s-a semnalat, la nuntă s-au produs efecte fizice uimitoare. Doamna Fox-Jencken și soțul său frecventau cercuri sociale distinse din Londra și foarte des participau în experiențe psihice ca renumiți cercetători. Mediumnitatea lui Kate s-a dezvoltat de la comunicări de lovituri până la lumini mediumnice, apoi de la scriere directă până la apariția mâinilor materializate; aparte de mișcarea anumitor obiecte dintr-o cameră în alta și care făceau parte din toate acțiunile vieții sale cotidiene. În acel timp William Crookes a studiat facultățile mediumnice și a publicat o sinceră declarație afirmând veridicitatea fenomenelor și descriindu-le în detaliu.
În 1876, surorile s-au reunit și au continuat împreună pentru câțiva ani, până când s-a întâmplat între ele un penibil incident. În acel timp, deja era evidentă tendința lui Margaret și Kate către alcoolism și aparent, acest lucru, a dat naștere la incident din partea sorei mai mari Leah, la care s-a adăugat intervenția unor adepți care doreau să o despartă pe Kate de fii săi. Acest fapt, le-au dezgustat profund pe Margaret și Kate. Prima a declarat, fie pentru a se răzbuna sau pentru interes pecuniar, la New York Herald, înainte de a părăsi Londra, că totul era o farsă.
Cu toate acestea, în timpul conferinței pe care a dat-o la Academia de Muzică din New York, pentru a denunța frauda, s-au produs zgomote și lovituri caracteristice facultăților mediumnice, independente de voința sa. Kate a fost prezentă la conferință, dar s-a menținut în tăcere, ceea ce s-a interpretat ca o aprobare. Totuși, mai târziu a mărturisit că era surprinsă de afirmația făcută de sora sa. Margaret s-a căit și a mărturisit că a spus minciuni, declarații care au apărut în presă un an mai târziu.
H.D. Jenken a murit în 1881, iar Kate a rămas cu doi copii de care a trebuit să se responsabilizeze și care, conform relatărilor din acele vremuri, au demonstrat de la o vârstă fragedă o capacitate mediumnică semnificativă.
Este necesar să semnalăm că doar după 40 de ani de exhibiții publice, a început să se manifeste în viața a celor surori o situație penibilă și cenzurabilă. Totuși, comportamentul lor greșit din ultimi ani nu poate fi legat de facultățile lor mediumnice, chiar dacă ar putea fi, oarecum legat de ignoranța cu care le-au dezvoltat și la influențele pernicioase a ființelor care le utilizau ca intermediare.
Kate a murit în casa ei în New York în 3 Iulie din 1892, iar Margaret a murit aproape un an mai târziu în 8 Martie din 1893.
