Biografii

François Marie Gabriel Delanne

 

François Marie Gabriel Delanne

François Marie Gabriel Delanne s-a născut cu 25 de zile înainte de publicarea Cărții Spiritelor de Allan Kardec, la 23 martie 1857. A fost considerat un susținător al aspectului științific al spiritismului, a contribuit la divulgarea spiritistă în tot timpul vieții sale și a fost fidel învățăturilor spiritiste. Cu timpul a devenit un leal susținător, un divulgator elocvent și un profund cunoscător al operelor lui Kardec, precum și un prieten intim al distinsului codificator.

În acea perioadă Parisul era centrul artei, filosofiei, științei și literaturi în lumea occidentală, era avangarda culturii. Alexandre Delanne și soția sa Marie Alexandrine Didelot aveau doi băieții mici: Gabriel și Ernesto și locuiau pe Rue du Caire, 21, în París. Primul născut este sufletul remarcabilă asupra căruia ne vom opri să reflectăm în acest articol, întrucât a lăsat o valoroasă moștenire de cărți și articole doctrinare, care au fost întotdeauna în concordanță cu învățăturile spiritiste.

Soții Delanne aveau un modest magazin de igienă și își câștigau existența vânzând articole de curățenie. În timp ce soția se ocupa de magazinul din Paris, soțul călătorea pentru a găsi clienți și pentru a realiza alte funcții legate de activitatea sa de reprezentant comercial. Alexandre Delanne a avut primul său contact cu spiritismul într-una din călătoriile sale de afacerii în orașul Caen, situat pe Canalul Mânecii și pe malul râului Orne, în regiunea Normandia, în nord-vestul Franței. Într-o duminică a fost ca de obicei la Café Grand Balcón. Acolo, în timp ce degusta singur din ce și-a comandat și citea o revistă, o conversație de la masa alăturată între doi străini i-a atras atenția. Cei doi discutau cu entuziasm despre existența spiritelor și posibilitatea de a se comunica cu ele.

Subiectul i-a părut foarte atractivă lui Delanne, așa că s-a apropiat de cei doi și a intervenit în conversație cu scopul de a afla cât mai multe detalii despre subiect. A fost bine primit de cei doi necunoscuți, care la fel ca Alexandre erau reprezentanți comerciali, drept urmare conversația a durat câteva ore. Interlocutorii i-au explicat că un profesor francez a scris niște lucrări despre spiritism, o nouă doctrină care a ridicat vălul de pe multe incognoscibile despre imortalitatea sufletului, reîncarnare și comunicabilitatea cu spiritele. Dl. Prunier, numele la care răspundea unul dintre cei doi interlocutori, i-a oferit lui Alexandre adresa Societății Spiritiste din Paris și titlurile cărților publicate de Allan Kardec pentru a putea cunoaște mai mult.

Când a revenit la Paris i-a povestit cele întâmplate soției, stârnindu-i un mare interes, fapt care îi determină să cumpere cărțile recomandate: Cartea Spiritelor și Cartea Mediumurilor, pentru a începe să le citească. După ce au citit cărțile, aveau impresia că își amintesc cunoștințe deja dobândite, iar atunci interesul pentru doctrina spiritistă a fost mult mai mare, fapt care i-a determinat să-l cunoască pe codificatorul spiritismului. Drept urmare, soții Delanne au mers în Passage Sainte Anne, nº 59, sediul Revistei Spiritiste unde locuia cuplu Rivail, pentru a cunoaște autorul cărților, fiind primiți de o manieră prietenoasă și cordială de Allan Kardec și Amélie Boudet.

În această întâlnire au vorbit cu multă naturalitate despre cărțile pe care le-au citit și informațiile pe care le-au asimilat. Mai mult, Marie Alexandrine a descris câteva fenomene personale care i s-au întâmplat și care au fost interpretate cum că ar poseda o facultate mediumnică. Au fost invitați de Allan Kardec să participe la una din reuniunile pe care recent fondata Societate Spiritistă realiza și pe care ei, au acceptat-o cu bucurie.

Participând la reuniunile organizate de Societatea Spiritistă s-a manifestat facultatea mediumnică a Dnei Delanne, ceea ce a determinat-o să se pună în slujba activităților de investigație ale lui Allan Kardec. Integrarea soțiilor Delanne în activitățile spiritiste a adus o mare schimbare în viețile lor, iar Dl. Delanne în călătoriile sale de afaceri nu a pierdut nici o ocazie în a divulga doctrina spiritistă.

De exemplu, în călătoriile lui la Béziers, Delanne obișnuia să se găzduiască la Hôtel des Postes. Într-una din călătoriile sale în aceste oraș le-a povestit prietenilor săi că fiul lor de 7 ani, într-o zi a fost întrebat despre profesia părinților săi. Gabriel Delanne cu naivitatea specifică copilărie a răspuns: Tata? Este spiritist și mama, la fel. Ea este un bun medium și sper ca într-o zi, la fel ca mama mea, să îmi pot onora credința. Gabriel Delanne de la o vârstă fragedă și-a dorit să fie ca mama lui, să se pună în slujba cauzelor nobile.

Când a fost mai mare, Gabriel Delanne a afirmat că facultatea mediumnică  a mamei sale i-a permis să nu aibă îndoieli cu privire la spiritism și că de la o vârstă foarte fragedă a depus eforturi să explice prietenilor săi fundamentele spiritismului și că în final, în mod surprinzător, îi convingea. Din acest motiv, se afirma că Gabriel a fost unul dintre primele personaje spiritiste născut într-o familie spiritistă și care a început misiunea de apostol al spiritismului, încă de la o vârstă foarte fragedă.

Familia Delanne a menținut o strânsă relație de prietenie cu soții Rivail, se vizitau frecvent, iar lui Allan Kardec îi plăcea să se joace cu copii și să îi țină în poală. Educația celor doi frați, Gabriel și Ernesto, s-a realizat în acest mediu spiritist și pentru ei manifestările mediumnice, vocabularul și conceptele etic-morale au fost ceva absolut firesc încă din copilărie. Trăiau cu oameni spiritiști, care studiau și practicau spiritismul.

Gabriel Delanne, după ce a primit prima instrucție acasă, așa cum era obiceiul la acea vreme, a intrat la Colegiul Cluny din orașul Saône-et-Loire. Mai târziu, s-a mutat împreună cu fratele său la College de Gray din Haute-Saône, unde locuia una din mătușile sale și cumnata lui Alexandre. Acolo, s-a remarcat ca elev la vârsta de 19 ani, iar în 1876, a intrat la Școala Centrală de Arte și Manufacturi.

Ca urmare a unei perioade marcate de dificultăți economice și multe adversități, Gabriel a fost nevoit să părăsească școala. Cu toate acestea, mentalitatea sa politehnică a fost prezentă de-a lungul întregi sale vieți și l-a încurajat să studieze și să investigheze științele exacte. A reușit cu eforturi să devină inginer electrician și a lucrat la Compania de Aer Comprimat și Electricitate «POPP» până în 1892, când avea 35 de ani.

În multe din conferințele și discursurile sale Gabriel și-a folosit experiențele ca exemplu, amintindu-și evenimentele care l-au marcat ca spiritist, dar întotdeauna de o formă orală, niciodată în scris. Fiind o persoană foarte rezervată, biografii săi au afirmat că au întâmpinat dificultăți în obținerea de informații detaliate despre viața lui. A avut o sănătate precară. În copilărie a avut o infecție la ochiul stâng, care a provocat o diminuare considerabilă a vederii acestui ochi. La vârsta de 30 de ani, suferea de ataxie, o boală a cărei origine este neurologică, caracterizată prin incapacitatea de a coordona mișcările, care îi afecta echilibrul și posibilitatea de a se putea deplasa. Fapt care a degenerat mai târziu în probleme locomotorii.

A început să lucreze sistematic pentru spiritism încă de la vârsta de 17 ani, participând la adunările mediumnice organizate în casa părintească, aflată atunci în Passage de Choiseul Nº 39 și 41, unde aveau afacerea la parter și casa la primul etaj. Anumiți prieteni și-au amintit că în acele ședințe mediumnice Gabriel Delanne, a primit o comunicare personală care l-a liniștit cu privire la îngrijorarea sa față de necesitatea de a lucra pentru spiritism și pentru întreținerea existenței sale: «Nu te teme de nimic, ai încredere. Din punct de vedere material, nu vei fi niciodată bogat, dar nu-ți va lipsi nimic.»

Prieteni au afirmat că acest lucru s-a împlinit de-a lungul vieții sale.

La 31 martie 1883, la împlinirea a 14 ani de la dezîncarnarea lui Allan Kardec, s-a realizat înaintea mormântul lui său, un dolmen druid, în cimitirul Père Lachaise, ca în fiecare an, un omagiu adus mișcării spiritiste, iar Gabriel Delanne, la vârsta de 26 de ani, a participat la importantul act comemorativ anual cu următorul discurs:

«Spiritismul îi datorează mult lui Allan Kardec. Este el cel care a rezumat instrucțiunile Spiritelor stabilind fundamentele unei noi credințe. Prin intermediul cărților sale, atât de logice și atât de clar scrise, a făcut un bine incalculabil punând la dispoziția tuturor inteligențelor demonstrarea principilor eterne care guvernează relațiile spiritelor cu noi. Opera lui se adresează tuturor: înțelepților și ignoranților, orgolioșilor și nefericiților; îi conduce pe toți spre a reflecta și adesea, la convingere. Să nu ne fie teamă, deci, să răspândim credința noastră. Mai mult decât orice altă filozofie, spiritismul întărește și impregnează sufletele cu efluviile sale dulci; avem convingerea că se va impregna și în frații noștri.»

A evidențiat marea necesitate de a lucra intens pentru a obține consolidarea unei teorii științifice, având încredere că acestea vor fi recunoscute ca fenomene naturale și nu vor mai reprezenta un mister. De asemenea, a promis că va depune toate eforturile pentru a divulga ideile spiritiste și le va disemina în întreaga lume, lucru pe care l-a îndeplinit, meritând astfel să fie amintit ca Apostolul spiritismului științific.

În decembrie 1882, Alexandre Delanne și fiul său Gabriel au întemeiat Uniunea Spiritistă Franceză, înființată la Paris, sub președinția Dr. Josset, cu Marie Delanne ca trezorier. Comisia directivă a grupului s-a întrunit în casa familiei Delanne și obiectivul ei era să reunească toate Societățile Spiritiste din Franța.

La vârsta de 88 de ani în 1883, dezîncarnează Amélie Gabrielle Boudet. Gabriel a ținut un discurs de rămas bun în timpul înmormântării în cimitirul din Paris.

Când Gabriel avea 26 de ani, a primit o scrisoare scrisă pe o hârtie aspră, cu numeroase greșeli de ortografie și o franceză imperfectă. Era semnată de o doamnă care i-a cerut să meargă la Versailles, în afara orașului, unde locuia, pentru a-i comunica ceva important în legătură cu spiritismul. La început nu i-a acordat prea multă importanță, dar în cele din urmă, s-a hotărât să meargă. Într-o suburbie îndepărtată și ascunsă, a găsit la capătul unei curți neglijate o casă veche, a urcat pe scara șubredă și s-a văzut în fața unei uși decojite, cu un clopoțel atârnat de un șnur murdar și uzat, fără ciucur.

A ezitat încă odată, dar în cele din urmă a sunat. A sunat de trei ori și deja pleca, când o bătrână a deschis ușa și l-a întrebat ce dorește. A menționat scrisoarea și ea l-a introdus înăuntru, luându-l brusc de mână. Camera și mobilierul l-au nemulțumit, la fel și înfățișarea femei care i-a indicat un scaun și s-a așezat în fața lui, vorbind franceza cu un puternic accent englezesc. Doamna i-am împărtășit dorință de-a funda un ziar pentru divulgarea spiritismului, ceea ce l-a surprins foarte mult.

Confuz, a reușit să-i spună că are nevoie de mulți bani pentru a funda un ziar și atunci, bătrâna s-a dus la un dulap, a scos o geantă și din ea 5000 de franci – sumă suficientă pentru o importantă operațiune comercială – i-a înmânat banii spunându-i că sunt destinați pentru primele cheltuieli și l-a întrebat dacă este dispus să conducă publicația. Gabriel foarte surprins a vrut să-și exprime recunoștința, însă doamna i-a răspuns că nu vrea decât să disemineze spiritismul și pentru acest lucru nu trebuie să-i mulțumească.

Datorită acelei donații, a luat ființă revista Le Spiritisme, al cărei prim număr a apărut în martie 1883 și care și-a datorat nașterea generoasei doamne engleze Elizabeth D’Esperance, una dintre pionierele spiritismului, care mai târziu își va dezvolta facultatea mediumnică.

Revista Le Spiritisme a avut sediu pe Passage Choiseul nº 39 și 41, unde avea casa și magazinul familia Delanne, iar mai târziu au mutat sediul pe rue Delayrac nr. 38, unde familia Delanne fondase un grup spiritist. La început Gabriel Delanne a scris articolele, însă în scurt timp a devenit redactor general. Cu sprijinul tatălui său, care a întreprins o neobosită propagandă, a reușit să diminueze prejudecățile față de doctrina spiritistă și să continue publicarea ziarului. La sfârșitul aceluiași an, a apărut o controversă publică între Gabriel Delanne și J. Guerín cu privire la încarnarea lui Isus, publicată în Revista Spiritistă din Ianuarie 1884.

Guerín susținea ideea sa despre natura divină a lui Isus, spunând că corpul lui Isus a fost fluidic. La rândul său, Gabriel Delanne a apărat idea că Iisus a fost o ființă excepțională datorită inteligenței și gradului său de evoluție, dar  considera că viața spirituală a lui Isus nu a fost un element suficient pentru a admite o natură organică specială, corpul său fiind fizic până la moarte și apoi, fluidic în aparițiile făcute apostolilor săi, adăugând: «După cum cred, Iisus este un spirit eminamente superior, este modelul după care trebuie să ne călăuzim, dar între Dumnezeu și El, distanța este și mai mare decât cea dintre noi și Isus».

A considerat că dacă corpul său ar fi fost întotdeauna fluidic, ar fi fost o înșelătorie pentru umanitate și Isus, a fost un exemplu, prin urmare, ar trebui să respecte legile Naturii ca orice alt om în misiunea sa divină.

În 1884, Gabriel Delanne a fost delegat de către Uniunea Spiritistă Franceză pentru a o reprezenta la Congresul Spiritist Belgian, care avea să aibă loc la Bruxelles. Astfel, la doar 28 de ani, a publicat prima sa lucrare spiritistă intitulată Spiritismul în fața științei. În această carte, dedicată părinților săi, el analizează diferitele filosofii, creierul, studiul magnetismului și istoria acestuia, somnambulismul natural, magnetic și hipnotismul. De asemenea, examinează dovezile imortalității sufletului prin experimentarea științifică, definește perispiritul, examinează dovezile existenței sale, compoziția sa, utilitatea și rolul său după dezîncarnare și studiază unele facultății mediumnice.

Interesant de subliniat este faptul că în septembrie din același an, Leon Denis a publicat cartea Motivul vieții. Simultan cei doi mari succesori ai operei lui Allan Kardec au publicat primele lor lucrări doctrinare. În luna decembrie a aceluiași an, Gabriel a fost ales vicepreședinte a Uniunii Spiritiste Franceze și a desfășurat o intensă activitatea de conferențiar în Paris, în Franța, Belgia, Anglia și Olanda, obținând un mare succes în expunerile sale, ceea ce a determinat publicarea unor elogioase articole în Jurnalul de Charleroy, Express de Liège, The belgian independent, le Matin d’Anvers și la Chronique.

În 1890, fratele său Ernesto s-a căsătorit cu Noemí. Doi ani mai târziu s-a îmbolnăvit, mutându-se în orașul Gray, în casa mătușii sale, unde locuiseră când erau copii. În 1892, la 35 de ani, a renunțat la slujba de la Compania POPP, a devenit reprezentant al unei case comerciale care l-a obligat să călătorească continuu, de care a profitat pentru munca sa informativă. A primit vestea dezîncarnării lui Ernesto când se afla în Algeria. Din cauza împrejurărilor, nu a putut participa la înmormântarea fratelui său, fiind prezentă doar mama acestuia, întrucât tatăl său se afla și el într-o călătorie de afaceri. Gabriel a fost profund afectat de despărțirea de fratele său.

Aproximativ un an mai târziu, doamna Delanne a dezîncarnat, iar rămășițele au fost transferate la cimitirul Père Lachaise, unde soții Delanne aveau mormântul familiei, foarte aproape de cel a lui Allan Kardec. Gabriel și tatăl său au continuat să lucreze necontenit pentru divulgarea spiritismului.

În 1896, divulgatorul a fondat Revista Științific Moral al Spiritismului, care a compilat numeroase lucrări de diverși autori spiritiști. Din acel moment, la 39 de ani, a părăsit activitatea comercială și s-a dedicat în totalitate muncii spiritiste. Gabriel Delanne și-a asumat responsabilitatea conducerii revistei, iar întâlnirile Federației Spiritiste aveau loc pe rue Chateau d’Eau, nr 55. În acea perioadă au fost publicate câteva dintre lucrările sale doctrinare, care fac parte până în prezent din patrimoniul cultural spiritist.

Toate lucrările sale scrise denotă o examinare și analiză minuțioasă a spiritismului, conferindu-le rigoare științifică faptelor spiritiste, utilizând un limbaj simplu și accesibil tuturor, căutând întotdeauna termenul potrivit, evitând metafora, de aceea cărțile sale trezesc un mare interes pentru că au un stil precis și clar. Așa cum Camille Flammarion a fost astronom, scriitor, fondator al Societății Astronomice Franceze și studios al spiritismului, iar Ernesto Bozzano cu cercetările sale nu s-a limitat la domeniul literar, psihologic sau filosofic, ci și-a completat domeniul de investigare cu fiziologia, științele naturii, astrologia și paleontologia, Gabriel Delanne de asemenea a cercetat în mai multe domenii și-a favorizat abordarea științifică a fenomenelor psihice. Gabriel Delanne s-a bazat pe realități experimentale strict științifice. A examinat cu atenție fiecare modalitate spiritistă ajungând la concluzii raționale conform pregătirii sale pozitiviste.

Fenomenul spiritist este cea de-a doua carte publicată de Gabriel Delanne în 1896. În carte descrie mărturiile înțelepților din toate țările care omagiază adevărul, afirmând cu acuratețe realitatea fenomenelor. La începutul cărții a inclus o frază a lui William Crookes, fizician englez, inventator și experimentator: «Nu spun că se poate, spun că există» și o frază a lui Victor Hugo, celebrul scriitor spiritist francez: «A evita fenomenul spiritist, înseamnă a nega atenția celui care are dreptul, înseamnă negarea adevărului

Un an mai târziu, în 1897, a publicat Evoluția animică unde a prezentat un studiu general al vieții ființelor organizate, a efectuat o analiză detaliată a structurii perispiritului și a proprietăților sale funcționale, pe care le-a definit drept « statutul legii care guvernează evoluția organică.» În această carte a realizat o muncă de integrare a concepției evoluționiste prezentate de Darwin și a filozofiei palingenetice susținute de spiritism.

A rezumat conținutul cărții astfel:

Principiul gândirii a străbătut lentamente toate scalele vieții organice și a făcut-o prin intermediul unei ascensiuni neîntrerupte, de-a lungul a nenumărate secole, a putut, încetul cu încetul, să fixeze în conținutul fluidic toate legile vieții vegetative, organice și psihice. A fost necesar ca el să se materializeze din nou de nenumărate ori pentru ca toate acele mișcări, simțuri și dorințe conștiente să ajungă la inconștiență și automatism perfect, care caracterizează reacțiile vitale și acțiunile reflexe. Nu ajunge dintr-o dată ființa la acest rezultat, pentru că natura nu face minuni și operează întotdeauna de la simplu la complex. Pentru ca o ființă atât de complexă ca omul, care reunește caracteristicile cele mai elevate dintre toate creaturile vii, să poată exista, necesită absolut și neapărat să fii trecut printr-o serie întreagă de faze ale căror diferite stări le rezumă el însuși.

Acest concept al reîncarnări lasă în urmă fatalismul, își propune să găsească răspunsuri la problemele palingenetice, respingând natura mistică a evoluției.

În 1898 a fost publicată a patra carte, Investigații despre mediumnitate, unde expune rezultatul experienței sale mediumnice și a nenumăratelor experimente efectuate de-a lungul deceniilor.

Pentru celebrarea a 50 de ani de la apariția spiritismului, în 1898, spiritiștii parizieni au ținut două conferințe publice prezentate de Léon Denis și Gabriel Delanne la Congresul Internațional celebrat în Londra în calitate de delegați ai secției franceze. A coincis cu lansarea cărții lui Gabriel, Investigații despre mediumnitate, însă la acel eveniment Gabriel a prezentat o lucrare extinsă și profundă despre Vieți succesive.

La scurt timp după aceea, Federația Spiritistă Universală a devenit Societatea Franceză pentru Studierea Fenomenelor Psihice, cu Dr. Moutin președinte și Gabriel Delanne ca vicepreședinte, preluând președinția la scurt timp după. Această instituție a dobândit un mare renume în Franța și se admite că puține instituții, după cea fondată de Allan Kardec, au făcut un efort atât de mare pentru dezvoltarea și răspândirea cunoștințelor spiritiste. Delanne s-a dedicat apostolatului său și s-a declarat un adept hotărât al studiului rațional și științific. Extraordinara sa memoria și marea sa erudiție i-au permis să pregătească experimentatori spiritiști de primă clasă, să examineze cu atenție fenomenele produse de mediumuri și să prezinte rezultatele muncii sale la toate Congresele Internaționale care au avut loc atunci.

În 1899 și-a prezentat a cincea carte, Sufletul este imortal, unde a prezentat demonstrația experimentală asupra imortalității spiritului. În care a spus:

Fie ca aceste prime schițe ale unei fiziologii psihologice transcendentale să încurajeze oamenii de știință să examineze acest domeniu minunat, iar dacă munca noastră are ca rezultat aducerea unor spirite independente în rândurile noastre, nu ne-am pierdut timpul nostru; dar, oricare ar fi rezultatul eforturilor noastre, suntem siguri că se apropie vremea când știința oficială, forțată să ajungă la limite extreme, va fi obligată să se ocupe de subiectul care a făcut obiectul cercetărilor noastre. În acea zi, spiritismul va apărea ceea ce este cu adevărat: adică Știința Viitorului.

În 1900, a avut loc Congresul Spiritist Internațional sub președinția lui Leon Denis și a respectabilului naturalist engleză Alfred Russel Wallace. Gabriel Delanne a făcut parte din Comisia însărcinată cu pregătirea lucrărilor care urmau să fie prezentate. El însuși urma să-și prezinte propria lucrare despre reîncarnare, dar după ce a ținut discursul de deschidere, starea sa de sănătate la împiedicat să asiste la prezentarea lucrărilor, inclusiv la a lui. În același an, a scris prefața la biografia lui Allan Kardec scrisă și publicată de Henri Sausse.

Un an mai târziu, Alexandre Delanne a dezîncarnat la vârsta de 71 de ani, cu peste patru decenii dedicate divulgării doctrinei spiritiste. Gabriel și-a amintit mereu cu recunoștință de sprijinul moral și material oferit de tatăl său, pentru a putea lucra fără piedici la lucrările sale spiritiste.

La scurt timp, adoptat o fetiță abandonată, care se numea Suzannei Rabotin, în vârstă de șapte luni, pe care a îngrijit-o cu ajutorul verișoarei sale Mathilde Peley care și-a dedicat timpul în a-l ajuta pe el și pe fată.

În 1905 și a prezentat lucrarea Exteriorizarea gândirii și a călătorit în Algeria în compania marelui sau prieten profesorul Charles Robert Richet, creatorul metapsihici. Sănătatea sa s-a înrăutățit considerabil în următorii 10 ani, mergea foarte greu, mergea târându-și picioarele cu sacrificiu și durere, ceea ce l-a obligat să folosească cârje. În ciuda acestui fapt nu și-a pierdut dorința de a muncii, cordialitatea cu toată lumea și obișnuita jovialitate.

În 1907, a spus într-un discurs:

«În ziua în care înțelepții se vor hotărî să studieze științific fenomenele psihice, ei vor avea câteva surprize, li se va arăta că descoperirile lor viitoare au fost prevăzute de acele spirite a căror doctrină o ignoră atât de profund.»

Din 1908 obișnuia să petreacă câteva luni pe coasta albastră a Mediteranei, datorită ospitalității unor prieteni care l-au primit în casa sa din Niza, unde se bucura să lucreze în fața unei ferestre cu vedere la mare.

Ultima sa călătorie în afara Parisului avut ca destinație un loc aproape de Marseilla. Acolo starea sănătății s-a înrăutățit și au fost nevoiți să îl ducă în scaun cu rotile până la trenul care îl ducea înapoi acasă. În ciuda acestui fapt, el a continuat să lucreze la experimentele sale mediumnice și la scrierile sale, găsind ajutor în ghizii săi spirituali, mai ales în Durand care i-a inspirat pe el și pe Léon Denis în munca spiritistă și pe care Gabriel Delanne, îl considera colaboratorul său în lucrările sale despre reîncarnare.

Timp de doi ani, din 1909 până în 1911, s-a dedicat elaborării celei de-a șasea cărți în două volume, considerată capodopera sa, Aparițiile materializate ale viilor și morților. Cartea a șaptea și a opta au fost publicate în 1924, Documente care servesc studiului reîncarnării, unde a prezentat 50 de cazuri demonstrative despre reîncarnare, de înaltă valoare istorică, doctrinară și științifică, unde a afirmat conceptul evolutiv și nu fatalist al palingeniei.

În 1925, a dezîncarnat verișoara lui Mathilde, Delanne avea atunci 68 de ani, însă boala nu l-a împiedicat să muncească, dar o făcea cu mult efort.

În ciuda acestui fapt, a participat ca secretar al Congresului Spiritist Internațional desfășurat la Paris în 1925, în care Léon Denis a fost președinte și din care a făcut parte remarcabilii spiritiști Jean Meyer și Sir Arthur Conan Doyle.

Starea lui de sănătate s-a înrăutățit, acuza stări de sufocare, dar a rămas pe deplin conștient. Pe 12 februarie 1926, oarecum însănătoșit, a primit un tânăr care i-a cerut îndrumarea în legătură cu anumite fenomene care sugerau o boală psihică la un văr de-al său. Gabriel Delanne, apoi i-a explicat timp de două ore mediumnitatea de scriere, pe care o manifesta tânărul, iar mai târziu s-a așezat la masă cu fiica adoptivă și alți prieteni pentru a se bucura de mâncare, dar nu a mai putut să o facă pentru că era din ce în ce mai palid. Târându-se, s-a îndreptat spre cealaltă cameră și după câteva minute s-a auzit un zgomot puternic și gemete, pentru că picioarele i-au cedat și a căzut. L-au pus pe scaunul lui și a spus: «Cred că este sfârșitul, este un avertisment». Prietenul său Bourgeois a încercat să-l înveselească și el a răspuns: «Știi bine, dragă prietene, că Delanne nu teme moartea».

Situația sa a continuat să se înrăutățească, iar fiica sa a sunat la doctor. Acesta a încercat să-l resusciteze, dar fără rezultat, pentru că trei ore mai târziu, a dezîncarnat la Auteuil, la Vila Montmorency, proprietatea lui Jean Meyer, cedată pentru a-și petrece ultimi ani din viață. Moare pe 15 Februarie 1926 la vârsta de 69 de ani.

Două cărți pe care le scria în 1926 în colaborare cu doi prieteni spiritiști, Să auzim morții și Despre ideoplastie, au rămas neterminate.

Înmormântarea avut loc la Cimitirul Père Lachaise. A fost dorința sa manifestată în viață cu mult timp înainte, să fie incinerat corpul, iar cenușa să fie pusă în mausoleul familiei. Prietenul său Henri Regnault a spus la înmormântarea sa că: Cel mai bun tribut care i s-ar putea aduce este să-i fie urmat exemplul, adică să se disemineze doctrina spiritistă, adevărata filozofie a viitorului.

Din activitatea sa intensă ca propagator al doctrinei spiritiste ne-a rămas importanta sa operă scrisă. A fost un fidel discipol al lui Allan Kardec, pentru care a păstrat o mare admirație de-a lungul vieții. Dacă Allan Kardec a stabilit caracteristicele esențiale, discipolul său a înțeles clar că trebuie să asigure o difuzare din ce în ce mai largă, cu ajutorul unor lucrări care să aibă rigoare științifică, în așa fel încât unirea dintre lumea spirituală și cea fizică să fie din ce în ce mai strânsă.

După dezîncarnarea lui Allan Kardec, trei oameni au continuat corecta divulgare a doctrinei spiritiste. Aceștia au fost: Henri Sousse, Léon Denis și Gabriel Delanne.

Mormântul lui întotdeauna a fost plin de flori și foarte vizitat. O placă de pe spatele monumentului amintește de viața și opera lui Gabriel Delanne. Așa cum dolmenul lui Allan Kardec a suferit un atac cu bombă care a necesitat reparații din partea consiliului municipal din Paris pentru recuperarea lui, mormântul lui Gabriel Delanne a fost vandalizat cu graffiti care a fost aplicat pe literele numelui său.

Societatea Spaniolă a Divulgatorilor Spiritiști
Tradus de Societatea Spiritistă Română