În prezent trăim o perioadă utilitaristă de imediatitate. Marea majoritate a oamenilor care constituie societatea, în agonia egocentrismului, se simte dusă de val de false necesități care trebuie satisfăcute printr-un consum necontrolat, care se manifestă ca o plăcere personală fără nicio altă preocupare pentru alți indivizi.
În viața de zi cu zi, se pare că solidaritatea este marginalizată și vechiul slogan fiecare pentru el, devine filozofia existențialistă care merită considerare. Din când în când, în fața calamităților care izbucnesc amenințător, în fața prezumției umane apar eroii anonimi care ies în evidență, sensibilizând colectivitatea și invitând pe cei adormiți să se trezească.
În tragedia care a avut loc la ruperea barajului din Brumadinho, din Minas Gerais, ca și în alte tragedii, pompierii și nenumărați anonimi și-au riscat viața pentru a salva alte multe vieți pe care noroiul le distrugea. Scene emoționante i de sacrificiu a fost prezentate în fiecare moment, confirmând iubirea latentă care există în ființele umane, în ciuda nevredniciei unora care se amăgesc în crimă și cruzime.
Obiectivul esențial al existenței este de a iubi și în consecință, de a servi. Mulți se folosesc de aproapele lor, în timp ce mulți alții descoperă măreția de a servi și trăiesc experimentând acest imn al bucuriei, care este o contribuție nobilă pentru cel reîncarnat.
Odată, am citit pe inscripția unei nobile entități solidare : «Cine nu trăiește pentru a servi, nu a învățat încă să trăiască». Eu aș propune acest lucru, pentru că noi toți slujim pentru a trăi, chiar și atunci când traversăm labirintul egoismului, până vine momentul oportun al trezirii conștiinței pentru acțiunea semnificativă. Cum suntem ființă gregară, avem nevoie unii de alții pentru a supraviețui factorilor distructivi care fac parte din planeta probelor și ispășirilor, așa cum a definit-o Allan Kardec.
Prin unirea idealurilor și a forțelor noastre dezvoltăm progresul, edificând valori de îmbogățire morală și spirituală, în favoarea unei lumi mai bune, în care posibilitățile de armonie și sănătate, de echilibru și ordine, se realizează mai repede și satisface pe toată lumea.
Constat moda actuală în ceea ce privește iubirea pentru animale. Ieri, animalele erau urâte, persecutate, calomniate… Astăzi, însă, descoperim cât de mult ne sunt de utili frații noștri inferiori din scala zoologică, câte lecții primim de la ei, păcătuind prin exces în multe cazuri, dar inițiind ceasul iubirii pentru tot și pentru toate ființele….
A servi și munca sunt și ele terapeutice, constituind o resursă sănătoasă pentru o existență demnă. Remarcabila poetă chiliană Gabriela Mistral, Premiul Nobel pentru Literatură în 1945, în magnificul său poem Plăcerea de a servi, subliniază: «Toată Natura este o dorință de slujire».
«Slujește norul, slujește vântul, slujește văile;
Unde este un copac de plantat, plantează-l tu;
Unde există o eroare de modificat, modific-o tu;
Unde există un efort pe care toată lumea îl evită, acceptă-l tu;»
Când vom descoperim și trăi acest sens al vieții, toți vom fi fericiți. Așadar, să încercăm, chiar și din astuție, să trăim această bucurie de a servi, devenind tot mai conștienți de ceea ce suntem.
