Caírbar Tavares de Souza Schutel, cunoscut mai ales sub numele de Caírbar Schutel, este una dintre cele mai remarcabile personalități spiritiste din Brazilia și din lume. Din acest motiv și în semn de omagiu, sute de Centre Spiritiste și Departamente de Asistență din Brazilia îi poartă numele.
S-a născut la Rio de Janeiro, la 22 septembrie 1868, și a dezîncarnat la 30 ianuarie 1938, la vârsta de 70 de ani, în Matão, São Paulo. Era fiul unui comerciant, Anthero de Souza Schutel, și al Ritei Tavares.
La vârsta de 9 ani, tatăl său a decedat, iar șase luni mai târziu, și mama sa, rămânând în grija bunicului său, doctorul Henrique Schutel, medic, care l-a înscris la Colegiul Imperial Pedro II.
Doi ani mai târziu, a părăsit Colegiul și casa bunicului său pentru a lucra ca practicant într-o farmacie. Unchiul său, Duarte Schutel, medic și jurnalist, i-a oferit, de asemenea, o altă ocupație cu perspective mai bune, însă nu a acceptat, deoarece dorea să se dezvolte în mod autonom, fără tutela nimănui, poate ascultând de vocea destinului său.
La scurt timp după aceea, s-a mutat la Araraquara, iar mai târziu la Matão, unde a înființat o farmacie, fapt care i-a impresionat pe locuitori, deoarece localitatea nu era pe atunci decât un district.
În 1898, prin intermediul unui proiect al deputatului Francisco de Toledo Malta, a obținut înființarea municipiului Matão, devenind primul său primar și, prin urmare, unul dintre fondatorii acestuia. Acolo a trăit timp de 42 de ani, lucrând neobosit pentru progresul localității și, timp de câțiva ani, a fost principala personalitate politică a locului.
Orașul Matão îi datorează foarte mult ilustrei personalități a lui Schutel, fapt pentru care una dintre principalele sale străzi îi poartă numele. Fiind romano-catolic prin tradiție, a făcut multe pentru strălucirea acestei religii, cu aceeași sinceritate care îl caracterizase pe Saul din Tars. Catolicismul, însă, nu corespundea celor mai intime aspirații ale sale.
Convertirea la Spiritism s-a produs prin intermediul tatălui unui prieten de-al său, un spiritist cunoscut și respectat, căruia i-a cerut să-i permită să asiste la ședințele mediumnice; însă acestea fuseseră suspendate de doi ani din cauza nivelului scăzut al Spiritelor comunicante.
Caírbar nu s-a descurajat din această cauză și și-a exprimat dorința de a asista la o activitate mediumnică. Domnul Calixto Prado a fost de acord, primind cu acea ocazie o comunicare atât de elevată, încât l-a entuziasmat pe viitorul apostol al Spiritismului.
Mai târziu, a primit mesaje prin intermediul unor lovituri produse cu ajutorul măsuței, care l-au convins de existența ființelor din lumea spirituală și, ulterior, s-au manifestat în el diferite facultăți mediumnice, dintre care se remarca psihografia, primind un mesaj de la tatăl său, care îi demonstra supraviețuirea sufletului după lăsarea corpului.
În acea perioadă, hotărăște să studieze toate operele fundamentale ale lui Allan Kardec, precum și lucrările complementare publicate până la acea dată în limba portugheză.
Îmbinând teoria cu practica, la 15 iulie 1905, fondează Centrul Spiritist «Amantes da Pobreza», care continuă să funcționeze până în zilele noastre în orașul Matão.
La 15 august, lansează un nou săptămânal spiritist, pe care l-a intitulat O Clarim. În scurt timp, datorită stilului său strălucit și forței argumentației sale, publicația a ajuns la numărul apreciabil de 10.000 de abonați. În ciuda ostilităților cărora le era țintă, distribuia sute de broșuri de propagandă și călătorea prin orașele învecinate, susținând conferințe.
A purtat numeroase polemici cu reprezentanți religioși și oameni de știință din diverse domenii, desfășurând campanii în favoarea separării Bisericii de Stat și împotriva învățământului religios obligatoriu în școlile publice.
Încurajat și susținut financiar de prietenul său Luís Carlos de Oliveira Borges, la 15 februarie 1925 fondează Revista Internacional de Espiritismo, dedicată studiilor filozofice și științifice, cu circulație în Brazilia și în străinătate.
Această remarcabilă revistă, cu apariție lunară, beneficiază de colaborarea unor personalități eminente la nivel mondial, precum Arthur Conan Doyle, Oliver Lodge, Charles Richet, Gabriel Delanne, Ernesto Bozzano, Gabriel Gobron și alții, cu care întreținea corespondență.
A creat Editura O Clarim, cu ateliere proprii, în cadrul căreia erau publicate cele două periodice menționate, precum și cărți ale scriitorilor spiritiști și propriile sale lucrări.
A lăsat scrise o serie de cărți, pe cele mai variate teme, considerate clasice în Brazilia și care sunt reeditate până în prezent. Dintre acestea, le vom menționa pe următoarele:
Spiritism și Protestantism, 1911
Isterism și fenomene psihice, 1911
Diavolul și Biserica, 1914
Mediumuri și mediumnitate, 1923
Geneza sufletului, 1924
Materialism și Spiritism, 1925
Parabole și învățături ale lui Iisus, 1928
Spiritul Creștinismului, 1930
Viața în lumea cealaltă, 1932
Viața și faptele apostolilor, 1933
Caírbar Schutel a fost precursorul difuzării doctrinei spiritiste prin intermediul radioului în lume. În anul 1936, a susținut prin acest mijloc o serie de conferințe la Radio Cultura din Araraquara. Aceste conferințe au fost publicate în cartea Conferințe radiofonice (1937), de 206 pagini.
Pe lângă faptul că era un om de credință, un lucrător neobosit și un om al faptelor, era și un orator convingător. Ca jurnalist, a scris mult, lăsând cronici și reportaje în diferite publicații ale presei laice.
Schutel cunoștea importanța mediumnității pentru demonstrarea supraviețuirii sufletului uman, printre altele, pe cea a mediumnității fotografice, precum și activitatea de ajutor pe care aceasta o poate îndeplini în tratarea obsesiilor, casa sa ajungând să se transforme într-un sanatoriu psihic de urgență, în care Spiritele obsedante erau asistate frățește. De aceea, întrucât numărul acestora creștea considerabil, în anul 1912 a închiriat o casă mare, unde dispuneau de posibilități și resurse mai ample pentru a-i îngriji pe cei suferinzi.
Nici măcar dușmanii Spiritismului nu îndrăzneau să-l atace. Atât de mare era autoritatea morală de care se bucura în rândul poporului, încât gândirea și opera sa inspirau respect și admirație, ajungând să fie numit, chiar și de către cei din afara Spiritismului, «Părintele Săracilor», ca recunoaștere a perseverenței și a ardorii cu care își desfășura opera de solidaritate față de cei nevoiași, atât trupește, cât și spiritual, demnă de un creștin autentic.
S-a căsătorit cu Maria Elvira da Silva, cunoscută popular sub numele de Mariquinha. Ea a fost un exemplu de devotament și iubire și a decedat la câtva timp după căsătorie, fiind victimă a leprei.
Dezîncarnarea s-a produs în plină activitate și după o scurtă boală. Poporul din Matão pierduse, din punct de vedere fizic, un apostol, așa cum era el considerat.
Înmormântarea sa a evidențiat sentimentul general al populației: comerțul și-a închis porțile, iar industria și-a întrerupt activitatea. De asemenea, autoritățile au dispus arborarea drapelului național în bernă, cu o panglică neagră, în semn de doliu.
La Teatrul Municipal din Araraquara și într-un mare număr de orașe din Brazilia au avut loc ședințe solemne în memoria sa, iar presa laică din Rio de Janeiro, São Paulo și Bahia, precum și cea din străinătate, a făcut ecou evenimentului prin articole emoționante și importante.
Gabriel Gobron, marele discipol al lui Léon Denis, a scris în Revue Spirite Belge, din mai 1938, un remarcabil comentariu intitulat: «Un mare exemplu de urmat».
La finalul acestuia, spunea: «Caírbar Schutel, blândul și marele meu frate, ai fost unul dintre acele Spirite rare care se recunosc nu prin torentele frumoaselor lor cuvinte, ci prin gesturile și faptele pe care le săvârșesc în slujba aproapelui.»
Ultimul text scris de Caírbar Schutel, o remarcabilă sinteză a consecințelor Doctrinei Spiritiste, publicat în Revista Internacional do Espiritismo, spunea:
«Spiritismul a venit pentru a produce o reformă mondială.»
«Doctrina sa, profund filozofică, cuprinde toate necesitățile vitale ale umanității.»
«Principiile sale, bazate pe faptele supranormale ale animismului și pe fenomenele numite spiritiste, referitoare la manifestările «morților», au venit să rezolve toate problemele care, asemenea sfinxului devorator, au sfidat perspicacitatea și înțelepciunea celor mai mari filozofi din toate timpurile.»
Surse consultate:
* Fundația Spiritistă Allan Kardec, Departamentul Editorial 18 de aprilie, sinteză biografică inclusă în lucrarea Isterie. Fenomene psihice și vindecări spiritiste, de Caírbar Schutel.
* Lumină Eternă – Revista de Actualidad Espírita, nr. 16, noiembrie 2010, articolul Biografie, Buenos Aires, Argentina.
