Revista Spiritistă – Jurnal de Studii Psihologice,
anul 8, nr. 9, septembrie 1865
Ni se scrie din Lyon, 12 iulie 1865:
Stimate domnule Kardec,
Apelez, în calitate de spiritist, la amabilitatea dumneavoastră și vă rog să binevoiți a-mi da câteva sfaturi cu privire la practicarea mediumnității vindecătoare prin impunerea mâinilor.
Un simplu articol pe această temă în Revista Spiritistă, care să cuprindă câteva dezvoltări, ar fi primit, sunt sigur, cu un mare interes, nu numai de cei care, asemenea mie, se ocupă cu ardoare de această chestiune, ci și de mulți alții cărora această lectură le-ar putea inspira dorința de a se ocupa de asemenea de ea. Îmi amintesc mereu aceste cuvinte ale unei somnambule pe care o formasem. O trimiteam, în timpul somnului său magnetic, să viziteze o bolnavă la distanță și, la întrebarea mea cum ar putea fi vindecată, ea spunea: «Este cineva în satul său care ar putea să o vindece; este cutare; el este medium vindecător, dar nu știe acest lucru.»
Nu știu până la ce punct această facultate este specială; dumneavoastră vă revine, mai mult decât oricui altcuiva, să o apreciați; dar, dacă este într-adevăr astfel, cât de mult ar fi de dorit să atrageți asupra acestui punct atenția spiritiștilor. Chiar și toți cei care, fără a împărtăși opiniile noastre, v-ar citi nu ar putea avea nicio repulsie în a încerca o facultate care nu cere decât credință în Dumnezeu și rugăciune. Ce poate fi mai general, mai universal? Nu mai este vorba despre Spiritism și fiecare, pe acest teren, își poate păstra propriile convingeri. Câte surori de caritate, câți preoți buni de la țară, câte mii de persoane pioase, însuflețite de caritate, ar putea fi mediumuri vindecătoare!
Aceasta este ceea ce visez pentru toate religiile, pentru toate sectele. Acceptată pretutindeni, această facultate, acest dar divin al bunătății Creatorului, în loc să rămână apanajul câtorva, ar intra, dacă mă pot exprima astfel, în domeniul public. Ar fi o zi frumoasă pentru cei care suferă, și sunt atât de mulți!
Dar, pentru a exercita această facultate, independent de o credință vie și de rugăciune, pot exista anumite condiții care trebuie reunite, anumite procedee care trebuie urmate pentru a acționa cât mai eficient posibil. Care este rolul mediumului în impunerea mâinilor? Care este cel al Spiritelor? Trebuie folosită voința, ca în operațiile magnetice, sau trebuie să ne limităm la rugăciune, lăsând influența ocultă să acționeze după voie? Această facultate este realmente specială sau este accesibilă tuturor? Organismul joacă vreun rol în aceasta și, dacă da, ce rol? Această facultate poate fi dezvoltată și în ce sens?
Aici, îndelungata dumneavoastră experiență, studiile dumneavoastră asupra influențelor fluidice, învățătura Spiritelor elevate care vă asistă și, în sfârșit, documentele pe care le culegeți din toate colțurile globului vă pot permite să ne luminați și să ne instruiți; nimeni, asemenea dumneavoastră, nu este plasat în această situație unică. Toți cei care se ocupă de această chestiune doresc sfaturile dumneavoastră la fel de mult ca mine, sunt sigur, și cred că mă fac interpretul tuturor. Ce izvor fecund este mediumnitatea vindecătoare! Se va alina sau se va vindeca trupul și, prin alinare sau vindecare, se va găsi calea către inimă, acolo unde adesea logica eșuase. Câte resurse posedă Spiritismul! Cât de bogat este în mijloacele pe care este chemat să le folosească! Să nu lăsăm niciunul dintre ele improductiv; fie ca toate să concureze la elevarea și răspândirea sa. Nu precupețiți nimic în această privință, dragă domnule Kardec, iar după Dumnezeu și Spiritele bune, Spiritismul vă datorează ceea ce este. Aveți deja o recompensă în această lume, prin simpatia și afecțiunea milioanelor de inimi care se roagă pentru dumneavoastră, fără a mai socoti adevărata recompensă care vă așteaptă într-o lume mai bună.
Am onoarea etc.
A. D.
Ceea ce ne solicită onorabilul nostru corespondent nu este nimic mai puțin decât un tratat asupra acestei materii. Chestiunea a fost schițată în Cartea Mediumurilor și în numeroase articole din Revistă, cu privire la cazuri de vindecări și de obsesii; ea este rezumată în Evanghelia după Spiritism, apropo de rugăciunile pentru bolnavi și mediumurile vindecătoare.
Dacă un tratat sistematic și complet nu a fost încă realizat, aceasta se datorează anumitor două cauze: prima este că, în pofida întregii activități pe care o desfășurăm în lucrările noastre, ne este imposibil să facem totul deodată; a doua, care este mai gravă, constă în insuficiența cunoștințelor pe care le avem încă în această privință.
Cunoașterea mediumnității vindecătoare este una dintre cuceririle pe care le datorăm Spiritismului; însă Spiritismul, care se află la început, nu poate să fi spus încă totul; el nu ne poate arăta, dintr-odată, toate faptele pe care le cuprinde; în fiecare zi, el dezvăluie altele noi, din care decurg noi principii ce vin să le coroboreze sau să le completeze pe cele pe care le cunoaștem deja, dar este nevoie de timp material pentru toate acestea.
Mediumnitatea vindecătoare trebuia să-și aibă rândul său; deși este parte integrantă a Spiritismului, ea constituie, prin ea însăși, o întreagă știință, deoarece se leagă de magnetism și cuprinde nu numai bolile propriu-zise, ci și toate varietățile, atât de numeroase și de complicate, ale obsesiilor, care, la rândul lor, influențează organismul.
Prin urmare, un subiect atât de vast nu poate fi dezvoltat în câteva cuvinte. Lucrăm asupra lui, ca și asupra tuturor celorlalte părți ale Spiritismului; însă, întrucât nu vrem să introducem nimic de la noi înșine și care să fie ipotetic, procedăm numai pe calea experienței și a observației. Limitele acestui articol nepermițându-ne să-i dăm dezvoltarea pe care o presupune, rezumăm câteva dintre principiile fundamentale consacrate de experiență.
1.Mediumurile care obțin de la Spirite indicații privind remedii nu sunt ceea ce se numește mediumuri vindecătoare, deoarece ele nu vindecă prin ele însele; sunt simple mediumuri scriitoare care au o aptitudine mai specială decât altele pentru acest gen de comunicări și care, din acest motiv, pot fi numite mediumuri consultante, după cum altele sunt mediumuri poete sau desenatoare. Mediumnitatea vindecătoare se exercită prin acțiunea directă a mediumului asupra bolnavului, cu ajutorul unui fel de magnetizare prin acțiune sau prin gândire.
2. Cine spune medium spune intermediar. Există această diferență între magnetizatorul propriu-zis și mediumul vindecător: primul magnetizează cu propriul său fluid, iar al doilea, cu fluidul Spiritelor, căruia îi servește drept conductor. Magnetismul produs de fluidul omului este magnetismul uman; cel care provine din fluidul Spiritelor este magnetismul spiritual.
3. Fluidul magnetic are, așadar, două surse bine distincte: Spiritele încarnate și Spiritele dezîncarnate. Această diferență de origine produce o diferență foarte mare în ceea ce privește calitatea fluidului și efectele sale. Fluidul uman este întotdeauna mai mult sau mai puțin impregnat de impuritățile fizice și morale ale celui încarnat; cel al Spiritelor bune este în mod necesar mai pur și, prin aceasta chiar, are proprietăți mai active, care determină o vindecare mai promptă. Dar, trecând prin intermediul celui încarnat, el se poate altera, asemenea unei ape limpezi care trece printr-un vas impur, așa cum orice remediu se alterează dacă a stat într-un vas murdar, și își poate pierde, în parte, proprietățile binefăcătoare. De aici rezultă, pentru orice adevărat medium vindecător, necesitatea absolută de a lucra la propria sa purificare, adică la ameliorarea sa morală, potrivit acestui principiu comun: curățați vasul înainte de a vă servi de el, dacă vreți să obțineți ceva bun. Numai aceasta este suficient pentru a arăta că nu oricine poate fi medium vindecător, în adevărata accepțiune a cuvântului.
4.Fluidul spiritual este cu atât mai epurat și mai binefăcător, cu cât Spiritul care îl furnizează este el însuși mai pur și mai degajat de materie. Se înțelege că fluidul Spiritelor inferioare trebuie să se apropie de cel al omului și poate avea mai degrabă proprietăți vătămătoare, dacă Spiritul este impur și animat de intenții rele.
Din același motiv, calitățile fluidului uman prezintă nuanțe infinite, în funcție de calitățile fizice și morale ale individului; este evident că fluidul emanat de un corp bolnav poate inocula principii morbide celui magnetizat. Calitățile morale ale magnetizatorului, adică puritatea intenției și a sentimentului, dorința arzătoare și dezinteresată de a-și alina semenul, unite cu sănătatea corpului, conferă fluidului o putere reparatoare care poate, la anumiți indivizi, să se apropie de calitățile fluidului spiritual.
Ar fi, așadar, o eroare să considerăm magnetizatorul drept o simplă mașină de transmitere fluidică. În aceasta, ca în toate lucrurile, produsul este în raport cu instrumentul și cu agentul producător. Din aceste motive, ar fi imprudent să ne supunem acțiunii magnetice a primului necunoscut; făcând abstracție de cunoștințele practice indispensabile, fluidul magnetizatorului este asemenea laptelui unei doici: salutar sau nesănătos.
5. Fluidul uman, fiind mai puțin activ, necesită o magnetizare susținută și un adevărat tratament, uneori foarte îndelungat; magnetizatorul, consumându-și propriul fluid, se epuizează și obosește, deoarece dă din propriul său element vital; de aceea, trebuie, din când în când, să-și refacă forțele. Fluidul spiritual, mai puternic datorită purității sale, produce efecte mai rapide și adesea aproape instantanee. Acest fluid nefiind cel al magnetizatorului, rezultă că oboseala este aproape nulă.
6. Spiritul poate acționa direct, fără intermediar, asupra unui individ, așa cum s-a putut constata în numeroase ocazii, fie pentru a-l alina, fie pentru a-l vindeca, dacă acest lucru este posibil, fie pentru a produce somnul somnambulic. Atunci când acționează printr-un intermediar, este cazul mediumnității vindecătoare.
7. Mediumul vindecător primește influxul fluidic al Spiritului, în timp ce magnetizatorul extrage totul din el însuși. Însă mediumurile vindecătoare, în accepțiunea strictă a cuvântului, adică acelea a căror personalitate se estompează complet în fața acțiunii spirituale, sunt extrem de rare, deoarece această facultate, elevată la cel mai înalt grad, necesită un ansamblu de calități morale care se întâlnesc rareori pe Pământ; Numai aceștia pot obține, prin impunerea mâinilor, acele vindecări instantanee care ni se par prodigioase; foarte puține persoane pot pretinde la această favoare. Orgoliul și egoismul fiind principalele surse ale imperfecțiunilor umane, rezultă că aceia care se laudă că posedă acest dar, care merg pretutindeni proclamând vindecările miraculoase pe care le-au făcut sau despre care spun că le-au făcut, care caută gloria, reputația sau profitul, se află în cele mai nefavorabile condiții pentru a-l obține, deoarece această facultate este privilegiul exclusiv al modestiei, al umilinței, al devotamentului și al dezinteresului. Isus le spunea celor pe care îi vindecase: «Mergeți și mulțumiți lui Dumnezeu și nu spuneți nimănui.»
8. Mediumnitatea vindecătoare pură fiind, așadar, o excepție aici, pe Pământ, rezultă că există aproape întotdeauna o acțiune simultană a fluidului spiritual și a fluidului uman; cu alte cuvinte, mediumurile vindecătoare sunt toate, într-o măsură mai mare sau mai mică, magnetizatoare, motiv pentru care acționează potrivit procedeelor magnetice; diferența constă în predominanța unuia sau a celuilalt fluid și în rapiditatea mai mare sau mai mică a vindecării. Orice magnetizator poate deveni medium vindecător dacă știe să se facă asistat de Spirite bune; în acest caz, Spiritele îi vin în ajutor, revărsând asupra lui propriul lor fluid, care poate înzeci sau însuti acțiunea fluidului pur uman.
9. Spiritele vin la cine vor; nicio voință nu le poate constrânge; ele răspund rugăciunii dacă aceasta este ferventă și sinceră, dar niciodată unei interdicții. Rezultă că voința nu poate conferi mediumnitatea vindecătoare și că nimeni nu poate fi medium vindecător în mod premeditat. Mediumul vindecător se recunoaște după rezultatele pe care le obține, și nu după pretenția de a fi astfel.
10. Dar, dacă voința este ineficientă în ceea ce privește concursul Spiritelor, ea este atotputernică pentru a imprima fluidului, spiritual sau uman, o direcție bună și o energie mai mare. La omul lipsit de energie și distras, curentul este slab, emisia este redusă; fluidul spiritual se oprește în el, dar fără folos pentru el; la omul cu o voință energică, curentul produce efectul unui duș. Nu trebuie confundată voința energică cu încăpățânarea, deoarece încăpățânarea este întotdeauna o consecință a orgoliului sau a egoismului, în timp ce chiar și cel mai umil poate avea voința devotamentului.
Voința este, de asemenea, atotputernică pentru a conferi fluidelor calitățile speciale adecvate naturii răului. Acest punct, care este capital, se leagă de un principiu încă puțin cunoscut, dar care este în curs de studiu, cel al creațiilor fluidice și al modificărilor pe care gândirea le poate produce asupra materiei. Gândirea, care provoacă o emisie fluidică, poate opera anumite transformări moleculare și atomice, așa cum vedem că se produc sub influența electricității, a luminii sau a căldurii.
11.Rugăciunea, care este un gând, atunci când este ferventă, arzătoare, făcută cu credință, produce efectul unei magnetizări, nu numai chemând concursul Spiritelor bune, ci și îndreptând asupra bolnavului un curent fluidic salutar. Atragem, în această privință, atenția asupra rugăciunilor cuprinse în Evanghelia după Spiritism, pentru bolnavi sau obsedați.
12.Dacă mediumnitatea vindecătoare pură este privilegiul sufletelor de elită, posibilitatea de a alina anumite suferințe, chiar de a vindeca, deși nu într-un mod instantaneu, anumite boli, este dată tuturor, fără a fi nevoie să fie magnetizatori. Cunoașterea procedeelor magnetice este utilă în cazurile complicate, dar nu este indispensabilă. Întrucât tuturor le este dat să facă apel la Spiritele bune, să se roage și să dorească binele, este adesea suficient să-și impună mâinile asupra unei dureri pentru a o calma; aceasta este ceea ce poate face orice individ, dacă o face cu credință, fervoare, voință și încredere în Dumnezeu. Este de remarcat că majoritatea mediumurilor vindecătoare inconștiente, cele care nu-și dau deloc seama de facultatea lor și pe care le întâlnim uneori în condițiile cele mai umile și printre oameni lipsiți de orice instruire, recomandă rugăciunea și se ajută ele însele rugându-se. Numai că ignoranța lor le face să creadă în influența unei anumite formule sau a alteia; uneori chiar amestecă în acestea practici evident superstițioase, cărora trebuie să li se acorde importanța pe care o merită.
13.Dar, din faptul că s-au obținut o dată sau chiar de mai multe ori rezultate satisfăcătoare, ar fi temerar ca cineva să se considere medium vindecător și să concluzioneze de aici că poate învinge orice fel de boală. Experiența dovedește că, în accepțiunea restrânsă a cuvântului, chiar și printre cei mai înzestrați, nu există mediumuri vindecătoare universale. Unul ar fi putut redat sănătatea unui bolnav, dar nu va produce niciun efect asupra altuia; altul va fi vindecat o afecțiune la un individ, dar nu va vindeca aceeași afecțiune altă dată, la aceeași persoană sau la alta; în sfârșit, altul va avea această facultate astăzi, nu o va mai avea mâine și o va putea redobândi mai târziu, în funcție de afinitățile sau de condițiile fluidice în care se află.
14.Mediumnitatea vindecătoare este o aptitudine, asemenea tuturor genurilor de mediumnitate, inerentă individului, însă rezultatul efectiv al acestei aptitudini este independent de voința sa. Ea se dezvoltă, incontestabil, prin exercițiu și, mai ales, prin practicarea binelui și a carității; dar, întrucât nu poate avea constanța și regularitatea unui talent dobândit prin studiu și pe care îl stăpânim întotdeauna, ea nu poate deveni o profesie. Ar fi, așadar, abuziv ca o persoană să se prezinte în fața publicului drept medium vindecător. Aceste considerații nu se aplică magnetizatorilor, deoarece puterea se află în ei și sunt liberi să dispună de ea.
15. Este o eroare să credem că cei care nu împărtășesc credințele noastre nu ar avea nicio repulsie în a încerca această facultate. Mediumnitatea vindecătoare rațională este intim legată de Spiritism, deoarece se bazează în mod esențial pe concursul Spiritelor; Acum, cei care nu cred nici în Spirite, nici în propriul lor suflet și cu atât mai puțin în eficacitatea rugăciunii nu s-ar putea afla în condițiile necesare, deoarece nu este ceva ce poate fi încercat în mod mecanic. Printre cei care cred în suflet și în imortalitatea sa, câți nu sunt încă, și astăzi, cei care s-ar retrage îngroziți în fața unui apel către Spiritele bune, de teama de a nu atrage demonul, și care încă mai cred, cu bună-credință, că toate aceste vindecări sunt opera diavolului? Fanatismul este orb; el nu raționează. Fără îndoială, nu va fi întotdeauna astfel, dar va mai trece încă mult timp până când lumina va pătrunde în anumite minți. Până atunci, să facem cât mai mult bine posibil cu ajutorul Spiritismului; să facem bine chiar și dușmanilor noștri, chiar dacă am fi răsplătiți cu ingratitudine; acesta este cel mai bun mijloc de a învinge anumite rezistențe și de a dovedi că Spiritismul nu este atât de negru pe cât pretind unii.
