Istoric
Leagănul de Copii din Sibiu este unul dintre cele mai vechi instituții de acest tip, prima fiind Leagănul de Copii Sfânta Ecaterina din București. Istoria Leagănului începe chiar la începutul secolului XX, înainte de Primul Război Mondial. În timpul documentării, au fost identificați doi ani de înființare posibili a așezământului: în 1903, respectiv 1909:
„În 1909 la 1 septembrie se deschide lângă bastionul Soldisch un leagăn de copii (Evang. Schulkinderhort sau Kleinkinderwaisenheim) de către Asociația pentru ocrotirea copilului. Actuala clădire a fost ridicată în 1911 de arhitectul Josef Bedeus von Scharberg. Clădirile din incinta bastionului au fost ridicate în mai multe etape pe locul unde exista încă de la sfârșitul sec. XVIII o grădină de vară deschisă de baronul Michael von Brukenthal.”
În anul 1924, Leagănul se află sub patronajul societății „Principele Mircea”, filiala Sibiu. Conform unui articol apărut în ziarul Foaia Poporului (1924), Filiala din Sibiu ajutase în primele 6 luni ale anului 247 copii, dintre care 148 au beneficiat de tratament și grijă medicală.
La începutul anilor `50, la Casa Copilului Sibiu (denumire utilizată în presă post 1947) se amenajează o secție pentru copii nou-născuți prematuri. Pătuțurile și incubatoarele au fost realizate la Școala de Meserii. În primii ani, existau 10 astfel de paturi, urmând ca până în 1957 în secție să fie 20 de paturi pentru nou-născuții prematuri. Secția pentru prematuri deservea orașul Sibiu, zone învecinate orașului, dar și alte orașe din zona Transilvaniei. În 3 ani, numărul paturilor de pe secție se dublează, urmând ca în 1965 secția să aibă 60 de paturi, asigurând dezvoltarea a circa 200 de prematuri pe an.
Pe 1 Iunie 1959 se deschide un nou pavilion la Casa Copilului din Sibiu în care vor fi aduse încă douăzeci de incubatoare și în care a fost amenajată o secție cu capacitate de 45 de paturi pentru copii distrofici și rahitici.
Amenajarea și dezvoltarea secțiilor de îngrijire pentru nou-născuți prematuri a participat la scăderea mortalității infantile la nivel de județ.
«Condițiile mereu mai bune, alimentația, tehnica de îngrijire au făcut ca de la o mortalitate de 31 la sută între anii 1964-1965 să ajungem în 1982 și 1983 la un indice de mortalitate de sub 6 la sută, respectiv, între 3-6 la sută, ceea ce ne situează la indici obținuți pe plan mondial.» (Tribuna Sibiului, 1984)
Începând cu 1970, când legea reintroduce denumirea de “leagăn” pentru instituțiile care ocroteau copiii până în 3 ani, Casa Copilului redevine Leagănul de Copii Sibiu.
În 1973, în Leagăn existau 260 de paturi pentru copii cu vârste cuprinse între 0 și 3 ani. De asemenea, conform surselor din presă consultate, în 1978 la Leagănul din Sibiu erau internați 292 de copii.
În 1990, Leagănul din Sibiu, ca multe alte instituții de protecție a copilului, a beneficiat de ajutoare internaționale. În cazul de față, am aflat că organizații din Olanda au renovat instituția.
În presa din anii `90 am găsit următoarele date privind numărul beneficiarilor din cadrul instituției:
-în prima jumătate a anului 1996, au fost internați 70 de copii, dintre care 56 proveneau din familii cu situație socio-economică precară, neavând posibilitatea să îi crească. Pe lângă părinții aflați în imposibilitatea de a-și crește copilul acasă, cei/cele care ajungeau să își trăiască primii 3 ani din viață în Leagănul din Sibiu erau copii care fuseseră abandonați stradal sau a căror mame aveau infecții post-partum.
-în 1997, la Leagăn se aflau 212 de copii. Se pare că familii din Malta și Grecia au adoptat copii după 1989 din Leagănul din Sibiu.
-1998; peste 100 de copii au fost aduși de-a lungul anului la Leagăn.
După 1997, Leagănul de Copii din Sibiu a fost transformat în Centrul de Plasament Nr. 1, în urma ultimelor reglementări ale sistemului de protecție a copilului. Acesta a funcționat până în 2003, când în spațiul în care se afla centrul de plasament a fost mutat Centrul de Plasament pentru Copilul cu Dizabilități de la Mediaș. În centrul de la Sibiu se aflau serviciile medicale și de recuperare necesare celor instituționalizați la Mediaș.
Spațiul în care Leagănul de Copii de la Sibiu a funcționat timp de zeci de ani este în continuare folosit în beneficiul copiilor aflați în sistem, precum se prezintă într-un articol din Ziarul Lumina, din 2011:
„În 2003 (n.e.) în cadrul complexului a fost adus şi Centrul de Minori, actualul Centru de Primire în Regim de Urgență a Copilului Neglijat, Abuzat, Exploatat. Din aceste două centre s-a format Complexul “Prichindelul”, care a mai câștigat două centre din 2004: Centrul Maternal și Centrul de Consiliere pentru Părinți și Copii. În iunie 2010, ultimul centru s-a desființat. “Acum avem trei centre. Dintre acestea, Centrul de Plasament pentru Copii cu Dizabilități are o capacitate de 50 de locuri. Avem acum 42 de copii, cu vârste cuprinse între câteva luni şi 16 ani. Grupa este de 0-18 ani. Echipa este una complexă, alcătuită din medici, psihologi, asistenți sociali, asistenți medicali, educatori, infirmiere. Raportul trebuie să fie 1 la 1. Acești copii stau 24 ore, personalul stă doar 8 ore, de aceea dacă scoatem staff-ul medical și administrativ se ajunge ca un educator sau o infirmieră să îngrijească 6-8 copii. Beneficiarii sunt împărțiți în șase modele pe grupe de vârstă, sex și dizabilități”, ne-a explicat Onorius Moldovan. Au existat aici şi cabinete de logopedie și kinetoterapie, iar acum există un grup de educatori care se ocupă de educația formală și nonformală.”
Leagănul de Copii Sibiu a avut în perioada comunistă un serviciu de colectare și asigurare a laptelui matern pentru nou-născuții prematuri internați în cadrul instituției:
„Sigur că nu putem omite, pentru că e vorba de viața acestor ființe venite pe lume înainte de vreme, una din problemele vitale — asigurarea laptelui, a celui de mamă, în primul rând, și a celui praf. În privința celui dintâi, am aflat o informație pe care o punem la dispoziția mamelor care alăptează și care, cu siguranță, nu au știut-o, leagănul de copii recoltează laptele de mamă, în condiții deosebite de sterilitate, în unitate sau la domiciliu, fiind achitată suma de 62 lei pentru un litru lapte de mamă. Sunt multe mame care ar putea face acest lucru. Este, în fond, tot atât de uman ca și fapta donatorilor de sânge. Să mai adăugăm, în finalul acestor rânduri, că hrana în general a celor de la Leagăn este permanent în atenția conducerii, meniul fiind diversificat pe grupe de vârstă. Spre a vă face o singură idee, în ziua vizitei noastre, 22 martie a.c. — prânzul a cuprins: supă cu fidea, piure de cartofi cu ruladă de carne și salată de sfeclă roșie și compot de mere. Desigur cei mai mici au primit mâncarea paserată.” (Tribuna Sibiului, Aprilie, 1984)
Relația cu alte instituții
Copiii care erau aduși la Leagănul din Sibiu de către familie, trebuiau să aibă domiciliul în Sibiu, altfel parcursul instituțional al copiilor era decis de către Comisia de Ocrotire a Minorilor, conform informațiilor prezentate în Tribuna Sibiului din 1997. În momentul în care copii instituționalizați la Leagăn împlineau vârsta de 3 ani și nu puteau fi reintroduși în familia de proveniență, aceștia ajungeau la Casa de Copii Preșcolari din Sibiu sau în Casele de Copii Preșcolari din Cisnădie și Boarta. După împlinirea vârstei de 7 ani, băieții erau trimiși la Casele de Copii din Agnita, Boița sau Agârbiciu, iar fetele la Orlat. Dacă copiii prezentau „retard psihic” (n.e. Sintagmă folosită în articolul original din Tribuna Sibiului, 1997) erau trimiși în funcție de gen la Turnu Roșu (fetele) și Mediaș (băieții).
Pe 17 decembrie 1999, la adresa Leagănului de Copii Sibiu a fost inaugurat Centrul de Primire în Regim de Urgență Sibiu. (Tribuna, 2000)
