Aforismul lui Leibniz, care spune: «Natura nu dă salturi», poate fi aplicat și procesului evoluției obiceiurilor sociale și culturale, deoarece tot ceea ce există și se întâmplă trece prin mecanismul transformării elementelor anterioare, care servesc drept bază pentru dezvoltarea inovatoare.
Anumite obiceiuri care, la un moment dat, sunt considerate pernicioase sau dăunătoare, odată cu trecerea timpului se schimbă și se alterează conceptele, sunt depășite superstițiile, idiomurile și reapar cu o nouă semnificație, lipsită de caracter depreciativ.
Cuvinte folosite într-o anumită regiune, care semnifică o ofensă sau o indecență, într-o altă regiune au un înțeles complet diferit.
Aforismele și prejudecățile anterioare suferă, odată cu trecerea timpului și prin uz, schimbări fundamentale care constituie un progres al societății.
Într-un anumit mod, orice formă de respect față de diversitate, oricare ar fi aceasta, trebuie să beneficieze de o considerație generalizată și de o acceptare morală, ca rezultat al libertății existențiale a tuturor ființelor.
Se întâmplă însă ca acest fenomen transformator să necesite propriul său timp pentru a fi acceptat și pus în practică, astfel încât tuturor să le fie oferite aceleași oportunități în domeniul dezvoltării morale.
Liderii separatiști suferă chinuri specifice, pe care caută să le descarce asupra aproapelui sau asupra circumstanțelor, într-un efort de a fugi de realitate și de datoria egalității care unește toate ființele în același sentiment al demnității umane.
Fiecare este așa cum se află, iar această diferență în raport cu ceilalți nu îl face inferior și nici nu îi conferă mai puțin dreptul de uzufructuar pe considerația care îi este acordată de-a lungul vieții.
Trăim într-o epocă în care diversitățile fac parte din echilibrul organismului social. Le vedem în Natură, în notabila sa biodiversitate, alcătuind un întreg de o armonie fascinantă.
Ele se aseamănă cu o orchestră care interpretează orice piesă muzicală, alcătuită din instrumente diferite ca aspect și formă, cu scopul de a atinge gloria muzicală. Se întâmplă, totuși, că în multe discriminări există ființe chinuite care vor să se impună prin dreptul care le este acordat, dând naștere unui alt tip de intoleranță, care se generalizează.
Nu trebuie să se pretindă modernitate cu ferocitate împotriva unui trecut inferior, pentru că acesta a adoptat metode barbare și comportamente nesănătoase.
Cucerirea dreptului trebuie păstrată prin demonstrarea unui comportament corect, corespunzător acestui drept. Iisus, care nu a discriminat niciodată, ci, dimpotrivă, a propus ca o calitate specială și indispensabilă iubirea aproapelui ca pe sine însuși, acordând tuturor onoarea de a fi fii ai lui Dumnezeu.
A iubi, așadar, este provocarea care trebuie înfruntată cu demnitate în fața diversității existente, fără preferințe de nicio natură, într-un ansamblu armonios și fericit.
