Miercurea Cenușii a venit și a trecut…
Unele religii creștine consideră că această zi și următoarele ar trebui să fie dedicate căinței pentru abuzurile comise în perioada Carnavalului.
Fără îndoială, nu le vor lipsi motive în a se căi multor petrecăreți care s-au dedicat la tot felul de excese în timpul festivităților prezidate de Regele Momo.
Din cele mai vechi timpuri, societatea terestră și-a rezervat perioade în calendarul său pentru festivalurile colective, sărbătorind victorii pe câmpul de luptă, diverse comemorări de amploare sau dedicându-se la sărbătorirea plăcerilor exhaustive.
Cu denumiri speciale, popoarele au lăsat să explodeze pe străzi, în piețe și reședințe bucuria care atingea stări aberante, cu abuzuri de tot felul, pentru a crea un catharsis de imense conflicte care i-au dominat; au fost comise crime atroce și rezultatul a fost întotdeauna oroarea. Cu nașterea Creștinismului în Roma, în special Saturnaliile au fost combătute, nu au lăsat, cu toate acestea, să apară similare extravaganțe, impuse de guvernanți cu obiectivul de a seduce popoarele supuse.
S-au organizat de când balurile mascate din Veneția până la carnavaluri și altele, culminând cu CARne N-Are VALoare.
Această bucurie aparentă care pune stăpânire pe oameni, este aproape întotdeauna rezultatul tulburărilor emoționale, frustrărilor, angoaselor reprimate și substanțelor ilicite care produc alterarea conștiinței, producând nenumărate rele.
Promiscuitatea pe care și-o permit indivizii facilitează transmiterea unor boli grave, precum și perturbările morale și afective care sunt eliberate, conduc la dezechilibru, transformând marea bacanală într-un spectacol de nebunie.
Muzică asurzitoare, țipetele efrenate, instincte amplificate și dorințe intensificate transformă petrecăreți în marionete ale pasiunilor inferioare.
Trăim într-un moment în care valorile etice, mult combătute, vor da loc lipsei de respect și agresivității, caracterizate de tulburări emoționale care-i rețin în mlaștina viciilor, iar pe unii în alienare.
Filosofia existențială a devenit o jucărie pentru luptele morale, eliberând persoanele de orice responsabilitate morală și chiar socială în timpul zilelor nechibzuite. Se face imperativ în a avea grija de comportament, pentru că Viața întotdeauna percepe daunele care i s-au impus.
Ca indivizii avem nevoie fraternă unii de alții cu educație și respect. Suntem constructorii viitorului și aceasta ni se pare sumbru în fața goanei umane spre exagerare, intoleranță și agresivitate.
Carnavalul a trecut deja și va reveni în curând, totuși, cei care se bucură de iluzii vor găsi în alte festivități, o perturbatoare necesitate de a umple golul existențial.
