I. Obiectivul acestei opere
Materialele cuprinse în Evanghelii se pot divide în cinci părți: Actele ordinare ale vieții lui Hristos, minunile, predicțiile, cuvintele care au servit pentru stabilirea dogmelor Bisericii și a învățăturii morale. Dacă primele patru părți au fost obiect de controverse, ultima a rămas inatacabilă. În fața acestui cod divin, incredulitatea însăși se înclină; este terenul unde toate cultele se pot întâlni, steagul sub care toate se pot adăposti, oricare ar fi credințele lor, pentru că nu a fost niciodată subiect de dispute religioase, întotdeauna și pretutindeni, au suscitat întrebări referitoare la dogmă; altminteri, dacă le-ar fi discutat, sectele ar fi găsit în acea învățătură propria condamnare, pentru că majoritatea sunt mai atașate de partea mistică decât de partea morală, care exige pentru fiecare propria reformă. Pentru oameni codul, în special, este o regulă de conduită care cuprinde toate circumstanțele vieții private sau publice, principiul tuturor relațiilor sociale fondate pe cea mai riguroasă justiție; este, în fine și mai presus de toate, drumul infailibil către fericirea care va veni, o parte ridicată din voalul care ne ascundea viața viitoare. Această parte este obiectul exclusiv al acestei opere.
Toată lumea admiră morala evanghelică; toți proclamă sublimitatea și necesitatea sa, însă mulți o fac pentru că au încredere în ce au auzit despre ea sau pentru că cred în unele dintre maximele sale, care au devenit proverbiale; dar puțini o cunosc în fond și mai puțini încă o înțeleg și știu să-i deducă urmările. Motivul constă în mare parte în dificultatea pe care o prezintă citirea Evangheliei, ininteligibilă pentru marea majoritate. Forma alegorică, misticismul intenționat al limbajului, face ca majoritatea să o citească din conștiință sau datorie, așa cum citesc rugăciunile fără să le înțeleagă, adică fără rod. Preceptele morale, diseminate aici și acolo, confundate în masa altor națiuni, trec neobservate, devenind atunci imposibil de sesizat ansamblu și de a le face obiectul unei lecturi și meditații separate.
Este adevărat că s-au scris tratate de morală evanghelică, dar aranjarea în stilul literar modern le-a luat simplitatea primitivă, care le conferă atât farmecul, cât și autenticitatea lor. La fel se întâmplă și cu maximele scoase din context, reduse la cea mai simplă expresie proverbială a lor; atunci, nu sunt altceva decât aforisme care își pierd o parte din valoarea și interesul lor, prin absența accesoriilor și a circumstanțelor în care au fost date.
Pentru a evita aceste inconveniente, noi am reunit în această operă articolele care pot constitui, la drept vorbind, un cod de morală universală fără distincție între culte; în citate, am conservat tot ce a fost util dezvoltării gândului, suprimând doar lucrurile străine subiectului. De asemenea, am respectat cu scrupulozitate traducerea originală a lui Sacy, precum și diviziunea versetelor. Dar, în loc să urmăm o ordine cronologică imposibilă și fără vreun avantaj real pentru acest subiect, maximele au fost grupate și clasificate în mod metodic după natura lor, astfel încât să se deducă unele din altele cât mai mult posibil. Includerea numerelor de ordine ale capitolelor și versetelor, permite să se recurgă la clasificarea tradițională, dacă se consideră necesar.
Multe pasaje ale Evangheliei, ale Bibliei și ale autorilor sacri în general, sunt ininteligibile, multe chiar par iraționale pentru că lipsește cheia care face înțeles adevăratul sens; această cheie se află în întregime în Spiritism, așa cum s-au putut convinge deja cei care l-au studiat serios și așa cum toți o vor recunoaște, mai bine, în viitor. Spiritismul se găsește pretutindeni în antichitate și în toate epocile omenirii; peste tot găsim vestigiile lui: în scrieri, în credințe și pe monumente; acesta este motivul pentru care, dacă deschide noi orizonturi pentru viitor, aruncă și o lumină nu mai puțin intensă asupra misterelor trecutului.
Ca o completare a fiecărui precept, am adăugat câteva instrucțiuni alese dintre cele care au fost dictate de Spirite în diferite țări și prin intermediul diferitelor mediumuri. Dacă aceste instrucțiuni ar fi venit de la singură sursă, ar fi putut fi supuse unei influențe sau a mediului, în timp ce diversitatea originilor dovedește că Spiritele își oferă învățăturile pretutindeni, și că nu există nimeni privilegiat în acest sens.[1]
Această lucrare este pentru uzul tuturor; oricine poate găsi acolo mijloacele de a-și conforma conduita sa la morala lui Hristos. Spiritiștii vor găsi, printre altele, aplicațiile care îi privesc în mod special. Mulțumită comunicațiilor stabilite de acum înainte de o manieră permanentă între oameni și lumea invizibilă, legea evanghelică pe care Spiritele o învață în toate națiunile, nu va mai fi literă moartă, pentru că toată lumea o va înțelege și va fi neîncetat solicitată să se pună în practică de sfaturile ghizilor săi spirituali. Instrucțiunile Spiritelor sunt cu adevărat vocile cerului care vin să lumineze oamenii și să-i invite la practicarea Evangheliei.
[1] Am fi putut da, fără îndoială, pentru fiecare subiect un număr mai mare de comunicații obținute într-o mulțime de alte orașe și centre spiritiste decât cele pe care le cităm; dar, mai presus de toate, a trebuit să evităm monotonia repetărilor inutile și să limităm alegerea la cele care, atât pentru fond cât și pentru formă, se încadrează în mod special în contextul acestei lucrări, rezervând pentru publicațiile ulterioare cele care nu și-au găsit un loc aici.
Cât despre mediumuri, ne-am abținut să numim vreunul; în majoritatea cazurilor, nu au fost menționate la cererea lor și, prin urmare, nu era oportun să se facă excepții. Numele mediumurilor nu ar fi adăugat vreo valoare operei Spiritelor; prin urmare, ar fi fost doar o satisfacție a amorului propriu la care mediumurile cu adevărat serioase nu atribuie nici o importanță; dat fiind faptul că rolul lor este pur pasiv, înțeleg că valoarea comunicațiilor nu le evidențiază cu nimic meritul personal și că ar fi pueril în a se mândri cu o muncă intelectuală la care nu acordă decât colaborarea lor mecanică. (N. a lui Allan Kardec)
Tradus de Societatea Spiritistă Română
