Filosof grec. Alături de profesorul său Socrate și discipolul său Aristotel, Platon este figura centrală a celor trei mari gânditori pe care se bazează întreaga tradiție filosofică europeană.
Platon s-a născut în Atena în anul 427 – 347 înainte erei lui Hristos. Născut într-o familie aristocratică, Platon abandonează vocația sa politică și înclinațiile literare pentru filosofie. A fost discipolul lui Socrate încă de la vârsta de 20 de ani. Filozofia lui Platon a fost în mare parte influențată de Socrate, dar și de Pitagora
Spre deosebire de Socrate, care nu a lăsat nicio lucrare scrisă, lucrările lui Platon s-au păstrat aproape complet. Cele mai multe dintre ele sunt scrise sub formă de dialog. De fapt, Platon a fost primul autor care a folosit dialogul pentru a expune gândirea filosofică.
Opera lui Platon în ansamblu s-a întins pe mai bine de cincizeci de ani, lucru care a făcut posibil formularea unei judecăți destul de sigure cu privire la evoluția gândirii sale. De la lucrările tinereții dedicate investigațiilor morale, urmând metoda socratică, Platon a continuat să-și dezvolte ideile filozofice și politice în dialoguri constructive sau sistematice, iar apoi să-și revizuiască și să-și completeze propriile teorii.
Există două teme permanente care prevalează asupra celorlalte. Pe de o parte, cunoașterea și condițiile care o fac posibilă. Și pe de altă parte, morala, de importanță fundamentală în viața practică și în realizarea aspirației umane la fericire într-o dublă perspectivă individuală și colectivă, etică și politică. Toate acestea se rezolvă într-un sistem filosofic etic cu adevărat puternic, bazat pe teoria Ideilor.
Dar influența lui Platon se reflectă și în gândirea creștină evidențiată de Augustin de Hipona în secolul al IV-lea, care a găsit multe puncte comune cu Platon și pe care și-a întemeiat concepțiile sale religioase. Filozofia sa a influențat ulterior întreaga evoluție a idealismului, rămânând până astăzi un model clasic.
Filozofia lui Platon a deschis orizonturile cunoașterii în multe domenii, Spiritismul fiind unul din ele. Participarea lui la elaborarea Codificării Spiritiste se poate constata atât în Revista Spiritistă, cât și în Cartea Spiritelor și Evanghelia după Spiritism. În ediția anterioară am prezentat rezumatul doctrinei lui Socrate și Platon, iar în acest articol citam doar un mesaj din Cartea Spiritelor.
În Cartea Spiritelor la întrebarea 1009 apare printre alte răspunsuri și cel a lui Platon:
- Prin urmare, nu vor fi niciodată eterne aflicțiunile impuse?
Război de cuvinte! Război de cuvinte! Încă nu a-ți făcut să se verse suficient sânge? Este, deci, necesar să se aprindă din nou rugurile? Se discută despre cuvintele: eternitatea aflicțiunilor, eternitatea pedepselor; Așadar, nu știți că ceea ce înțelegeți astăzi prin eternitate, anticii nu înțelegeau la fel? Lăsați teologii să consulte sursele și, ca voi toți, vor descoperi că textul ebraic nu a dat aceeași semnificație cuvântului pe care grecii, latinii și modernii l-au tradus ca aflicțiuni fără sfârșit, iremisibile. Eternitatea pedepselor corespunde eternității răului. Care, atâta timp cât răul există printre oameni, pedepsele vor subzista; este important să interpretăm în sens relativ textele sacre. Deci, eternitatea aflicțiunilor nu este decât relativă și nu absolută. Va veni o zi în care oameni se vor îmbrăca prin intermediul căinței cu haina inocenței, iar în acea zi nu vor mai fi gemete și nici scrâșniri din dinți. E adevărat că, rațiunea voastră umană este limitată, dar așa cum este, e un dar de la Dumnezeu și cu acest ajutor al rațiunii nu există un singur om de bună-credință care să înțeleagă altfel eternitatea pedepselor. Eternitatea pedepselor! Cum! Ar trebui deci să admitem că răul va fi etern! Numai Dumnezeu este etern și nu ar fi putut crea răul etern, căci altfel ar fi necesar să-l despuiem de una din magnificele sale atribute: puterea suverană. Pentru că nu este în mod suveran puternic, cel care poate crea un element distructiv pentru operele sale. Umanitate! Umanitate! Deci, nu-ți mai cufunda privirea ta tristă în adâncurile Pământului pentru a căuta acolo pedepsele; Plânge, așteaptă, ispășește și refugiază-te în idea unui Dumnezeu intrinsec bun, absolutamente puternic, esențialmente just.
Platon
Așa cum am mai menționat și în alte articole, în Cartea Spiritelor la terminarea prolegomenelor, Allan Kardec menționează Spiritele Superioare, care sub îndrumarea lui Isus, au participat la elaborarea Codificării Spiritiste, iar printre ele se află și numele lui Platon.
Acestea sunt numele celor care au fost menționați în Cartea Spiritelor:
SFÂNTUL IOAN EVANGHELISTUL, SFÂNTUL AUGUSTIN, SFÂNTUL VINCENȚIU DE PAUL, SFÂNTUL LUIS, SPIRITUL ADEVĂRULUI, SOCRATE, PLATON, FENELON, FRANKLIN, SWEDENBORG ETC, ETC.
Taban E. Bianca
Societatea Spiritistă Română
