Filozoful Schopenhauer a spus, că dacă un asiatic mi-ar cere o definiție a Europei, m-aș vedea obligat să-i spun următoarele:
“Este aceea parte a lumii în care prevalează incredibila aberație, că omul a fost creat din nimic și că nașterea lui actuală constituie prima sa intrare în viață.”
Acest tablou de El Bosco reflectă un fapt narat de un număr mare de persoane care au trăit o experiență aproape de moarte, verifică că nu este un fapt modern și că nici nu este produsul imaginației sau al fanteziei. Diferența este că, cu noile tehnici de resuscitare și progresele în medicină, experiențele aproape de moarte sunt mai frecvente decât în trecut.
Reîncarnarea a încetat să mai fie o credință, cunoscută și acceptată, în special, în religiile orientale de multe milenii. Nu trebuie să uităm că a fost un motiv de studiu, susținut de marii înțelepți ai Greciei antice, trecând în Roma și în tot Orientul Mijlociu. De asemenea, a fost susținută în Egiptul antic și cunoscută de oameni mari, de înțelepți, de profeți și de toți acei care, ca mesageri ai lui Dumnezeu, au ajuns pe Pământ în toate timpurile și locurile, conform necesității acelei părți a omenirii.
Reîncarnarea este o lege universală, este cheia maestră fără de care nu vom reuși să înțelegem de ce și pentru ce suntem aici și, să înțelegem care este obiectivul vieții noastre. Este acea piesă cheie care ne ajută să compunem puzzle-ul, fără de care ne este foarte greu să știm transcendența pe care o au acțiunile, gândurile și sentimentele noastre și, consecințele acestora. Drept urmare, nu trebuie să ne surprindă de ce acum, în momentul actual pe care îl trăiește civilizația noastră, unde se impune tehnologia, știință și tot ceea ce are legătură cu progresele tehnice în toate domeniile, (s-au) putut ajunge să fie descoperite prin intermediul științei și observării, că reîncarnarea este un fenomen natural, care se reproduce dintotdeauna și că viața noastră este legată în mod solidar la atâtea altele trăite de noi.
Pitagora a spus-o deja: “O viață carnală este un inel din largul lanț al evoluției.”
Vom încerca să facem un scurt rezumat a îndelungatei și sistematicei cariere, pe care Dr. Ian Stevenson a desfășurat-o timp aproape de 50 de ani și care și-a dedicat-o a investiga atâtea cazuri care au ajuns la cunoștința sa despre persoane, în special copii, care, în mod natural, fără niciun fel de contaminare sau artificiu, aveau amintiri spontane despre viețile lor trecute și erau capabili să relateze nesfârșite evidențe cum ar fi date, nume, locuri, orașe, intimități familiale, experiențe traumatice și de tot felul, etc.
Dr. Ian Stevenson este un reputat profesionist în domeniul psihiatriei și a cercetării personalității umane la care s-a dedicat neobosit până când a murit. Om de idealuri, om în căutarea adevărului, cu o preocupare foarte sănătoasă, care a reușit să rupă limitele și bazele teoriei formulate în trecut, care provenea din psihanaliza de la începutul secolului XX. Nefiind mulțumit cu concluziile și raționamentele expuse, cel puțin în carantină și cu frâna de care știința oficială nu s-a desprins, el a decis să își prezinte concluziile, deși știa că vor fi respinse. Cu toate acestea, toate documentele și argumentele pe care el le-a prezentat nu pot fi uitate, disprețuite și nici să se spună că sunt greșite. Avem la îndemână mai mult de 4.000 de cazuri documentate în mod corespunzător și, după cum spunea el:
“Presupune evidențe științifice, că reîncarnarea este un fapt demonstrat de știință și nu o simplă credință bazată pe supoziții.”
Dr. Brian Weiss, este un alt pionier, acesta în domeniul terapiilor, care utilizează în cazurile în care este nevoie, hipnoza și regresia memoriei. Șef de psihiatrie la spitalul Monte Sinai din Miami, SUA, cu o carieră strălucitoare la nivel profesional, s-a întâlnit fără să se aștepte cu o pacientă, asistentă, tehnician medical al laboratorului aceluiași spital, care suferea mari probleme depresive și diferite tipuri de fobii și traume. După ce a încercat să o ajute de a lungul unui an și jumătate prin intermediul terapiei normale, fără a obține aproape nici un rezultat pozitiv, a decis să utilizeze cu ea tehnica regresiei memoriei. A indus pacienta la vârsta de 5 ani, dar acolo nu a găsit nicio amintire, nimic care să poată vindeca tulburările de care suferea; o induce să retrăiască amintirile de la vârsta de trei ani, de asemenea, nu obține nimic. Pacienta a fost indusă în mai multe etape ale existentei sale actuale, lucru care, de asemenea, nu a dat roade, până când într-o zi Dr. Weiss decide să meargă la momentul în care au început perturbările și tulburările mentale și este atunci când relată un eveniment în care ea și copilul ei își pierd viața în timpul unor inundații. Acest eveniment are loc aproximativ cu 4000 de ani în urmă.
În final, reușește să o reîntoarcă pe Catherine, căci așa se numea pacienta pe care o trata, în diverse ședințe, la 12 vieți anterioare. Continuând să își amintească vieții anterioare, s-a produs un catharsis, iar evenimentele tragice scufundate în adâncul subconștientului apar și ies în conștient. Astfel de informații sunt foarte valoroase. Este atunci când terapeutul, psihologul știe cum să trateze informația pentru a ajuta pacientul, care mai târziu, va putea să depună eforturi pentru a înfrunta acele slăbiciuni pe care traumele le-au transformat în boală cronică insurmontabilă. Dacă aveți fobia apei, de exemplu, va trebui să înfruntați această situație și să fiți capabili să petreceți o zi pe plajă, să intrați în mare, fără niciun tip de problemă, pentru că știți că acest eveniment aparține unui trecut îndepărtat care nu se va repeta.
Dar, experiența pe care o trăiește Dr. Weiss cu Catherine nu se oprește aici, pentru că dintr-o dată aceasta începe să-i vorbească de rudele sale decedate, de tatăl și primul său copil, povestindu-i evenimente din viața sa pe care doar Dr. Weiss le cunoștea și care era imposibil ca Catherine să le cunoască. Doctorul rămâne înmărmurit, nevenindu-i să creadă tot ceea ce a început să descopere.
Fără să cunoască nimic despre doctrina reîncarnării, nici medicul, nici pacienta, încep să primească mesaje de la cei pe care el i-a numit maeștri, care sunt ființe spirituale de o anumită elevare și care vorbesc prin intermediul lui Catherine, vorbindu-i de univers și de legi care guvernează viața noastră. Toate aceste relatării le putem găsi în cartea pe care a scris-o Dr. Weiss, Multe vieți, Mulți maeștri.
Astfel medicul a început să înțeleagă că venim în această școală numită Pământ, de multe ori, pentru a învăța despre toate sensurile iubirii. La Dr. Brian Weiss i-au fost încredințate toate aceste cunoștințe pentru ca încetul cu încetul în diverse ședințe cu diferiți pacienți să continue să experimenteze tehnica regresiei memoriei spirituale, nu doar ca metoda personală, ci ca una globală. Când toate cunoștințele au devenit o certitudine pentru el, a pus bazele Terapiei regresiei memoriei spirituale, întotdeauna călăuzit de maeștri spirituali.
Ideologia acestei tehnici este vindecarea în origini a tuturor tulburărilor psihice, care își au întotdeauna originea într-un trecut îndepărtat.
Un al mare savant care a dedicat timpul său în a cerceta viața după moarte este Pim Van Lommel. Pim van Lommel s-a născut în 1943, este medic cardiolog și om de știință olandez. Este autorul bestseller-lui Conștiința de dincolo de viață. Știința experienței apropiată morții.
Lucrările și investigațiile doctorului Lommel sunt transcendentale. El este martor la mărturiile sutelor de persoane care au suferit stop cardiac, lipsă de oxigen în creier….., care în prezent cu tehnicile de resuscitare au reușit să se întoarcă la viață și să povestească tot ce s-a întâmplat în sala de operație. Ei sunt martorii chiar la anunțarea morții lor efectuată de medici, văd corpul postat în pat și observă cum se ridică, văd efortul depus de echipa medicală pentru ai resuscita, ies din sala de operație și merg în alte camere, aud, văd alți pacienți internați, ies în grădină, ascultă conversațiile și apoi și le amintesc. Mulți dintre ei experimentează călătoria prin acel tunel de lumină unde sunt primiți de spirite familiare sau de alte ființe spirituale care îi ajută să înțeleagă momentul vieții în care se găsesc, le spun că nu a venit timpul lor, că trebuie să se întoarcă la corpul lor, pe Pământ, pentru a continua misiunea lor și toate acestea, în timp ce doar au fost unu, două sau foarte puține minute în acel proces de tranziție. Chiar și pacienții care sunt orbi sunt martori și relatează observațiile pe care le-au putut primi și identifică persoanele cu numele, felul în care sunt îmbrăcate, etc. Acest fenomen, nu se poate înțelege dacă nu te desprinzi, nu vezi cu ochii spiritului și nu îți amintești cele văzute din punct de vedere spiritual.
Pacienții care trăiesc o experiență aproape de moarte, în timp ce se află în acest proces, simt ușurare, pa ce, seninătate, înțelegere, nu simt nici o durere sau teamă, își revizuiesc viața și atunci când revin la existența lor, experimentează o schimbare transcendentală în modul de a gândi și de a simții, văd viața diferit, înțeleg că suntem aici temporar, pentru ceva mai mult decât să dăm frâu lucrurilor materiale. Apare în ei o schimbare și încep să experimenteze o căutare pentru aș îmbunătății și îmbogăți calitățile morale, atitudinile și pentru a trăi în armonie cu legile naturii.
Dr. Lommel afirmă că acest lucru nu este posibil să-l producă creierul, care este în afara serviciului și fără nicio funcție care să o capteze electroencefalograma. Inima prezintă, de asemenea, o electrocardiogramă plană, nu există nici o funcție vitală, suntem deconectați de viață, suntem complet absenți. Drept urmare, conștiința, identitatea noastră, adevărata noastră realitatea este ceva aparte, diferită de creier. Creierul nu este altceva decât un instrument receptor și transmițător, în același timp, de emoții, sentimente și gânduri care apar și provin de la autenticul eu, de la conștiința noastră, care supraviețuiește după moarte și este ceea ce ne rămâne atunci când părăsim organismul fizic. Conștiința nu este locală, este în afara timpului și spațiului.
Dr. Lommel incită știința oficială. Concluziile lui au fost publicate în revista The Lancet, care este una dintre cele mai importante reviste medicale din lume, unde nu se publică nicio cercetare care nu a fost probată și filtrată și, care nu respectă toate rigorile și metoda științifică. În cele din urmă, lansează această observație științei:
“Atunci când oameni de știință vor descoperi fenomene sau fapte care nu sunt în concordanță cu teoriile științifice actuale, aceste noi fapte nu trebuie negate, suprimate sau chiar ridiculizate, așa cum se face frecvent. Știința trebuie să fie căutarea pentru a explica noi mistere, în loc să se urmeze vechi concepte.”