Resemnarea este o virtute puțin luată în considerare în vacanțele umane, dând naștere unor aflicțiuni care sunt perfect dispensabile procesului evolutiv esențial. Aproape necunoscută, resemnarea reprezintă acceptarea firească a ocurențelor perturbatoare din viața de zi cu zi a tuturor creaturilor.
Conștientizând insuccesul neașteptat într-o întreprindere, facilitează reexaminarea pașnică a evenimentului negativ, deschizând posibilitatea reinițierii unei noi perspective cu același entuziasm ca înainte.
Aproape întotdeauna, când are loc ceva negativ într-o realizare, individul își permite să-l domine egoul în felul său de a proceda, considerând absurd rezultatul neplăcut se lasă stăpânit de revoltă sau descurajare, tocmai când, cu puțin efort, s-ar găsi pregătit pentru succes.
Resemnarea este starea de conștiință a datoriei îndeplinite și incapacității de a o duce la bun sfârșit într-un mod fericit și așteptat. Când se așteaptă întotdeauna rezultate favorabile, se trăiește într-o bulă de prezumție care rezultă dintr-un egoism exacerbat.
Aparenta eroare constituie o oportunitate de îmbunătățire a aptitudinii pentru a îndeplini bine sarcinile care promovează progresul.
Cei care nu sunt pregătiți din punct de vedere emoțional pentru o eroare sau o greșeală, cu atât mai puțin sunt capabili pentru a dobândi succesul. Deoarece toate sunt ființe failibile în agenda realizărilor, reușita și eșecul sunt posibilități finale a oricărei acțiuni semnificative. Resemnarea în fața unui eveniment negativ valorifică învățăcelul pentru a rămâne umil în fața măreției Vieții.
Oricât de colosală ar fi capacitatea de a cunoaște, de a știi, se aflăm mereu în condiția unui vierme gânditor care contemplă uimitoarea magie a cosmosului cu fațetele sale cele mai glorioase.
Atâta timp cât ești definit în ceea ce privește limitele, devine foarte ușor să cuprinzi cunoștințe reduse, care sunt benefice existenței. Însă, când viziunea se extinde către Univers, toate posibilitățile de înțelegere se ciocnesc de infinitatea tuturor expresiilor sale glorioase.
În acest fel, învață că lupta este o cale către ascensiune, iar victoria nu poate fi tânjită decât după ce experiențele au fost repetate în etape anterioare.
Prin urmare, învață să accepți insuccesul cu aceeași atitudine de resemnare cu care aștepți atunci când întreprinderea prezintă provocări.
*
Nu te supraestima niciodată în comportamentul social, crezând că ești pregătit pentru succesul care te așteaptă cu ușurință.
Pentru a o face, folosește încercarea provocatoare de a descoperii unde ai greșit și cum ceea ce ți s-a părut viabil s-a abătut de la cursul corect, conducându-te către dezastrul neașteptat.
În fața raționamentului, nu renunța la aspirațiile tale, în cazul în care nu obții victoria în primele momente.
De multe ori este necesar să insistăm acum, astfel îmbunătățim capacitatea de înțelegere pentru a obține rezultate bune mai târziu, în viitor.
Mulți candidați destinați progresului se deziluzionează când trebuie să insiste și să continue, și când nu sunt binecuvântați cu rezultate bune în întreprinderea lor.
Refuzul de acum, al cărui succes ar fi pripit, nu este potrivit pentru întreprindere ținând cont de circumstanțele viitorului, care ar fi oferit un câmp pentru a continua, dacă acest lucru s-ar fi întâmplat.
Învață să înțelegi evenimentele așa cum se întâmplă, nu așa cum îți dorești.
Viziunea ta imediată, e rezultatul imaturității psihologice și a lipsei de experiență, iar acestea te împiedică să realizezi ce îți dorești.
Ocurențele se produc în conformitate cu propria lor constituție, precum mecanismele lor speciale, și nu în conformitate cu diferitele criterii de observație și dorință a fiecărei persoane.
Orice obiectiv final este provocator, motiv pentru care este ultima etapă către atingerea unui obiectiv, deschizând posibilități pentru pași mai îndrăzneți.
Unele dintre ele necesită reîncarnări succesive din partea candidaților săi.
Iată, de ce multe invenții surprind, lăsând impresia că cei responsabili, într-un fel, le cunoșteau deja. Fără îndoială, cercetările au fost începute înainte, într-o altă etapă evolutivă și au rămas neterminate, permițând binecuvântarea timpului, pentru a fi încheiate.
Când cineva se trudește în luptă, încercând să ducă la bun sfârșit o întreprindere cu pricepere, el repetă o experiență care a rămas neterminată sau ale căror rezultate nu au fost cele așteptate.
În inconștient se găsesc amintiri incomplete care revin ca tendințe pentru a fi realizate pe parcursul actualei reîncarnări. Toate etapele dezastruoase trebuie acceptate cu resemnare, pentru a le putea realiza ori de câte ori este nevoie și pentru a culmina cu rezultatele dorite.
Timpul este inexorabil și are finalitatea de a produce rezultate care să se încadreze în ordinea generală a Universului.
Resemnarea este, în acest caz, o înțelegere perfectă a faptului că încă lipsesc valori pentru a completa activitatea.
De câte ori au încercat și repetat munca lor descoperitorii Științei, Artei, Literaturii până când au considerat-o conclusă? Insistă, așadar, cu bucurie în luptele tale morale, păstrându-ți curajul ori de câte ori va fi nevoie, iar triumful va veni cu siguranță.
Mereu resemnat față de masa ignorantă care îl respingea, după ce a beneficiat, Isus a continuat până la capăt fără descurajare și chiar și astăzi, insistă cu gentilețe ca pași noștri să se îndrepte către Împărăția lui Dumnezeu.
Resemnat, avansează!
Fiecare pas înainte este o victorie a călătoriei tale spirituale.
