Un bătrân olar, foarte devotat muncii sale, s-a îmbolnăvit grav într-o zi și a început să treacă prin mari dificultăți.
Rudele cărora le slujise cel mai mult locuiau în regiuni îndepărtate și păreau să-și fi pierdut memoria…
Neavând pe nimeni care să-l ajute, a ajuns să trăiască din caritatea publică. Dar, într-o zi, pe când cerea de pomană, a căzut pe stradă și și-a rupt un picior, fiind obligat să rămână la pat pentru multă vreme.
Plângând și amărât, a făcut o rugăciune și i-a cerut lui Dumnezeu o mângâiere pentru suferințele sale.
Apoi a adormit și a visat că i-a apărut un înger, aducându-i răspunsul pe care îl ceruse.
Mesagerul Cerului l-a condus la vechiul cuptor în care lucra și, arătându-i câteva vase frumoase făurite de el, l-a întrebat:
– Cum ai reușit să faci lucrări atât de perfecte?
Olarul, mândru de lucrarea sa, a răspuns:
– Folosind focul cu multă grijă și cu multă dragoste, în slujba perfecțiunii. Unele vase au fost puse din nou la căldura intensă de două sau trei ori.
– Și fără foc ai fi putut să-ți realizezi lucrarea? — a întrebat din nou mesagerul.
– Niciodată! — a răspuns bătrânul, convins de adevărul celor spuse
– Tot astfel — i-a explicat îngerul cu bunătate — suferința și lupta sunt flăcările invizibile pe care Tatăl nostru Ceresc le-a creat pentru înfrumusețarea sufletelor noastre, care, într-o zi, vor fi vase sublime și perfecte pentru a sluji Cerului.
În acel moment, bolnavul s-a trezit, a înțeles voia divină și a adus mulțumiri lui Dumnezeu.
Tatăl Nostru- Spiritul Meimei psihografiată de Chico Xavier
Tradus de Societatea Spiritistă Română
