37.-Stelele care se numesc fixe și care constelează cele două emisfere ale firmamentului, nu sunt izolate de orice atracție exterioară, așa cum se presupune generalmente; Dimpotrivă, toate aparțin aceleiași aglomerări de astre stelare. Această aglomerare nu este alta decât marea nebuloasă din care facem parte și din care planul ecuatorial care se proiectează în cer a primit numele de Calea Lactee. Toți sorii care o compun sunt solidari; multiplele lor influențe reacționează în mod perpetuu unul asupra celuilalt, iar gravitația universală îi reunește pe toți în aceeași familie.
38.-Printre acești diverși sori, cei mai mulți sunt, ca și al nostru, înconjurați de lumi secundare, pe care le iluminează și le fecundează prin aceleași legi care prezidează viața sistemului nostru planetar. Unele, precum Sirius, sunt de mii de ori mai magnifice ca dimensiuni și bogate decât a noastră, iar rolul lor este mai important în univers, prin urmare înconjoară planetele mai mari și mai numeroase ca ale noastre; altele sunt foarte diferite în ce privește funcțiile lor astrale. Astfel, un anumit număr dintre acești sori, adevărații gemeni de ordin sideral sunt însoțiți de frații lor de aceeași vârstă și formează, în spațiu, sisteme binare cărora natura le-a dat cu totul alte funcții decât cele care aparțin soarelui nostru. Acolo, anii nu se mai măsoară cu aceleași perioade, nici zilele cu aceiași sori, iar aceste lumi luminate de o dublă torță au primit o parte din condițiile de existență inimaginabile pentru cei care nu au ieșit din această mică lume pământească.
Alte stele, fără cortegiu, private de planete, au primit cele mai bune elemente de locuibilitate, care nu sunt date oricui. Legile naturii sunt diversificate în imensitatea lor, iar dacă unitatea este marele cuvânt al universului, varietatea infinită nu este mai puțin eternul atribut.
39.-În ciuda numărului prodigios al acestor stele și al sistemelor lor, în ciuda distanțelor incomensurabile care le separă, totuși, nu aparțin mai puțin aceleiași nebuloase stelare pe care privirea celor mai puternice telescoape abia o poate traversa și pe care cele mai îndrăznețe concepții ale imaginației cu greu le pot străbate; nebuloasă care, cu toate acestea, nu este decât o unitate în ordinea nebuloaselor care constituie lumea astrală.
40.-Stelele care se numesc fixe nu sunt imobile în extindere. Constelațiile care s-au figurat pe bolta firmamentului nu sunt creații simbolice reale. Distanța la care se găsesc față de pământ și perspectiva cu care se măsoară universul de la stația Pământ, constituie cele două cauze ale acestei duble iluzii optice. (Cap. V, n° 12).
41.-Am văzut că totalitatea astrelor care scânteiază pe bolta albastră, sunt cuprinse în aceeași aglomerare cosmică și în aceeași nebuloasă pe care o numiți Calea Lactee; dar, pentru că aparțin toate aceluiași grup, aceste astre nu sunt mai puțin animate fiecare de o mișcare proprie de translație în spațiu. Repausul absolut nu există în nici o parte; sunt reglementate de legile universale ale gravitației și rulează în extindere sub impulsul neîncetat al acestei forțe imense; se rotesc, nu urmând rute trasate întâmplător, ci potrivit orbitelor închise al cărui centru este ocupat de un astru superior. Pentru a face cuvintele mele mai comprehensibile printr-un exemplu, voi vorbi în special de soarele vostru.
42.-Se știe, prin observațiile moderne, că nu este nici fix, nici central, precum se credea în primele zile ale astronomiei moderne, ci avansează în spațiu, ducând cu el vastul său sistem de planete, sateliți și comete.
Acum, acest marș nu este fortuit și nu va merge, eratic printre spațiile infinite rătăcind cu copiii și supușii săi, departe de regiunile care i-au fost desemnate. Nu, orbita sa este trasată și, concomitent cu alți sori de același ordin și înconjurat ca el de un anumit număr de pământuri locuite, gravitează în jurul unui soare central. Mișcarea sa gravitațională, ca și cea a sorilor frați, este inapreciabilă prin observațiile anuale, pentru că perioadele seculare în număr mare, abia ar fi suficiente pentru a marca timpul unuia dintre acești ani astrali.
43. -Soarele central despre care tocmai am vorbit este el însuși un glob secundar față de altul și mai important, în jurul căruia perpetuează un marș lent și măsurat în compania altor sori de același ordin.
Am putea constata această subordonare succesivă a sorilor față de sori, până când imaginația noastră va obosi în a escalada o asemenea ierarhie; pentru că, să nu uităm, se pot număra în numere rotunde aproximativ treizeci de milioane de sori în Calea Lactee, subordonați unul altuia ca niște roți gigantice ale unui sistem imens.
44.- Iar aceste astre, în număr inumerabile, trăiesc fiecare o viață solidară; așa cum nimic nu este izolat în economia micuței voastre lumi pământești, tot așa nimic nu este izolat în incomensurabilul univers.
Aceste sisteme de sisteme ar părea de departe privirii scrutătoare a filosofului, care ar ști să îmbrățișeze tabloul creat de spațiu și timp, un praf de perle de aur ridicate de vârtejuri sub suflul divin, care face să zboare lumile siderale în ceruri, așa cum zboară grăunți de nisip în dunele deșertului.
Nici imobilitate, nici liniște, nici obscuritate! Marele spectacol care s-ar derula în acest fel în fața ochilor noștri ar fi creația reală, imensă și plină de viața eterică îmbrățișată în imensul întreg de privirea infinită a Creatorului.
Dar până acum nu am vorbit decât despre o nebuloasă; milioanele sale de sori, milioanele sale de pământuri locuite nu formează, după cum am spus, decât o singură insulă din arhipelagul infinit.
Allan Kardec-Geneza, Uranografie generală
Tradus de Societatea Spiritistă Română
