Deșerturile din spațiu
45.Un deșert imens, fără limite, se extinde mai departe de aglomerația de stele despre care tocmai am vorbit și le învăluie. Unele singurătăți succedă altele, iar câmpiile incomensurabile ale vidului se extind în depărtare. Formațiuni de materie cosmică se găsesc izolate în spațiu precum insulele plutitoare a unui imens arhipelag; dacă se dorește aprecierea în vreun fel a idei enormei distanțe care separă formațiunea de stele din care facem parte, de cele mai apropiate aglomerări, trebuie știut că aceste insule stelare sunt diseminate și rare în vastul ocean al cerurilor, și că extinderea care le separă una de alta este în mod incomparabil mai mare decât cea care măsoară dimensiunile lor respective.
Acum, trebuie amintit că nebuloasa stelară măsoară, în numere rotunde, de o mie de ori distanța celor mai apropiate stele luate ca unități; adică, câteva sute de mii de trilioane de leghe. Distanța care se extinde între ele, fiind mult mai vastă, nu poate fi exprimată prin numere accesibile la comprehensiunea spiritului nostru; numai imaginația în cele mai înalte concepțiile ale sale, este capabilă să traverseze această imensitate prodigioasă, aceste solitudini tăcute și private de orice aparență de viață, și de a reflecta într-un fel ideea acestei infinități relative.
46. Acest deșert ceresc, totuși, care învăluie universul nostru sideral și care pare că se extinde precum confinările reculate ale lumii noastre astrale, este îmbrățișat de vederea și de puterea infinită al Celui Prea Înalt care, dincolo de aceste ceruri ale cerurilor noastre, a dezvoltat cadrul creației sale ilimitate.
47.Dincolo de aceste vaste singurătăți iradiază într-adevăr lumile în magnificența lor, la fel ca în regiunile accesibile investigaților umane; dincolo de aceste deșerturi, splendide oaze plutesc în limpidul Etern și reînnoiesc neîncetat admirabilele scene ale existenței și ale vieții. Acolo, se desfășoară agregatele îndepărtate de substanță cosmică, pe care ochiul profund al telescopului le întrevede prin intermediul regiunilor transparente ale cerului nostru, acele nebuloase pe care le numiți irezolvabile și care vă apar ca niște lejeri nori de praf alb pierduți într-un punct necunoscut al spațiului eteric.
Acolo, se relevă și se dezvoltă noi lumi, ale căror condiții, variate și străine celor care sunt inerente globului vostru, le dă o viață pe care concepțiile voastre nu le pot imagina, nici studiile voastre constata. Acolo, strălucește în toată plinătatea sa puterea creatoare. Pentru cei care provin din regiunile ocupate de sistemul vostru, alte legi sunt în acțiune, unde forțele reglementează manifestările vieții, iar noile drumuri pe care le urmăm în aceste țări străine ne deschid perspective necunoscute.
Allan Kardec-Geneza, Uranografie generală
Tradus de Societatea Spiritistă Română
