Consecinţele spirituale ale sinuciderii
Incredulitatea, simpla îndoială despre posteritate și ideile materialiste, sunt cele mai mari incitante la sinucidere: generează lașitatea morală.
Evanghelia după Spiritism
Avem prea puține informații despre sinucidere și mai exact despre ceea ce se întâmplă după ce se comite actul în sine, chiar dacă, de-a lungul timpului atât religia, morala și toate filozofiile au condamnat sinuciderea ca fiind contrară legii naturale. Toate ne-au spus în principiu că nu avem dreptul să abreviem voluntar viața noastră. Dar, de ce nu avem dreptul? De ce nu este liber omul să își pună capăt suferințelor sale? I-a fost rezervat Spiritismului să demonstreze, cu exemplul celor care au murit, că sinuciderea nu este doar o infracțiune a unei legi morale, dar și un act stupid, pentru că nimic nu se pierde.
Foarte multe persoane recurg la sinucidere căutând în ea eliberarea sufletului de problemele vieții. Necunoscând implicațiile spirituale a acestui act, își fac curaj și se lasă seduși de idea eliberării, lansându-se într-o lume mult mai dură și cum mult mai multă suferință.
Divaldo P. Franco ne spune următoarele:
Prevenirea sinuciderii este o datorie care nu poate fi amânată, având în vedere această teribilă pandemie, care distruge existențe prețioase în fiecare parte a planetei. Se încearcă să se înțeleagă de ce secolul științei și tehnologiei la cele mai înalte cote, concomitent, prezintă conflictele golului existențial, indiferența față de viață și teribila evadare prin sinucidere.
Statisticile sunt înspăimântătoare, necesitând măsuri urgente, mai ales în casele a căror structură morală se deteriorează cu rapiditate. Distrugerea familiei, lipsa de respect pentru tradiții, desconsiderarea bătrâneții, sexolatria, cultul exagerat al corpului și violența au înlocuit toate valorile care constituie stâlpii siguranței emoționale, lăsând existența fără sens.
Omul se află la o teribilă răscruce, fără să fi reușit să găsească o ieșire din situația în care se zbate, căzând în descurajare și frustrare, care îl duc la depresie și la sinucidere. Devine o imperioasă urgență să ne întoarcem acasă, la școală și la idealurile care dau sens emoțional și spiritual existenței fizice.
Pe lângă acestea, credința religioasă care a dispărut odată cu voluptatea materialismului, răspunde, de asemenea, la imensul haos care ne înspăimântă.
Iresponsabilitatea unor indivizi frustrați și tulburați mintal face ca exaltarea sinuciderii să fie un act de curaj și dispreț pentru viață. La fiecare 40 de secunde are loc o sinucidere, atingând rata de 800.000 pe an potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS).
Mesaj publicat în revista A Tarde
Statisticile ne arată această cifră care nu este deloc îmbucurătoare, dar sunt totuși statistici pământene care nu reflectă întrutotul realitatea. Adevărata situație a sinuciderilor e mult mai bine cunoscută din punct de vedere spiritual, unde cifra sinuciderilor e considerabil mai mare, fapt care a determinat spiritualitatea să facă cunoscut acest lucru în diferite Centre Spiritiste, pentru a ajuta la prevenire și pentru a informa asupra acestui act funest.
În una din conferințele sale mediumul Divaldo Franco ne făcea cunoscut faptul că până în 2025 Umanitatea va fi preocupată de creșterea numărului de boli de cancer și Alzheimer, însă din 2025 marea problemă a Umanității va fi depresia și sinuciderea. Una din cauzele care duce la sinucidere este depresia și care atunci când se instalează în viața noastră îi dăm prea puțină importanță. E important ca la primele semne de depresie să fie consultat un specialist pentru a putea fi ajutat în identificarea motivului care determină acea stare și pentru a putea evita situații mult mai grave.
În această expunere voi prezenta învățăturile oferite de Spiritele Superioare prin intermediul Spiritismului cu explicații logice și raționale, iar pentru a facilita informația și pentru a fi mai ușor de asimilat, am pregătit-o cu întrebări și răspunsuri.
- Omul are dreptul să dispună de propria sa viață?
Nu, numai Dumnezeu are acest drept. Sinuciderea voluntară este o transgresiune a legi lui Dumnezeu.
- Ce este sinuciderea?
Actul prin care se atentează contra propriei vieți, putând fi produs într-un mod conștient, inconștient și indus.
- De unde provine dezgustul pentru viață care pune stăpânire pe anumiți indivizi, fără motive plauzibile?
Efectul leneviei, lipsa de credință și adesea a sațietății. Pentru cel care își exercită facultățile într-un scop util și conform aptitudinilor sale naturale, munca nu este aridă, iar viața se scurge mai repede; suportă vicisitudinile cu mai multă răbdare și resemnare, pentru că acționează în vederea obținerii unei fericirii mai solide și mai durabile, care îl așteaptă.
4.Ce ar trebui să gândim despre cei care urmăresc să scape de mizeria și decepțiile acestei lumii?
Bietele spirite care nu au curajul să suporte mizeriile existenței! Dumnezeu îi ajută pe cei care suferă, nu pe cei care nu au nici forță și nici curaj. Necazurile vieții sunt probe sau ispășiri; fericiți cei care le suportă fără să murmure, căci vor fi răsplătiți.
5. Nu este meritoriu uneori sacrificiul vieții cuiva, atunci când obiectivul ei este să o salveze pe cea a altuia sau să fie util semenilor?
Acest lucru este sublim, conform intenției, iar sacrificiul vieții cuiva nu este sinucidere. Dar Dumnezeu se opune la un sacrificiu inutil și nu îl poate vedea cu plăcere dacă este pătat de orgoliu. Un sacrificiu este meritoriu numai prin dezinteres, iar dacă cel care îl înfăptuiește are uneori un motiv ascuns îi diminuează valoarea în ochii lui Dumnezeu. Orice sacrificiu făcut în detrimentul propriei fericiri este un act extrem de meritoriu în ochii lui Dumnezeu, căci este practicarea legii carității.
- Omul care se luptă cu necesitățile și se lasă să moară din disperare, poate fi considerat sinucigaș?
Actul în sine este sinucidere, însă cei care o provoacă sau care ar putea să o prevină sunt mai vinovați decât el. Există o anumită indulgență care îl așteaptă. Totuși, să nu credeți că este complet absolvit dacă i-a lipsit fermitatea și perseverența și dacă nu și-a folosit toată inteligența pentru a ieși din mlaștină. Vai de el, mai ales, dacă disperarea lui se naște din orgoliu. Adică, dacă este unul dintre acei oameni în care orgoliul paralizează resursele inteligenței și căruia îi e rușine să-și câștige existența cu mâinile, și care preferă să moară de foame decât să se îndepărteze de ceea ce el numește poziția sa socială. A sacrifica viața pentru considerația lumii, este un lucru stupid.
- Este scuzabilă sinuciderea, când are ca obiectiv să evite ca rușinea să cadă asupra copiilor sau familiei?
Cine își ia viața pentru a scăpa de rușinea unei fapte rele, dovedește că prețuiește mai mult stima oamenilor decât cea a lui Dumnezeu, pentru că va reintra în viața spirituală încărcat de inechitățile sale și s-a privat de mijloacele de-a le repara în timpul vieții. Dumnezeu este adesea mai puțin inexorabil decât oameni. Iartă căința sinceră și oferă posibilitatea de-a repara erorile. Sinuciderea nu rezolvă nimic.
- Cei care, nu pot suporta pierderea oamenilor care le sunt dragi, se sinucid în speranța de-a li se alătura, își ating scopul?
Rezultatul este foarte diferit de cel pe care îl așteptau și în loc să se regăsească cu cei dragi, se îndepărtează pentru mai mult timp, căci Dumnezeu nu poate răscumpăra un act de lașitate și insulta care i-a fost făcută, pentru că s-a îndoit de providență. Vor răscumpăra acel moment de nebunie cu suferințe mai mari decât cele pe care cred că le abreviază și nu vor avea ca compensare satisfacția pe care o așteptau.
- Un bolnav în fază terminală sau unul care se confruntă cu o moarte inevitabilă și teribilă, este vinovat dacă abreviază cu câteva momente suferințele morții voluntare?
Este întotdeauna vinovat cel care nu așteaptă termenul fixat de Dumnezeu.
- Deci, eutanasia este o sinucidere?
Da, când este aprobată voluntar de persoana care suferă, iar când se realizează fără consimțământul ei, este o crimă.
- Este scuzabilă sinuciderea care se face datorită religiilor extremiste?
Cel care acționează astfel este un fanatic și va plăti scump pentru îndrăzneala sa.
- O persoană băută sau sub efectul drogurilor este călcată și moare. Este o sinucidere voluntară?
Da, din moment ce a consumat conștient acele substanțe care i-au amorțit simțurile și organele.
- Există alte forme de sinucidere pe care nu le cunoaștem?
Da, sunt cele care se fac inconștient zilnic, cum ar fi: consumul de băuturi alcoolice, țigările, drogurile halucinogene, ura, resentimentele, sporturile extreme, abuzul fizic și cele induse de formă psihologică de Spiritele obsesive, etc.
- Persoana care nu este conștientă și recurge la aceste vicii, este vinovată de sinuciderea lentă pe care și-o produce?
Ignoranța, nu vă eximă de propriile responsabilități, căci neglijența din punct de vedere moral este o datorie pe care o treceți cu vederea și pentru care trebuie să răspundeți.
- Cum poate un spirit să inducă la sinucidere?
Intuiește, prin intermediul gândului și reușește, încetul cu încetul, să subjuge voința victimei sale, printr-o acțiune numită obsesie, care se poate prezenta inclusiv la o vârstă fragedă.
- Cei care au indus pe nefericit la acest act de disperare, vor suferi consecințele?
Vor trebui să dea seamă de acest fapt ca și cum ar fi vorba de un asasinat.
- De ce unii oameni se nasc cu tendința la sinucidere?
Pentru că în existențele anterioare s-au sinucis și astăzi suferă acel dezechilibru, iar cu efortul și voința lor trebuie să-l corecteze.
- Ce ar trebui să facem atunci când există tendința la sinucidere?
În primul rând, să se caute ajutor profesional, iar apoi să se ceară ajutorul spiritual, care îl va ajuta să se restabilească. Dacă persoana are deschidere spirituală, îndrumată către rugăciune facilitând astfel recuperarea, dacă nu, oricine se poate ruga pentru persoana în cauză. Dacă cazul se prezintă într-un Centru Spiritist, se oferă iluminare și sprijin, ajutând astfel pe cel încarnat, familia și Spiritul care obsedează. Ajutor în care prevalează reforma morală.
- Cel care s-a sinucis se odihnește după ce și-a luat viața?
Nu, pentru că viața nu se termină cu moartea, iar spiritul continuă să trăiască consecințele în lumea spirituală; adăugându-i suferinței pe care o trăia, tortura morală, cruzimea și martiriul în viața de apoi.
- De ce Dumnezeu permite ca cel care s-a sinucis să sufere în lumea spirituală?
Deoarece, Dumnezeu respectă liberul arbitru, iar cel care s-a sinucis trebuie să învețe din propriile experiențe. Cu lipsa sa de curaj și-a provocat propria nenorocire.
- Ce suferințe simte spiritul sinucis în viața de apoi?
Trebuie menționat faptul că sunt foarte diverse consecințele sinuciderii. Nu există pedepse fixe, iar toate cazurile sunt întotdeauna legate de cauzele care au produs sinuciderea, însă una dintre consecințele inevitabile ale sinuciderii este contrarietatea. În rest, soarta tuturor nu este aceeași, depinde de circumstanțe. Unii își ispășesc imediat vina, iar alții într-o nouă existență care va fi mai rea decât cea al cărei curs a fost întrerupt.
Cu toate acestea, putem menționa câteva dintre suferințele pe care va trebui să le îndure: Simte dureri fizice ca și cum încă ar trăi, agonizează, simte cum putrezește corpul său; se repetă continuu forma în care s-a sinucis fără a o putea opri; vede umbre și ființe deformate, simte o angoasă interminabilă; aude plânsete, insulte și voci ale spiritelor care se găsesc în aceiași circumstanță, neînțelegând de ce viața nu s-a terminat. El simte tot mai puțin odihna pe care o dorea.
- Când se termină suferința în lumea spirituală pentru cel care s-a sinucis?
Când se termină timpul prevăzut pentru dezîncarnarea naturală din existența întreruptă.
- Dacă în lumea spirituală cel care s-a sinucis se căiește, Dumnezeu îl iartă?
Dumnezeu întotdeauna iartă, însă căința nu corectează erorile. Drept urmare, spiritul va reîncarna într-o nouă existență, unde va trăi și suferii în propria carne, consecințele acțiunilor cauzate împotriva propriei persoane și celorlalți.
- Spiritul înainte de-a încarna poate alege moartea sa prin sinucidere?
Dumnezeu ne permite să participăm și să planificăm existența pe pământ, inclusiv modul în care vom murii, dar nu vom putea alege niciodată moartea prin sinucidere. Așa cum am spus este o transgresiune a legi lui Dumnezeu.
- 25. Care pot fi consecințele în următoarea existență pentru cel care s-a sinucis?
Dacă s-a spânzurat: probleme de respirație, astm, sufocare, probleme cu plămâni și cu gâtul, etc.
Dacă s-a împușcat în cap: probleme neuro-cerebrale, deformări și malformații de craniu, pierderea memoriei, dureri de cap intense, etc.
Otrăvire: probleme digestive, cancer de stomac, ulcer gastric, arsuri stomacale, probleme respiratorii, etc.
În concluzie, un corp mutilat și deformat fizic, și în același timp, probleme psihologice cum ar fi: fobii, depresii, traume, obsesii, etc.
- Care poate fi cauza morții unui copil la o vârstă fragedă?
Uneori, vine să completeze timpul pe care nu l-a trăit într-o existență întreruptă din cauza sinuciderii, fiind în același timp o probă pentru părinți.
- De ce în unele cazuri spiritul celui care s-a sinucis, se prezintă familiei și celor apropiați prin intermediul viselor?
Își manifestă marea durere și în același timp, îi avertizează pe cei dragi de eroarea fatală pe care a comis-o .
- Cum putem ajuta spiritul persoanei care s-a sinucis?
Cu rugăciunile noastre, îi permitem să beneficieze de un balsam în mijlocul durerilor și să găsească curajul necesar pentru a se resemna și căi.
- De ce sunt în creștere sinuciderile în prezent ?
Materialismul, neîncrederea și indiferența morală a făcut ca omul să se îndepărteze de Dumnezeu, ignorând adevărata sa esență divină, rămâne în derivă.
Propagarea ideilor materialiste este, prin urmare, veninul care inoculează idea sinuciderii în marea majoritate a persoanelor, iar cei care se convertesc în apostoli asumă o mare responsabilitate. Datorită faptului că cu Spiritismul nu există nici o îndoială, concepția asupra vieții se schimbă. Credinciosul, știe că viața nu se termină cu moartea corpului, că va continua după moarte și în diferite condiții. Acesta, fiind unul din motivele care îl determină să își continue viața cu răbdare și resemnare, alungând idea sinucideri.
Spiritismul, produce un alt aspect pozitiv și poate mult mai concludent. Permite celor care s-au sinucis, să se prezinte pentru a explica nefericita situație în care se găsesc, ceea ce demonstrează că nimeni nu poate viola legea lui Dumnezeu, care interzice omului scurtarea vieți.
Spiritistul are, deci, numeroase motive pentru a se opune sinucideri:
– Certitudinea unei vieți viitoare, de care știe că va fi mult mai fericit, cu cât mai nefericit și resemnat a fost pe Pământ.
– Certitudinea că dacă își abreviază viața, va obține rezultatul contrar așteptărilor sale;
– Certitudinea că se eliberează de un rău pentru a cădea în altul, mai rău, mai de durată și mai teribil;
– Că greșește dacă crede că sinuciderea îl va ajuta să ajungă mai curând în Cer;
– Că sinuciderea este un obstacol în a se reîntâlni cu cei dragi în lumea spirituală.
În consecință, sinuciderea aduce numai decepții, motiv pentru care este contrară propriilor interese.
Dacă comparăm rezultatele doctrinei materialiste cu cele ale doctrinei spiritiste, doar din prisma sinuciderii, ne putem da seama că logica materialismului conduce spre sinucidere, pe când logica spiritismului îl împiedică. Cunoașterea spiritismului ajută la reducerea numărului de sinucideri, iar când toți oameni vor fi spiritiști nu se vor mai produce sinucideri conștiente.
Veniți la mine, toți cei ce suferiți!
