Pe urmele lui Allan Kardec
În acest articol se vor compila principalele evenimente legate de activitățile prestate de profesorul Hippolyte Léon Denizard Rivail în momentele premergătoare Codificării și mai apoi ca Allan Kardec, într-o succesiune cronologică în locuri considerate de valoare istorică pentru spiritiști.
Există două episoade revelatoare care declanșează căutările profesorului. Unul, în anul 1854 când a auzit vorbindu-se pentru prima dată despre mesele rotative.
Într-o zi l-am întâlnit pe Dl. Fortier, un magnetizator, pe care îl cunoșteam de multă vreme, care mi-a spus: « Sunteți deja conștient de proprietatea unică care tocmai a fost descoperită în magnetism? Se pare că acum nu doar oamenii pot fi magnetizați, ci și mesele, reușind să se rotească și să meargă după bunul plac.»
Rivail : «Este, într-adevăr, foarte singular, am răspuns; dar, la drept vorbind, nu mi se pare în mod esențial imposibil.»
Lucrări Postume- Allan Kardec
Iar al doilea la începutul anului 1855, când profesorul Rivail întâlnește pe Dl. Carlotti:
«În anul următor, la începutul anului 1855, l-am întâlnit pe domnul Carlotti, prieten de 25 de ani, care mi-a vorbit aproape o oră despre aceste fenomene, cu entuziasmul pe care l-a dedicat tuturor ideilor noi……. El a fost primul care mi-a vorbit despre intervenția Spiritelor și mi-a spus atâtea lucruri surprinzătoare încât, departe de a mă convinge, mi-a sporit îndoielile.»
Lucrări Postume- Allan Kardec
După un anumit timp, în luna mai a anului 1855, a vizitat reședința doamnei Roger, somnambulă, în compania domnului Fortier, magnetizatorul ei. Acolo i-a cunoscut pe Dl. Pâtier și pe Dna. Plainemaison, care i-au vorbit despre aceste fenomene ca și Dl. Carlotti, dar pe un ton cu totul diferit. Sr. Pâtier l-a invitat să participe la experimentele care aveau loc în casa doamnei de Plainemaison, pe rue Grange-Batelière nr. 18. Întâlnirea a fost programată într-o zi de marți din luna mai, la ora 20. Acceptă invitația și vizitează reședința Dnei Plainemaison unde Rivail a fost martor pentru prima dată la fenomenul meselor care se roteau, săreau și se mutau dintr-un loc în altul. Aici a asistat la câteva demonstrații, destul de imperfecte, de scriere mediumnică pe o tablă. Această întâlnire experimentală s-a desfășurat cu obiectivul de a începe studiul acestui gen de manifestări.
După care Rivail afirmă următoarele:
«Ideile mele erau departe de a fi definite, dar acolo era un fapt care provenea în mod necesar dintr-o cauză. Am putut să întrezăresc în acele fleacuri aparente, în acel gen de joc în care ei transformaseră acele fenomene, ceva serios: dezvăluirea unei noi legi pe care am decis să o studiez în profunzime.»
În una din întâlnirile realizate în casa Dnei Plainemaison cunoaște familia Baudin, care locuia la acea vreme în Strada Rochechouart. Dl. Baudin îl invită să participe la sesiunile săptămânale realizate în reședința sa. În aceste sesiuni a avut ocazia să vadă comunicări continue și răspunsuri la întrebările puse, iar uneori chiar la întrebări mentale în care se putea constata clar intervenția unei inteligențe străine.
A fost în aceste întâlniri când a început să studieze serios spiritismul, nu prin intermediul revelației, ci prin cel al observației. A aplicat la această nouă știință, așa cum a făcut până atunci, metoda experimentală. De asemenea, în casa familiei Baudin, a avut ideea de a publica învățăturile primite pentru instruirea tuturor oamenilor. Acele învățături, succesiv dezvoltate și completate, au constituit baza Cărții Spiritelor.
Concomitent, în cursul anului 1856 a frecventat întâlnirile din casa Dlui. Roustan și a Drei. Japhet din Rue Tiquetonne Nr.14, unde comunicările erau primite prin intermediul Drei. Japhet. Despre acele reuniuni Codificatorul subliniază în cartea Lucrări postume următoarele: «Întâlnirile au fost serioase și s-au realizat în ordine.»
Cartea Spiritelor a fost în mare parte terminată și a atins dimensiunile unei cărți. A supus-o reviziei cu ajutorul mediumnității Drei. Japhet. Pentru faptul ca nu a fost mulțumit de revizuirea făcută cu Dra. Japhet, recurge la ajutorul altor mediumuri. Astfel, mai bine de zece mediumuri au oferit colaborarea lor la revizuirea acestei lucrări sub atenta supraveghere a Spiritelor Superioare. Tot în aceste întâlniri i-a venit ideea să o facă obiect de studiu.
Într-una din întâlnirile pe care le frecventa a primit prima comunicare despre misiunea care avea să o realizeze prin intermediul mediumnității Drei. Aline C.
Pregătirea Cărții spiritelor s-a realizat în biroul rezidenței sale din Strada Martirilor Nr. 8. Cu 6 luni înainte să fundeze Societatea Pariziană de Studii Spiritiste, în anul 1857 în propria casă, a început să realizeze întâlniri marțea, contând cu colaborarea mediumnică a Drei. Dufaux și cu prezența a maxim 30 de persoane interesate în a cunoaște Doctrina Spiritistă.
Prezentarea Cărții Spiritelor s-a realizat în incinta Palatului Regal (Palais Royal), sâmbătă dimineața pe 18 Aprilie 1957. În interiorul istoricei și extraordinarei galerii comerciale ale Palatului Regal era găzduită și E. Dentu Libraire, la Nr.13 în Galeria d’Orléans. În incinta Palatului Regal, Kardec a fondat primul centru spiritist din lume, Societatea Pariziană de Studii Spiritiste. Centrul a fost deschis în fiecare marți, într-o sală închiriată din Galeria Valois, începând cu 1 Aprilie 1858 până în 1 Aprilie 1859. Confruntat cu imposibilitatea de a mai rămâne în acel loc, a început să se întâlnească vinerea într-una din sălile restaurantului Douix, în Palatul Regal, galeria Montpensier, din 1 aprilie 1859 până la 1 aprilie 1860.
A fost în această perioadă când Societatea Pariziană de Studii Spiritiste s-a stabilit pe strada și pasajul Sfânta Anne la nr. 59, etajul 2. În acest local Codificatorul a continuat să-și realizeze munca până în ziua morții sale pe 31 Martie 1869.
Allan Kardec pregătea transferul Societății, care urma să aibă loc pe 1 aprilie, la o nouă adresă pe rue de Lille nr. 7, când a intervenit moartea fizică. Contractul de închiriere de pe Pasajul Sainte Anne era pe cale să expire și profesorul Kardec plănuia să se retragă pentru a locui la Villa Ségur. În momentul morții a fost ajutat imediat de Alexandre Delanne prietenul și vecinul său, însă moare fulminat de ruptura unui anevrism.
TAllan Kardec cumpărase un teren de 2.666 m² pe bulevardul Ségur, în spatele complexului Hôpital des Invalides creat de Ludovic al XIV-lea pentru a adăposti veteranii de război fără adăpost. Acolo a vrut să construiască șase căsuțe fiecare cu grădina ei, adăpostind dulcea speranță de a se retrage într-una dintre ele, la vila Ségur. De asemenea, a plănuit să construiască un cămin de bătrâni unde apărătorii spiritismului care nu aveau casă să se refugieze la bătrânețe.
În 1923 Jean Meyer a fondat Casa Spiritiștilor, pe Rue Copernic nr. 8, un muzeu care adăpostește în arhivele sale numeroase documente ale lui Allan Kardec și alți iluștri spiritiști francezi. O mare parte din această documentație a dispărut, confiscată de naziști în timpul ocupației celui de-al Doilea Război Mondial.
Acest itinerar al locurilor considerate istorice pentru spiritiști nu trebuie confundat cu un cult al trecutului și al dezîncarnaților. Este o valorificare a memoriei spiritismului și recunoașterea faptului că cel mai bun cult este acela: « la care vă străduiți să-i urmați exemplele bune pe care vi le-a dat.»
La întrebarea 206 din Cartea Spiritelor putem citi următoarele:
- Pentru faptul că nu există filiație între Spiritele descendente ale aceleiași familii, înseamnă că cultul strămoșilor este un lucru ridicol?
Cu siguranță, nu; pentru că ar trebui să fiți fericiți să aparțineți unei familii în care s-au încarnat Spirite elevate. Deși, Spiritele nu provin unele din altele, nu au mai puțină afecțiune pentru cei care sunt uniți lor prin legături de familie; pentru că aceste Spirite sunt, adesea, atrase către o familie sau alta din cauza simpatiei sau prin legături anterioare; Dar, credeți-mă că Spiritele strămoșilor voștri nu sunt deloc onorate de cultul pe care îl faceți din orgoliu; meritul lor se reflectă asupra voastră, numai în măsura în care depuneți eforturi să urmați bunele exemple pe care vi le-au dat și numai atunci amintirea voastră le poate fii nu doar plăcută, dar și utilă.
«Allan Kardec – Edificatorul unei noi ere pentru Regenerarea umanității»
