José María Fernández Colavida
José María Fernández Colavida se naște în orașul Tortosa, situat în provincia de Tarragona, la 19 Martie din 1819. În 1833 când se dezlănțuie Primul Război Carlist în Spania, a luptat și s-a evidențiat ca un om curajos și umanitar, care la făcut să primească titlul de Colonel. În 1840, carliștii pierd războiul și este exilat în Franța, unde în afară de a învăța limba, a studiat și a practicat magnetismul, pe care l-a învățat de la diverși maeștri francezi, printre care Du Polet. După câțiva ani în exil, se întoarce la Barcelona, unde se căsătorește cu o tânără pe nume Ana Campos, care de mică deținea facultății mediumnice. În 1860 căpitanul Ramon Laguier și Pomares îi fac cadou Cartea Spiritelor și este când el descoperă Doctrina Spiritistă. A fost foarte impresionat de lucrarea în sine, iar în 1861 decide să o traducă și să o publice, devenind primul translator spaniol al Codificării Spiritiste. Cu timpul traduce alte lucrări ale autorului francez și mai multe studii ale doctrinei.
Dacă am dori să descriem, în câteva cuvinte, cine este José María Fernández Colavida, ar trebui să afirmăm, mai presus de toate, că este vorba de un adevărat exemplu al omului de bine și de un adevărat spiritist precum ne învață Evanghelia după Spiritism.
Cunoscut, pe bună dreptate, ca Kardec spaniol, a lucrat și continuă să lucreze permanent pentru progresul umanității, divulgând Doctrina Spiritistă, nu doar prin perfecta cunoaștere a doctrinei, ci și, de asemenea, prin adevăratul exemplu pe care întotdeauna la dat prin practicarea învățăturilor spiritiste, mai ales a Legi de iubire, justiție și caritate.
Primul traducător și editor a cărților lui Allan Kardec în limba spaniolă, niciodată nu a căutat avantaje materiale de la lucrările publicate, donând multe dintre ele în beneficiul divulgării doctrinei sau vânzându-le la prețuri simbolice, care nici măcar nu acopereau costurile de tipărire. A fost mulțumită muncii sale altruiste de divulgare doctrinară datorită căreia Amalia Domingo Soler, printre alți mulți beneficiari care au putut să dispună de lucrările lui Allan Kardec, așa cum ea relata în Memorii:“ […] Fernández Colavida mi-a trimis colecția completă a Revistei sale, lucrările lui Allan Kardec și o scrisoare foarte afectuoasă. Când eu m-am văzut stăpâna cărților lui Allan Kardec, pe care atât de mult mi le-am dorit, bucuria mea a fost imensă.”
Fondator, director și redactor în Barcelona a Revistei Spiritiste, mai târziu numită Revista de Studii Psihologice, a fost cel mai mare divulgator spiritist în țările de limbă spaniolă. A realizat o muncă admirabilă de orientare doctrinară către spiritiștii din diferite locuri din lume, în afara Spaniei ca: Argentina, Columbia, Cuba, Ecuador, Filipine, Mexic, Peru, Uruguay.
Fondator a primei librării spiritiste din capitala Cataloniei, a fost importatorul celor trei sute de volume și broșuri despre Spiritism, arse pe 9 Octombrie din 1861 în Auto de Fe de Barcelona.
De asemenea, a fost fondatorul Asociației Prietenilor Săraci, a Societății Propagatoare a Spiritismului din Barcelona și Director al Grupului Spiritist Pacea, instituții în care a muncit cu seriozitate pentru binele aproapelui.
Președinte de onoare al Primului Congres Internațional Spiritist, realizat la Barcelona în Septembrie din 1888, cu câteva luni înainte de desîncarnare, a primit un omagiu cu cea mai mare umilință, căci nu a căutat niciodată recunoștință, excepție făcând propria conștiință.
Un mare soldat al păci lui Hristos, a muncit neîncetat pentru unirea spiritiștilor în jurul studiului, a practicii moralei lui Iisus și a învățăturilor codificate de Allan Kardec. Mâinile sale laborioase, instrumente luminoase în serviciul constant al cauzei spiritiste, au scris, în ceea mai recentă încarnare, texte doctrinare, scrisori de orientare către spiritiștii care aparțineau tuturor păturilor sociale și diferitelor naționalități, precum și oferind ajutor celor nevoiași de tot felul, fie oferind ajutor material persoanelor sărace din punct de vedere economic sau fie cu fluide sănătoase bolnavilor de corp și suflet. În viața spirituală, aceleași mâini, în afară de a se menține fidel muncii sale literare și de ajutor, sunt întinse pline de iubire pentru a ne susține în îndeplinirea corectă a îndatoririlor noastre ca spiritiști.
La mormântul său, unde se află resturile mortale, spiritiști din Spania și America, în semn de recunoștință, au dorit să construiască un monument. Cu tot respectul pe care această inițiativă o merită, să nu uităm să îi oferim recunoștință exemplului imortal a acestui nobil Spirit binefăcător, edificând, în noi înșine, monumentul practicii celor două învățături fundamentale pentru fiecare spiritist și anume: „Fraților, să ne iubim și să ne instruim pe noi înșine”.
