Revista Spiritistă –Jurnal de Studii Psihologice Anul III Octombrie 1860, Nr 10
(Medium: Dna de B….)
«Să ne iubim unii pe alții și să facem altora ceea ce am dori ca alți să facă pentru noi.» Toată religia și toată morala se găsesc cuprinse în aceste două precepte; dacă ar fi urmate pe Pământ, am fi cu toții perfecți: nu ar exista nici ură și nici disensiuni; voi spune chiar mai mult: nu ar exista sărăcie, căci din superfluul mesei a fiecărui bogat mulți săraci s-ar hrăni și nu s-ar mai vedea, în cartierele întunecate în care am trăit în ultima mea încarnare, femei sărmane târând după ele copii mizerabili la care le lipseau totul.
Bogați! Gândiți-vă puțin la aceasta; ajutați-l pe cel nefericit cum puteți mai bine; dați, pentru ca Dumnezeu să vă întoarcă într-o zi binele pe care l-ați făcut, pentru că veți găsi într-o zi, la părăsirea învelișului terestru un alai de Spirite recunoscătoare care să vă primească în pragul unei lumi mai fericite.
Dacă ați putea cunoaște bucuria pe care am experimentat-o când i-am găsit acolo sus pe cei pe care i-am putut servi în ultima mea existență! Dați, și iubiți aproapele vostru; iubiți-l ca pe voi înșivă, pentru că știți, de asemenea, că Dumnezeu acum v-a permis să începeți instruirea voastră în știința spiritistă și știți că nefericitul pe care îl repudiați este poate un frate, un tată, un fiu, un prieten pe care îl îndepărtați de voi. Și, atunci va fi mare disperarea voastră în ziua în care îl veți recunoaște în această lume spiritistă!
Îmi doresc să înțelegeți bine în ce constă caritatea morală, cea pe care oricine o poate practica; cea care nu costă nimic din punct de vedere material și totuși, cea care este cel mai dificil de pus în practică.
Caritatea morală constă în a vă suporta unii pe alții, și este ceea ce faceți cel mai puțin, în această lume inferioară în care sunteți încarnați de moment. Așadar, fiți caritabili pentru că veți avansa cel mai mult în direcția bună; fiți umani și sprijiniți-vă unii pe alții. Există un mare merit în a știi să taci pentru a lăsa să vorbească altul mai ignorant: aceasta este de asemenea un fel de caritate. A ști să fiți surzi când un cuvânt batjocoritor scapă dintr-o gură obișnuită să vă ia în derâdere; să nu vedeți surâsul disprețuitor cu care vă întâmpină acele persoane care, adesea în mod greșit, se cred superiori vouă, în timp ce în viața spiritistă, singura reală, sunt câteodată cu foarte mult în urmă. Iată un merit, nu al umilinței, ci al carității, pentru că a nu remarca greșelile altora, este caritate morală. A trece pe lângă un biet infirm, a-l privi cu compasiune are întotdeauna mult mai mult merit decât să-i arunci obolul cu dispreț.
Cu toate acestea, nu trebuie luată această figură literal, pentru că această caritate nu ar trebui să o împiedice pe cealaltă; dar gândiți-vă mai presus de toate să nu disprețuiți semenul vostru. Amintiți-vă ce v-am spus deja: când repudiați un sărac, este posibil să îndepărtați un Spirit care v-a fost drag și care se află momentan într-o poziție inferioară vouă. Eu am revăzut aici, pe unul care a fost sărac pe Pământ, pe care am putut, din fericire, să-l ajut uneori și căruia, la rândul meu, trebuie acum să-i implor ajutor.
Așadar, fiți caritabili; nu fiți disprețuitori; să știți să treceți cu vederea un cuvânt care vă rănește, și nu credeți că a fi caritativ înseamnă doar să oferiți ajutor material, ci și să practicați caritatea morală. Vă repet, faceți și una, și alta. Amintiți-vă că Isus a spus că suntem frați și întotdeauna gândiți-vă la aceasta înainte de a îndepărta leprosul sau cerșetorul.
Voi reveni pentru a vă oferi o comunicare mai extinsă, pentru că acum sunt chemată. Adio; gândiți-vă la cei care suferă, și rugați-vă.
