Când ne trezim rațiunea, descoperim pretutindeni urmele vii ale Bunătății lui Dumnezeu.
Imensa sa afecțiune pentru noi este în Soarele care ne încălzește, oferind susținere și bucurie tuturor ființelor și tuturor lucrurilor; în norii care fac ploaia pentru plăcerea Naturii; în apele izvoarelor și râurilor care curg în folosul orașelor, câmpurilor și turmelor; în pâinea care ne hrănește; în suavitatea vântului care împrospătează; în bunătatea copacilor care ne extind ramurile lor generoase în formă de brațe pline de binecuvântări; în floarea care își răspândește parfumul în atmosferă; în tandrețea și siguranța casei noastre; în asistența părinților, a fraților și a prietenilor noștri care ne ajută să depășim dificultățile lumii și ale vieții; în providența silențioasă care asigură păstrarea sănătății și a păcii spirituale.
Mulți oameni de știință pretind să-l definească pe Dumnezeu pentru noi, dar când ne dăm seama de protecția Atotputernicului, dispensată căilor și muncilor noastre pe pământ, în fiecare moment al vieții, suntem obligații să recunoaștem că cel mai frumos nume pe care îl putem da Supremului Domn este tocmai cel pe care ne-a învățat Isus în rugăciunea sa divină: «Tatăl Nostru»
