Revista Spiritistă – Jurnal de Studii Psihologice, anul 3, nr. 7, Iulie 1860
Academia definește astfel acest cuvânt: «Se spune de Spirite, că se presupune că revin din cealaltă lume». Ea nu spune că revin; numai că sunt Spiritiști care pot fi suficient de nebuni pentru a îndrăzni să afirme astfel de lucruri.
Oricum ar fi, putem spune că credința în reveniții este universală. În mod evident, este fondată pe intuiția existenței Spiritelor și pe posibilitatea de a comunica cu ele. Prin urmare, orice Spirit care își manifestă prezența sa, fie prin scrierea unui medium, fie simplamente prin lovirea unei mese, ar fi un revenit. Dar, se rezervă generalmente acel nume aproape sepulcral pentru cei care devin vizibili și care, se presupune că, după cum spune pe bună dreptate Academia, vin în circumstanțe mai dramatice. Sunt poveștile bunicii? Faptul, în sine, nu; accesoriile, da. Se știe că Spiritele se pot manifesta la vedere, chiar și sub o formă tangibilă, este ceea ce este real. Dar, ceea ce este fantastic sunt accesoriile, a căror teamă exagerează totul și care însoțesc, în mod obișnuit, acest fenomen foarte simplu în sine, care se explică printr-o lege completamente naturală și, în consecință, care nu are nimic minunat, dar nici diabolic. Atunci, de ce, ne este frică de cei reveniți? Precizamente din cauza acelor accesorii, pe care imaginația se complace să le facă înspăimântătoare, pentru că s-a speriat și poate crede că vede ceea ce nu a văzut.
În general, sunt reprezentate cu un aspect lugubru, venind de preferință noaptea și, mai ales, în nopțile cele mai sumbre, la ore fatale, în locuri sinistre, purtând giulgiu sau îmbrăcați ciudat.
Spiritismul ne învață, dimpotrivă, că Spiritele pot apărea în orice loc, la orice oră, atât ziua, cât și noaptea; în general, o fac cu aparența pe care au avut-o în viață și că numai imaginația a creat fantome; că Spiritele care o fac, nu trebuie să fie temute, sunt cel mai adesea rude sau prieteni care vin la noi din afecțiune sau Spirite nefericite care pot fi ajutate; sunt, de asemenea, câteodată bufonii lumi Spiritiste, care se distrează pe seama noastră și se râd de teama pe care ei o cauzează. Se concepe că, cu aceștia, cel mai bun mod este să râdem și să le dovedim că nu ne temem; în rest, aproape întotdeauna se limitează să facă zarvă și rareori devin vizibili. Nenorocirea intervine dacă cineva ia lucrurile în serios, pentru că, atunci, ei își dublează poznele lor; Ar merita mai bine să exorcizeze un copil din Paris. Dar, chiar presupunând că este un Spirit rău, ce rău ar putea face și nu ai avea de o sută de ori mai multă frică de un bandit viu, decât de acel bandit mort și devenit Spirit? De asemenea, știm că suntem înconjurați în mod constant de Spirite, care diferă de cele pe care le numim revenite doar prin faptul că nu se văd.
Adversarii Spiritismului nu vor renunța să-l acuze de acreditarea unei credințe superstițioase: dar, din moment ce faptul manifestărilor vizibile este dovedit, explicat de teorie și confirmat de multe mărturii, nu se poate face că nu există și toate negările nu vor împiedica să se producă, pentru că există puține persoane care, consultându-și amintirile lor, nu-și amintesc vreun fapt de această natură pe care să nu-l poată revoca fără îndoială. Așadar, este mult mai bine să fim luminați despre ceea ce este adevărat sau fals, posibil sau imposibil în relatările de acest gen. Explicând un lucru, rezonându-l, ne prevenim împotriva unei temeri puerile. Cunoaștem un bun număr de persoane care au avut o mare teamă de reveniți. Astăzi, mulțumită Spiritismului, ei știu ce este, iar cea mai mare dorință a lor este să-i vadă pe cei reveniți. Cunoaștem altele care au avut viziuni de care au fost foarte speriate. Acum când înțeleg, numai sunt deloc afectate. Se cunosc pericolele din răul de frică pentru creierele slabe. Acum bine, unul din rezultatele cunoașterii Spiritismului luminat, este tocmai vindecarea acestui rău, iar acesta nu este decât unul din micile sale beneficii.
