Jean-Jacques Rousseau

Scriitor și filosof iluminist francez, Jean-Jacques Rousseau s-a născut în Geneva, Elveția, în 1712, într-o familie protestantă refugiată. A fost educat fără o disciplina riguroasă, fiind elev la o școală de țară și apoi ucenic de sculptor. La vârsta de 16 ani a părăsit Geneva, iar următorii 20 de ani i-a petrecut călătorind. Sub influența Doamnei de Warens, protectoarea sa din Paris, a devenit romano-catolic, deși educația sa fusese calvinistă. A lucrat în calitate de secretar și copist de partituri muzicale. În 1741 a întâlnit-o pe Therese Le Vasseur, cu care a avut cinci copii, încredințați orfelinatului Enfants Trouves, o practică obișnuită în acea vreme, pe care a criticat-o el însuși în Émile sau despre educație.

Între 1743-1744 a fost secretarul Ambasadorului Franței, Contele Montaignu, la Veneția, și astfel a luat primul contact cu viața politică. Firea sa mizantropă îl îndepărtează de prietenii săi enciclopediști iar apariția romanului Émile sau despre educație îi atrage prigoana din partea autorităților. Cartea a fost cenzurată la Sorbona și arsă din ordinul parlamentului. S-a refugiat într-un sat elvețian, de unde a fost alungat de către țărani și nevoit să accepte ospitalitatea filosofului englez David Hume, lângă Londra. În urma unor conflicte cu acesta, se întoarce în Franța. În 1750 începe să schițeze teoria sa asupra inocenței celor lipsiți de civilizație, care va sta la baza Discursului asupra originii inegalității între oameni. A murit pe 2 iulie 1778.

Între scrierile sale se numără: Discurs asupra științelor și artelor, 1750;

Discurs asupra originii inegalității între oameni, 1755; Discurs asupra economiei politice, 1758; Julie sau Noua Heloise, 1761; Émile sau despre educație, 1762; Contractul social, 1762. Celebra sa scriere Confesiuni a fost pusă pe hârtie între 1765-1770. A mai scris: Eseu asupra originii limbilor, 1781, Considerații asupra guverntrii Poloniei, 1782, Visările unui hoinar singuratic, roman autobiografic în 1872.

Revista Spiritistă Jurnal de Studii Psihologice, Anul 4, Nr 8. August 1861

Jean-Jacques Rousseau

(Medium Dna. Costel)

Nota. Mediumul era ocupat cu lucruri foarte străine Spiritismului. S-a dispus să scrie despre lucruri personale, când o forță invizibilă a constrâns-o să scrie următoarele, în ciuda voinței sale de a continua munca pe care a început-o. Aceasta este ceea ce explică începutul comunicării:

Iată mă aici, chiar dacă nu m-ai chemat. Vin să-ți vorbesc de lucruri foarte străine preocupărilor tale. Sunt Spiritul lui Jean-Jacques Rousseau. Aștept de multă timp ocazia de a mă comunica cu tine. Ascultă, deci:

Cred că Spiritismul este un studiu complet filozofic al cauzelor secrete ale mișcărilor interioare ale sufletului mai puțin sau deloc definit până acum. El explică, chiar mai mult decât descoperă noi orizonturi. Reîncarnarea și probele suportate înainte de a ajunge la obiectivul suprem, nu sunt revelații, ci o confirmare importantă. Sunt atins de adevărurile pe care acest mijloc pune în lumină. Spun mijloc intenționat, pentru că, în opinia mea, Spiritismul este levierul care înlătură barierele orbirii. Preocuparea chestiunilor morale trebuie creată în întregime; se discută despre politică, care mișcă interesele generale; se discută despre interese private; se entuziasmează în a ataca sau în a apăra personalități; sistemele au partizanii și detractori lor; dar adevărurile morale, cele care sunt pâinea sufletului, pâinea vieții, sunt lăsate în praful acumulat de secole. Toate perfecționările sunt utile în ochii mulțimii, excepție făcând cele ale sufletului; educația și elevarea sa sunt himere, bune cel mult pentru a ocupa timpul liber a preoților, poeților, femeilor, fie ca modă sau ca învățătură.

Dacă Spiritismul resuscită Spiritualismul, va reda societății impulsul care dă unora demnitate interioară, altora resemnarea, tuturor nevoii de a se eleva spre Ființa Supremă uitată și neînțeleasă de creaturile sale ingrate.