Mesaje Spiritiste

Tânjind după fericirea credincioșilor catolici din Praga, capitala Republicii Cehe, care aparținea atunci Germaniei, Jan Hus a adoptat predicarea Evangheliei lui Isus în simplitatea limbii poporului sărac și nevoiaș al țării, pentru a exalta viața și a aduce pace tuturor.

Intoleranța religioasă existentă atunci l-a persecutat cu impietate prin toate mijloacele posibile, culminând cu ducerea sa la Conciliul din Constanța, în Germania, zămislită de dușmanii săi sub comanda cardinalului Antony, care îl detesta, fiind ars de viu pe 6 iulie 1415.

Fiind bolnav de pneumonie, ca urmare a maltratării suferite în închisoare, a îndurat umilințe neobișnuite, practic fără niciun drept de apărare.

Sub furia adversarilor Adevărului și a uzurpatorilor credinței creștine, un an mai târziu, în același loc, după ce a îndurat asprimea Conciliului, un alt preot care își iubea contemporanii, Ieronim din Praga, principalul discipol al martirului Jan Hus, a fost de asemenea judecat și ars de viu pe 30 mai 1416.

Inclementa persecuție era îndreptată împotriva preotului englez John Wycliffe, profesor la Universitatea din Oxford, mare teolog și reformator religios care a zguduit Europa în secolele XV și XVI, având curajul să traducă Biblia în engleză, o traducere care îi poartă numele ca titlu.

Era foarte dificil atunci ca fiii lui Dumnezeu să urmeze învățăturile lui Isus.

Persecuția ignoranței se afla pretutindeni, rezultată din interesele ascunse în care Mamon juca rolul fundamental în puterea și gloria pământească.

Înaintea lor, nenumărați învățăcei ai Evangheliei au fost imolați pentru că au ales calea simplității, a renunțării la bunurile pământești și a iubirii cu abnegație.

După ei, la fel, mulți creștini afectuoși au fost dilacerați și martirizați din pricina fidelității lor față de Omul Crucii, fiind neascultători față de Domnul mitrei sau de unul dintre aulicii săi, în diverse părți ale lumii.

Extravaganțele puterii temporale a Romei, cu succesivele sale scandaluri și ambiții exagerate, au făcut ca mesajul lui Isus să fie dificil de înțeles și de iubit. Cu toate acestea, martirii au continuat să exercite slujirea iubirii și să-și dăruiască prețioasele existențe crucificatorilor și exterminatorilor.

Legea Progresului, care este inevitabilă și imposibil de oprit, a alterat procesul evoluției socioculturale pe Pământ și, lentamente, a ajuns să egalizeze ființele umane care au fost despărțite prin adoptarea minciunii și a puterilor pământești, în opoziție cu adevărurile eterne, ajungând la perioada de separare totală între Știință și Religie.

Dominanta credință oarbă a fost constrânsă să cedeze loc faptelor care au fost constatate de cercetătorii Științei, lărgind orizonturile Universului și ale vieții însăși cu extraordinare beneficii pentru planetă și pentru creaturile care o locuiesc.

Teoriile absurde, descendente din ignoranță și obscurantism, au fost abandonate prin cercetările interminabile în organismul societății și în laboratoare specializate.

Spirite nobile s-au reîncarnat pentru a contribui la elevarea moravurilor, prin intermediul culturii, în cele mai variate expresii ale sentimentului.

Trăim în zilele noastre, în ciuda cuceririlor incontestabile ale gândirii și ale științelor, menținând o aparentă obediență a Legilor lui Dumnezeu și, pe ascuns, disprețuindu-le, așa cum se întâmpla odinioară când nu erau descoperite.

Conflictele persistă în societate, ale cărei subsoluri ascund persecuții continue și inumerabile, menținând cruzimea sentimentelor, asemenea celor petrecute în trecut.

Pedeapsa cu moartea a fost suspendată în multe națiuni, însă, totuși, au continuat să ucidă prin capcane bine deghizate.

În consecință, crimele odioase continuă să figureze în statistici înspăimântătoare, neclar și fără soluție…

Între timp, Isus s-a întors așa cum a promis discipolilor săi cu Mângâietorul, iar aparenta tăcere a mormintelor a fost substituită de vocile care proclamă Imortalitatea.

Mediumurile și studioși sinceri ai Spiritismului au renăscut și au ieșit să demonstreze măreția lui Dumnezeu în fața ofertelor lui Mamon, invitând vieți ofilite și laureate să apere Viața.

O simfonie neobișnuită a cuprins atmosfera și, pretutindeni, aceste voci triumfătoare continuă proclamarea noului timp al lui Isus pentru Umanitatea dornică de frumusețe, sănătate și pace.

Periodic, distracțiile de pe drum, vicleșugurile lui Mamon invită la eșec, iar unii cad într-o luptă aprigă de orice fel și chiar dacă se obține victoria, câmpul rămâne presărat cu cadavre…

În această lungă bătălie, fiecare luptător doborât este substituit de alții care continuă vitejește, neînfricați, neobosiți în devotamentul lor pentru Bine.

Iată de ce acestea sunt zile de dificile comportamente sănătoase.

Minciuna își asumă autoritatea prin fascinația pe care o exercită. Însă adevărul lentamente se impune și creează împărăția justiției și a bucuriei reale, ca un vestitor al viitorului binecuvântat.

Până când aceasta nu se împlinește augmentează nebunia personală și colectivă.

Idealurile solidarității sunt substituite de individualismul egolatru, iar fiecare își propune să se bucure de plăcerea imediată, ca și cum finalitatea existenței ar fi epuizarea, somnul pentru o nouă scufundare în fuga de realitate.

Adevărul este imbatabil și nimic nu reușește să-l înfrângă, deși obnubilă în unele ocazii, prin artificiile și iluziile oferite de însăși efemeritatea organică.

La fel ca Soarele după noapte, întotdeauna se prezintă dominant învingând ciclul.

Aveți grijă la cântecele îmbătătoare ale lui Mamon și la întreprinderile sale auxiliare, care mărșăluiesc alături de viclenii amăgitori ai gândirii în căutarea lor constantă a plăcerii fizice.

Totul trece, mai puțin Iubirea lui Dumnezeu.

Nu te îndoi de reușita care îți este rezervată de Înțelepciunea Divină.

Este de neoprit succesiunea orelor și de neînvins luciditatea conștiinței, unde sunt scrise Legile lui Dumnezeu…

Bucură-te în fața provocărilor existenței și folosește-te de ele pentru a crește în morală și înțelepciune.

…Și dacă într-o zi vei simți încercarea singurătății, a suferinței care ți se pare superioară puterilor tale, refugiază-te în Isus, care niciodată nu ne lasă singuri.

Vianna de Carvalho,Psihografie de Divaldo Pereira Franco,
în timpul sesiunii de mediumitate din 22 noiembrie 2021,
în Centrul Spiritist Caminho da Redenção,
în Salvador, Bahia pe 29 aprilie 2022
Tradus de Societatea Spiritistă Română

Lev Tolstoi nara că, la un moment dat, un preot plimbându-se pe câmp a găsit un labrador lucrând pământul. Imediat i-a atras atenția, spunând:

– Dvs. ar trebui să fiți în biserică rugându-vă la Dumnezeu.

Umilul muncitor s-a oprit pentru un moment și a răspuns:

-Domnule, mă rog.

După un moment de tăcere, omul religios a răspuns:

-E bine, pentru că a ara înseamnă a te ruga.

În aceste zile tumultoase, ființa umană se găsește extrem de uluită de evenimente perturbatoare a căror victimă se simte.

Pandemia care încă continuă cu o rigoare mai redusă, consecințele de diverse naturi care persistă în lume, războaiele și zvonuri despre mai multe războaie, lipsa de respect față de codurile de etică și comportament, provoacă îngrozitoare manifestări de violență.

Statisticile privind furturile, jafurile, omuciderile, misoginia și alte tipuri de infracțiuni sunt alarmante, creând o psihosferă a ororii.

Drept rezultat, tulburările psihologice afectează nu doar tinerii, care se simt dezorientați, ci pe toți indivizi care se află pe planetă, care încep – sperăm – o mare transformare către o lume de pace, prevăzută de Scripturi și în special, de Doctrina Spiritistă.

Spiritele rebele, care trezesc acum potențialitățile lor reținute de timp prin educație și cultură, le eliberează și dau naștere unor sentimente de ticăloșie, degradare și orgie, reamintind teribilele zile ale unor împărați ai Romei din trecut.

Durerile morale se adaugă la cele fizice, iar doctrinele medicale sunt invitate la mari provocări în ceea ce privește sănătatea.

Din fericire, cuceririle extraordinare ale tehnologiei, în special în ceea ce privește inteligența artificială, propun mari provocări pentru prezent și viitor.

Niciodată până acum nu am avut atâta nevoie să ne rugăm, deaorece prin intermediul rugăciuni sintonizăm cu Izvoarele Inepuizabile ale Mizericordiei Divine.

Dumnezeul Creator propune de la originea Universului iubirea, uniunea tuturora și a tuturor lucrurilor într-un echilibru omogen, al cărui Mesager special a devenit Isus când a fost cu noi pe Pământ și continuă să ne inspire în practicarea binelui în ciuda desconsiderărilor și halucinațiilor noastre.

Să facem un legământ cu binele pentru a ajuta în favoarea păcii și a unei lumi mai bune prin contribuția noastră, oricât de mică ar fi ea, dar care va ajuta la realizarea Noii Ere la care aspirăm cu toții.

A te ruga, așa cum a propus Tolstoi, înseamnă a acționa pozitiv în toate activitățile în care ne angajăm, indiferent dacă au sau nu un caracter religios, având ca obiectiv progresul societății în care trăim.

Să nu ne lăsăm abătuți. Să continuăm lupta.

Să ne rugăm astăzi și întotdeauna!

Articol publicat în ziarul La Tarde, rubrica Opinii, pe 29 februarie 2024, Divaldo P. Franco
Tradus de Societatea Spiritistă Română

În fața comportamentului aberant al cetățenilor care păreau ireproșabili în conduita morală, atât în administrația țării, cât și în marile companii comerciale și sportive, nu putem ascunde sentimentele de neîncredere și preocupare care asaltă aproape pe toți brazilienii. Criminalitatea atinge cote fără precedent, fruct putred al mizeriei socioeconomice și morale, lipsei de școli, a asistenței spitalicești, a muncii, a recreației și cu exces de timp pentru tineri, care se irosesc în violență cauzându-ne oroare.

Teama de a fi următoarea victimă pune stăpânire pe fiecare dintre noi, care trăim războiul nedeclarat al atacurilor și omuciderilor șocante din cauza perversității, făcându-ne să modificăm obiceiurile pe care le-am dobândit cu dreptul de a merge și veni acum întrerupt de terorismul urban. În acest context de totală lipsă de respect pentru valorile etice, creștinii se întreabă cum ar acționa Isus dacă ar trăi cu noi în acest teribil context? Iar răspunsul ar fi același pe care l-a dat fariseului care l-a interogat cu nerușinare, încercând să-l stânjenească, când El s-a referit la îndatoririle noastre față de aproapele nostru, întrebându-l: Și cine este aproapele meu?

Cu o înțelepciune exemplară, El i-a povestit parabola Bunului Samaritean, care a ajutat un evreu care îi era dușman și fusese disprețuit de un preot și un levit, ajutându-l pe drumul pe care a fost abandonat după ce a fost asaltat, oferindu-i asistență imediată și responsabilizându-se de cheltuielile hanului unde l-a dus.

Nu poate fi alta atitudinea noastră față de tâlhari și criminali, care mișună în societate, făcând ce îi mai bun și având încredere în Dumnezeu, lucrând pentru întoarcerea demnității și onestității în câmpul uman. Doar comentând lucrurile rele nu este o atitudine sănătoasă. Că, în această barbarie confuză, să nu ne pierdem încrederea în Dumnezeu, menținându-ne onorați în ciuda exemplelor degradante pe care le avem în fața noastră.

Articol publicat în ziarul A Tarde, rubrica Opinie, 19 Iulie 2015 de Divaldo Franco
Tradus de Societatea Spiritistă Română

Miercurea Cenușii a venit și a trecut…

Unele religii creștine consideră că această zi și următoarele ar trebui să fie dedicate căinței pentru abuzurile comise în perioada Carnavalului.

Fără îndoială, nu le vor lipsi motive în a se căi multor petrecăreți care s-au dedicat la tot felul de excese în timpul festivităților prezidate de Regele Momo.

Din cele mai vechi timpuri, societatea terestră și-a rezervat perioade în calendarul său pentru festivalurile colective, sărbătorind victorii pe câmpul de luptă, diverse comemorări de amploare sau dedicându-se la sărbătorirea plăcerilor exhaustive.

Cu denumiri speciale, popoarele au lăsat să explodeze pe străzi, în piețe și reședințe bucuria care atingea stări aberante, cu abuzuri de tot felul, pentru a crea un catharsis de imense conflicte care i-au dominat; au fost comise crime atroce și rezultatul a fost întotdeauna oroarea. Cu nașterea Creștinismului în Roma, în special Saturnaliile au fost combătute, nu au lăsat, cu toate acestea, să apară similare extravaganțe, impuse de guvernanți cu obiectivul de a seduce popoarele supuse.

S-au organizat de când balurile mascate din Veneția până la carnavaluri și altele, culminând cu CARne N-Are VALoare.

Această bucurie aparentă care pune stăpânire pe oameni, este aproape întotdeauna rezultatul tulburărilor emoționale, frustrărilor, angoaselor reprimate și substanțelor ilicite care produc alterarea conștiinței, producând nenumărate rele.

Promiscuitatea pe care și-o permit indivizii facilitează transmiterea unor boli grave, precum și perturbările morale și afective care sunt eliberate, conduc la dezechilibru, transformând marea bacanală într-un spectacol de nebunie.

Muzică asurzitoare, țipetele efrenate, instincte amplificate și dorințe intensificate transformă petrecăreți în marionete ale pasiunilor inferioare.

Trăim într-un moment în care valorile etice, mult combătute, vor da loc lipsei de respect și agresivității, caracterizate de tulburări emoționale care-i rețin în mlaștina viciilor, iar pe unii în alienare.

Filosofia existențială a devenit o jucărie pentru luptele morale, eliberând persoanele de orice responsabilitate morală și chiar socială în timpul zilelor nechibzuite. Se face imperativ în a avea grija de comportament, pentru că Viața întotdeauna percepe daunele care i s-au impus.

Ca indivizii avem nevoie fraternă unii de alții cu educație și respect. Suntem constructorii viitorului și aceasta ni se pare sumbru în fața goanei umane spre exagerare, intoleranță și agresivitate.

Carnavalul a trecut deja și va reveni în curând, totuși, cei care se bucură de iluzii vor găsi în alte festivități, o perturbatoare necesitate de a umple golul existențial.

Articol publicat în ziarul A Tarde, rubrica Opinião,
pe 15 februarie 2024, Divaldo P. Franco
Tradus de Societatea Spiritistă Română

Copiii mei:

Fie ca pacea să dăinuie în inimile voastre!

Confuzia care pune stăpânire pe societatea actuală, care se mișcă între marile cuceriri ale inteligenței și torturile emoțiilor, devine urgentă în luarea deciziilor pentru atingerea echilibrului prin intermediul discernământului, care va putea direcționa ființa umană în siguranță pe calea fericirii.

Realizările externe nu vor reuși să aline tulburările interne ale sentimentului, care se găsește debilitat, gol atât de realizări nobile, cât și de bucuria de a trăi.

În consecință, augmentă în mod voluptuos incidențele violenței, crimele contra proprietății, cetățeanului, vieții, amenințând aparent cu distrugerea tuturor dobândirilor civilizației și eticii, care se văd slăbite în fața ocurențelor anarhiei care nu încetează.

Bolile care au decimat în trecut, care au izbucnit periodic ca pandemii virulente, deși încă există în multe țări astăzi, periodic reapar în locuri în care mizeria socio-morală și economică predomină, în fața privirii aproape indiferente a marilor națiuni ale Pământului.

În același timp, boli noi care nu sunt mai puțin crude devorează vieți, care se degradează în agonie și debilitează țesuturile organice, deteriorare psihologică și mentală teribil de tulburătoare.

Barbaria primelor secole, când hoardele sălbatice au făcut să sucombe cultura și gloria orașelor nobile, încă reapar prin intermediul masacrelor, jafurilor și luptelor neîncetate în războaie teribile, pe care eforturile Națiunilor Unite și a unor femei și bărbați remarcabili nu reușesc să oprească, armonizând de moment unele zone, în timp ce altele se ridică mai feroce și mai perverse…

Încotro se îndreaptă Umanitatea, dacă idealurile ei nu converg către Dumnezeu, binele, fraternitatea, iubirea între oameni și, în consecință, în raport cu toate ființele vii, inclusiv cu Natura?

…Și amintiți-vă că Isus, acum două mii de ani, a venit să ne învețe toleranța, mizericordia, caritatea față de cei învinși și debilitați, trăind sublima experiență a dăruirii Sale totale ca o lecție vie de abnegație, care nu trebuie uitată niciodată!

Pentru că creaturile nu L-au acceptat, deși milioane de ele spun că sunt legate de El, oroarea și hidoșenia s-au instalat într-o cultură înnebunită, care prețuiește desfrâul și nesăbuința, în detrimentul exprimărilor nobile ale eticii și moralității, conspirând contra adevăratei fericiri care ar trebui să prospere deja în organismul social, făcându-l mai just, mai echitabil și mai demn.

Există, cu siguranță, în zilele noastre, clădiri incomparabil de frumoase și de măreție umană în toate părțile, nu este, totuși, suficient pentru a neutraliza primitivismul care încă mai dăinuie în miliarde de vieți care se ciocnesc una de alta în dorința necontrolată de a obține putere, plăcere și distracție exhaustivă.

Multitudini de sute de milioane de ființe umane sunt legate de variate credințe religioase, a căror substanță este constituită de certitudinea existenței lui Dumnezeu, a sufletului, a justiției divine, totuși, acționează de parcă aceste valori spirituale n-ar fi avut nicio semnificație în fața nebuniei pasiunilor mistuitoare sălbatice, care au în ele primatul…

Ar fi de ajuns ca membrii săi să mediteze pentru un timp asupra semnificației iubirii, de toți preconizată, ca ei să-și dea mâna, ajutându-se reciproc și contribuind la transformarea morală a acelorași mase!

Însă, e natural ca să se producă aceste fenomene regretabile, deoarece astfel de doctrine sunt legate de atavisme nefericite, fără relevanță emoțională superioară, care nu reînnoiesc intern sentimentele sau conduita enoriașilor lor, alterându-le modul de a gândi și de a acționa în raport cu viața proprie și a celorlalți.

Prevăzând actualele calamități care prind contur acum din organismul societății, Isus a compătimit lumea în mod anticipat și i-a promis Mângâietorul, care va avea grijă de a clarifica, consola și dezrădăcina cauzele relelor chinuitoare și care deja se găsește slujind umanitatea prin intermediul Spiritelor iluminate, care au adus spiritismul pe Pământ ca răspuns a Cerului la insistentele apeluri a celor care i-au rămas fideli.

Deși, încă, persistă durerea, care va dura o perioadă îndelungată, invitând la reflecție și reînnoire a comportamentului, deja sunt prezentate liniile procedurilor care trebuie să conducă gândirea la noi experiențe, precum iluminarea conștiinței, remodelarea caracterului, depășirea obiceiurilor nesănătoase și a impulsurilor inferioare care predomină în interiorul creaturii umane.

Isus, copiii mei, este întoarcerea la renașterea speranței și reînceperea zilelor de neuitat ale fericirii care au marcat timpul în care El a trăit.

Apoi, renasc sentimentele de înțelegere a îndatoririlor și construirea adevăratei solidarități care va conduce la progres, eliberând mințile și inimile de legăturile ignoranței și cruzimii.

Acestea, copiii mei, sunt timpurile anunțate pe care le așteptăm cu toții, vestind zorii Noii Ere, care nu vor întârzia să apară.

Să ne înzestrăm cu iubire și justiție, cu umilință și curaj pentru lupta cu noi înșine, este ce trebuie să realizăm, pentru ca Domnul Viței, când vine să culeagă lumina, să nu ne găsească în oțiozitate sau în odihna nejustificată.

Acum este momentul superior pentru a produce binele.

Să fim sârguincioși în datoria noastră și, fără teamă, să rămânem dispuși în efortul de caritate, câștigându-ne salariul păcii, care este venitul la care ar trebui să aspirăm.

Să ne rugăm Lui, Stăpânul și Domnul nostru, să ne binecuvânteze și să ne păzească.

Slujitor umil și paternal pentru totdeauna,

Bezerra.

Pagina psihografată de mediumul Divaldo P. Franco, la întâlnirea din noaptea de 1 ianuarie 2000, la Centrul Spiritist Caminho da Redenção, în Salvador, Bahia. A fost publicat ca Mesajul lunii în Revista Presença Espírita din martie-aprilie 2000.)

Tradus de Societatea Spiritistă Română

Aproape toți avem impresia că timpul de astăzi este foarte diferit de cel cu care eram obișnuiți.

Viața modernă, cu impunerile sale care nu pot fi amânate și multiplicarea angajamentelor care se acumulează, dă impresia că timpul și-a alterat cursul, și-a accelerat ritmul.

Programăm o activitate pe o anumită dată, care ni se pare îndepărtată, și plănuim să începem să ne ocupăm de ea la un moment dat, pentru că există mult timp între momentul prezent și noul compromis. Prin urmare, începem să amânăm momentul pentru a începe munca, pentru că pare a fi departe. Când ne așteptăm mai puțin, îl avem în față, fiind nevoiți să trasăm imediat liniile de bază. Chiar și atunci ni se pare că dispunem de ocazia de a realiza programul cu suficient calm și amânăm începerea lui, iar o nouă amânare ni se prezintă.

Însă, dintr-o dată, sosește ocazia, iar timpul limitat este covârșit de alte sarcini care au fost și ele amânate, rezultând în disperare, îndeplinire agitată fără ponderarea și grija de care știam că avem nevoie pentru o execuție fericită.

Imediat exclamăm: – Nu e posibil ca deja să fi sosit momentul!

Se pierde mult timp în discuții inutile, proiecte rău programate și subiecte lipsite de importanța care li se dă.

Drept urmare, suntem prost dispuși, încruntați, intoleranți în conviețuirea noastră cu persoane și evenimente.

Niciodată nu a fost atât de necesară toleranța ca în această perioadă.

Mulțimile sunt agitate, nenumărate persoane au pierdut obiectivele esențiale ale existenței și galopează în proiecte și într-o avalanșă de idealuri, halucinante, fără să-și dea seama de condițiile cu care se confruntă.

Într-o turbulenta căutare a plăcerii, alunecă în comportamente alienante, de parcă ar fi fost un dispozitiv de plăcere în continuă funcționare.

Existența fizică, totuși, este un proiect divin, cel mai grandios din Univers, deoarece permite ființei gânditoare să înțeleagă Legile care constituie viața în toate expresiile sale.

Fiecare etapă sau reîncarnare este o piatră de hotar istorică pentru învățare pe care Spiritul o marchează în procesul său de evoluție, de la actul primitiv până la arhanghel.

În acest fel, devine indispensabilă lapidarea pietrei brute a sentimentelor, pentru a dobândi responsabilitate și frumusețe, înălțându-se către infinit.

Trecând prin multe forme și situații, chiar și prin cele înspăimântătoare se îmbunătățește și dobândește percepția semnificației luptelor și a perfecționării facultăților intelectului moral, care ajută la depășirea durerii, a dezamăgirii și a primitivismului moștenit din perioadele lor inițiale.

Când se va ține cont de toleranță, acest sentiment de înțelegere a fiecăruia unul față de celălalt, învățând să iertăm și să înțelegem, se va realiza conștiința cosmică ce proiectează ființa spre Împărăția Cerurilor.

Articol publicat în ziarul A Tarde, rubrica Opinie, pe 16 noiembrie 2023
Divaldo P. Franco
Tradus de Societatea Spiritistă Română

Fără îndoială, progresul intelectual-moral al societății începe cu efortul depus de fiecare creatură umană.

Evoluția atomului primitiv în ființa angelică este fixată în Conștiința Cosmică și fiecare individ este responsabil pentru o etapă în angajamentul său pentru atingerea fericirii depline care îi este destinată.

Primitivul de azi va fi frumusețea de mâine, anfractuozității morale vor lăsa loc ordinii, frumuseții, ritmului de perfecționare care este inerent în sine.

Pas cu pas, se modifică structurile interne care acoperă funcțiile care apar într-un determinism fatalist la care este toată lumea și totul supus.

Isus a spus: « Fiți perfecți, așa cum tatăl vostru este perfect.» chemându-ne cu speranța unui viitor fericit.

Este adevărat că ne aflăm într-o perioadă de multe provocări și probleme, dificultându-ne drumul ascensiuni. Cu toate acestea, problemele grave ale momentului s-au originat și continuă să provină din comportamentul spiritual al fiecărei persoane. Dacă fiecare și-ar permite să acționeze corect, conform Legilor Morale stabilite, totul ar fi mult mai ușor.

Răul nu ar găsi rezonanță în sentimentele umane și iubirea ar fi elementul vital de susținere a tuturora. Războaiele dezastroase și etapele de mizerie economică și morală ar ceda loc fraternității și solidarității. Egoismul ar fi expulzat din relații și toți ar avea binecuvântata oportunitate de a se ajuta reciproc. Totuși, pentru că predomină pasiunile ego-ului, disconfortul moral și ambițiile bolnăvicioase pun stăpânire pe aproape tot și aproape pe toată lumea, împingându-i spre competitivitate și distrugerea celorlalți.

Odată rezolvată această problemă, ar fi ușor să facem față celorlalte tragedii, adoptând caritatea în locul punițiuni, educației înaintea pedepsei ignorante.

Prin reajustarea ființelor umane la ordine, prin eliberarea valorilor pe care nu le posedă cu adevărat, ar fi posibilă experimentarea Împărăției lui Dumnezeu pe Pământ.

Privind cu ochii în jur, se realizează curând nebunia care domină mințile, evadarea de responsabilitate, adoptarea unor comportamente ciudate într-o provocare șocantă a tuturor realizărilor deja obținute de cultură și civilizație.

Căutarea decantată a libertății este o evadare în libertinism, în care orice e posibil, consumând forța și dezorientând valorile morale dobândite de-a lungul timpului.

Deodată, o mare parte a ființelor umane se lansează în trecut și încearcă să-l aducă înapoi, adoptând comportamente stranii, primare, șocante, nebunești…

În ciuda acestui fapt, dorind ca societatea să fie fericită și străduindu-vă să ajutați cu orice vă stă în putere, nu renunțați niciodată la acțiunea binelui și a datoriei.

Mergeți înainte cu demnitate și nu renunțați.

Articol publicat în rubrica Opinião a ziarului A Tarde la 30 noiembrie 2023
Divaldo Franco
Tradus de Societatea Spiritistă Română

Învăluită într-o aureolă mitică timp de multe secole, mediumnitatea a fost confundată în realitatea sa paranormală, tranzitând de la starea de grație la condiția de demonopatie sau degenerare psihologică a naturii umane.

Omagiată în anumite perioade ale Istoriei, în altele detestată și persecutată cu duritate, rămâne încă ignorată de prezumția unora, de ignoranța altora, prin prejudecata care persistă cu încăpățânare, dominând, organismul sociocultural al zilelor noastre.

Allan Kardec a fost curajosul studios care i-a pătruns cauzele și a studiat-o până la sațietate, stabilind criterii de evaluare corecte și tehnici proprii de înțelegere, studiere și desfășurare a posibilităților sale psihice.

Analizele sale deschid spații științifice și culturale pentru o cunoaștere logică a acestei facultăți, dezbrăcând-o de toate superstițiile, fanteziile și acuzațiile de care a fost victimă.

Prin intermediul unui limbaj clar și ușor de înțeles pentru toată lumea, a examinat mediumnitatea din punct de vedere organic, psihologic, psihiatric și sociologic, concluzionând că este legitimă și ca are ample resurse pentru perfecta integrare a omului în armonia naturii, stabilind linii directori morale pentru exercițiul său și reguli comportamentale pentru demonstrarea sa științifică, elaborând un tratat extraordinar, care rămâne cel mai complet cu privire la paranormalitatea umană, în neîntrecuta Cartea Mediumurilor.

Cu toate acestea, mediumnitatea și mediumurile continuă să fie un motiv de surpriză, admirație și sarcasm conform mediului social în care se prezintă.

Utilizați, în mod invariabil, pentru futilități și divertisment, suferă devaluarea imixtiunii unor oameni vicleni, dar dezinformați, care pretind să îi folosească în pentru propriul beneficiu sau pentru exhibiții în spectacole care se caracterizează prin ridicolul datorat ignoranței de care sunt purtători.

Atrag atenția prin exhibiționismul vulgar și după dispar, asemenea cometelor care trec cu celeritate, fără un mare beneficiu, către sumbra cupolă unde rătăcesc eratici.

Mediumnitatea exercitată cu un obiectiv elevat, serios și demn, a suferit neînțelegeri și agresivitate din partea celor care ar dori să o folosească în jocuri de iluzie și plăcere. În consecință, mediumurile sincere și oneste, cu o conduită morală incoruptibilă, plătesc un preț mare pentru viața morală la care se dedică și pentru că sunt docili la orientările ghizilor spirituali, care nu coexistă cu ideile, discuțiile sterile, rivalitățile indivizilor, grupuri, nici societăți care se complac în campionatul vanității.

Atacate în propriile câmpuri ale mișcării unde lucrează, sunt duși în piața publică a ridicolului de către tovarăși grăbiți, fără vreo evidență de serviciu prezentată Cauzei Spiritiste, ci, pricepuți, în capcanele agresiunii, scrisului sau vorbirii, în acest fel, printr-un mecanism de transfer psihologic, aruncând asupra muncitorului ceea ce este în ei înșiși și descarcă invidia prost deghizată care îi face să concureze, uneori de o manieră inconvenabilă, când ar trebui să împărtășească și să participe la serviciul de iluminare de conștiințe la care spiritiști se dedică.

Rezultă că sunt călăuziți de minți nesănătoase, care au combătut și persecutat mereu instrumentele Vocilor lucide de Dincolo de Mormânt care vin să trezească oamenii și să-i avertizeze asupra capcanelor pregătite de acești adversari dezîncarnați, neobosiți în programele lor nefaste de tulburare și crime, obsesie și nebunie.

Pe lângă acestea, prosperă cu exuberanță în zilele noastre, duritatea necredincioșilor și batjocoritorilor mereu dispuși să atace mediumurile și să le acuze că sunt purtătoare de dezechilibre mintale, sex, conduită, pentru că sunt diferite, aceasta este și pentru că adoptă un comportament sănătos, care se consideră incompatibil cu zilele de desfrâu și abuz de tot felul, în vigoare în prezent.

Alți persecutori sunt încă persoane care caută să depindă emoțional de prietenul medium, care, supărați pentru un motiv sau altul, adevărat sau fals, se ridică pentru a provoca o cantitate mai mare de suferință celor care au suportat întotdeauna cu răbdare lenea mentală și neregulile morale, oferindu-le cuvinte prietenoase și consolatoare.

Mediumurile nu mai sunt lapidate, încarcerate sau arse pe rug.

Totuși, calomnia și acrimonia, critica sistematică și exigențele unor consultări ample, oricât de inofensive, constituie o probă și un martiriu pentru instrumentele abnegate care se dăruiesc ministerului cu consacrare.

Pe lângă cercul de eroare exterioară care îi comprimă, condiția lor umană le cere să facă multe renunțări tăcute, întrucât consideră că mediumnitatea, după unii, este un privilegiu care eliberează purtătorul său de suferințe și procese de evoluție prin durere.

Purtând toate problemele inerente situației lor evolutive, remunerează la un preț mare existența, în holocausturi admirabile și perseverente în Bine, ceea ce le îndreptățește să primească un mai mare ajutor și iubire de la prietenii lor spirituali.

În cele din urmă, suferă hărțuirea atât din partea entităților care sunt dușmani ai progresului Umanității, cât și din partea propriilor adversari spirituali, care nu îi iartă pentru sarcina pe care o îndeplinesc în favoarea lor și a altor creaturi.

Calvarul mediumurilor este ocult și trebuie trăit cu demnitate, fără plângeri sau reclamații, întrucât este și poarta spre resurecția glorioasă, de unde vor ajunge în regiuni fericite, după îndeplinirea sarcinilor de iubire și iluminare, de caritate și iertare pentru care s-au reîncarnat.

Îl au ca model pe Isus, care rămâne pentru ei drept Cuceritor Nebiruit și care, murind pentru iubire, oferă viață tuturor celor care îl caută și cred în El, servesc și trec, îndreptându-se spre imortalitate.

Vianna de Carvalho
Psihografiat de Divaldo Pereira Franco, în Centrul Spiritist Caminho da Redenção, din Salvador Bahia

Tradus de Societatea Spiritistă Română

Periodicamente, încă din secolul al XVII-lea, când a avut loc separarea Științei de canoanele Religiei, irup strigătele stentorii ale morții lui Dumnezeu.

Știința și Filosofia, căutând să înțeleagă Natura și viața, finalitatea și motivul pentru care  există, vin proclamând moartea lui Dumnezeu și inutilitatea Sa, pentru ca Universul să existe de la sine și totul să rezulte din fenomene naturale cauzal unificate.

Echivalent cu a spune că totul a existat în Univers și că, printr-o coincidență naturală, aceste elemente s-au adunat și s-au organizat în așa fel încât să fim uimiți cu realitatea lor.

Îmi amintesc de cineva care a elaborat următoarea teză: pune într-un vas colosal toate piesele și instrumentele pe care le-ai făcut pentru tine însuți într-un cazan fantastic și mișcă totul fără încetare până în momentul în care iese din acest parafernal un Boeing minunat într-un zbor uluitor…

Chiar Nietzsche, când a proclamat moartea lui Dumnezeu, în admirabilul său «Așa grăit-a Zarathustra», nu a putut scăpa de reflecțiile:

-(…) Și acum, ce se va întâmpla cu peștii și păsările? Cine le va hrăni?

«Și o mare tristețe a cuprins mulțimea.»

Mai târziu, în timpul Revoluției Franceze din 1719, fățarnicii filozofi, în Catedrala Notre-Dame din Paris, au anunțat moartea lui Dumnezeu și au defilat cu o balerină de la operă pe nume Candeille purtată pe o litieră în interiorul bisericii, în timp ce strigau cu entuziasm moartea fantastică.

Se spune că s-a numit o comisie care a parcurs suburbiile pariziene și că, ajungând la una dintre ele, au găsit un grădinar care avea grijă de micul peisaj, care i-a întrebat pe prezumțioși reprezentanți ai guvernului:

– Ce ați venit să faceți aici?

Iar ei au răspuns:

-Am intrat în biserică pentru a șterge semnele lui Dumnezeu.

Umilul om a răspuns:

-Și unde sunt scările voastre?

-Dar pentru ce? – au răspuns ei, oarecum surprinși.

La care el a răspuns cu calm:

-Pentru a șterge stelele…

În zilele de azi, pline de aberații de tot tipul, se planifică din nou să-l omoare pe Dumnezeu, care renaște mereu.

Valul de perversiune morală și nenorociri de diferite feluri îi aduce pe noii amețiți puternici pentru o zi, care programează din nou să-L omoare pe Dumnezeu, într-o lașa persecuție a lui Isus și a adepților Săi, considerând-o ca pe o crimă pedepsită cu închisoarea pentru cei care îi divulgă numele Său şi doctrina Sa.

Se pare că au nevoie să rescrie istoria umanității, imortalizându-se în degradare, în fața imposibilității de a dobândi noblețe de caracter și iubirea în toate dimensiunile ei…

Ei vor pleca, iar Isus va continua să-L restaureze pe Dumnezeu în inimi.

Să nu se descurajeze creștini și să continue cu efortul de a menține o cultură a valorilor etice contrare aberațiilor și mizeriei umane.

Moartea îi va ajunge și vor fi uitați.

Articol publicat în Jornal A Tarde, rubrica Opinião, pe 9 februarie 2023
Divaldo P. Franco
Tradus de Societatea Spiritistă Română

Disertație morală dictată de Sfântul Ludovic, Drei Ermance Dufaux pe 6 ianuarie 1858 

1

Tu care posezi, ascultă-mă. Într-o zi, doi fii ai aceluiași tată au primit fiecare câte un obroc de grâu. Cel mai mare îl strângea pe a lui într-un loc ascuns; celălalt a întâlnit pe drum un sărac care cerșea pomană; a fugit la el și i-a vărsat pe mantaua lui jumătate din grâul care i-ar fi corespuns; apoi, și-a continuat drumul și s-a dus să semene restul pe câmpul patern.

Acum, în acele timpuri a venit o mare foamete, păsările cerului mureau pe marginea drumului. Fratele mai mare a alergat la ascunzătoarea sa, dar nu a găsit decât praf; cel mai mic a plecat trist să contemple grâul său uscat în picioare, când l-a reîntâlnit pe săracul pe care l-a ajutat. Frate, i-a spus cerșetorul, eu o să mor, tu mai salvat; acum că speranța s-a secat în inima ta, urmează-mă. Jumătatea ta de obroc s-a cvintuplat în mâinile mele; îți voi potoli foamea și vei trăi în abundență.

2

Ascultă-mă, avare! Cunoști fericirea? Da, nu-i așa! Ochii tăi lucesc cu o sumbră strălucire în orbitele pe care avariția l-a săpat mai adânc; buzele tale se strâng; nările tale tremură și urechile tale se ascut; da, aud, este sunetul aurului pe care îl mângâie mâna ta, în timp ce îl toarnă în ascunzătoare. Tu spui: Aceasta este voluptatea supremă. Tăcere! Vine lume. Închide repede. Ah, ce palid ești! Corpul tău se înfioară. Liniștește-te; pașii se îndepărtează. Deschide; privește din nou aurul tău. Deschide; nu tremura; ești singur acum. Auzi! Nu, nu e nimic; este vântul care șuieră când trece pragul. Privește, cât aur! Afundă mâinile: fă să sune metalul; tu ești fericit. Fericit, tu! Dar noaptea este fără odihnă și somnul tău este obsedat de fantome. Îți e frig! Apropie-te de șemineu; încălzește-te la acel foc care trosnește atât de bucuros. Zăpada cade; călătorul se înfășoară friguros în manta sa, iar săracul tremură sub zdrențele sale. Flacăra din vatră încetinește; aruncă lemne. Dar nu, oprește-te! Este aurul tău pe care îl consumi cu acel lemn; este aurul tău care arde.

Ți-e foame ! Ține, ia, satură-te; toate acestea sunt ale tale, ai plătit cu aurul tău. Cu aurul tău! Această abundență te indignează. Este necesară această superfluitate pentru a susține viața? Nu, această bucată mică de pâine va fi suficientă; totuși, e prea mult. Hainele tale se destramă; casa ta se crapă și amenință ruina; suferi de frig și foame. Dar, nu contează pentru tine! Ai aur.

Nefericit! Moartea te va separa de acel aur. Îl vei lăsa pe marginea mormântului, ca praful pe care călătorul îl scutură în pragul ușii, unde iubita sa familie îl așteaptă pentru a-i sărbători întoarcerea.

Sângele tău sărăcit, îmbătrânit de mizeria ta voluntară, ți-a înghețat în vene. Moștenitorii tăi avizi tocmai ți-au aruncat corpul într-un colț al cimitirului; Iată-te față în față cu eternitatea. Mizerabil! Ce-ai făcut cu aurul care ți-a fost încredințat pentru a-i alina pe săraci? Auzi aceste blasfemii? Vezi acele lacrimi? Vezi acel sânge? Acele blasfemii sunt cele ale suferinței pe care le-ai fi putut calma; acele lacrimi, le-ai făcut să curgă; acel sânge, tu ești cel care l-a vărsat. Ai oroare de tine însuți; voiai să fugi dar nu poți. Suferi ca un condamnat! Și te zbați în suferință. Suferă! Nicio indulgență pentru tine. Nu ai avut mizericordie cu frații tăi nefericiți. Cine o va avea pentru tine? Suferă! Suferă pentru totdeauna! Supliciul tău nu va avea sfârșit. Dumnezeu vrea, pentru punițiunea ta, ca tu să CREZI așa.

Remarcă. Ascultând sfârșitul acestor elocvente și poetice cuvinte, am fost cu toții surprinși să-l auzim pe Sfântul Ludovic vorbind despre eternitatea suferinței, în timp ce toate Spiritele Superioare sunt de acord să combată această credință, când aceste ultime cuvinte: Dumnezeu vrea, pentru punițiunea ta, ca tu să CREZI așa, au venit să explice totul. Le-am reprodus cu caracterele generale ale Spiritelor din ordinul al treilea. Într-adevăr, cu cât Spiritele sunt mai imperfecte, cu atât ideile lor sunt mai restrânse și circumscrise; posteritatea este pentru ei vagă: nu o înțeleg. Ele suferă; suferințele lor sunt îndelungate, iar pentru cel care suferă mult timp, este ca și cum ar suferi mereu. Chiar acest gând este o pedeapsă.

Într-un proxim articol vom cita fapte despre manifestării care ne vor putea lămuri asupra naturii suferințelor de dincolo de mormânt.

Revista Spiritistă – Jurnal de Studii Psihologice
Tradus de Societatea Spiritistă Română