Nicolas Camille Flammarion a ales fraza «Ad veritatem per scientam» a cărei traducere este «Către adevăr cu ajutorul științei», pentru a traversa porticul principal al observatorului său Juvisy-sur-Orge. El a vrut ca toți cei care trec pragul ușii să intre într-un templu de înțelepciune. Este ușor să vă lăsați sedus de fațetele acestui personaj peculiar și îndrăgit care, cu viziunea sa asupra Universului, a reușit să arate și frumusețile spirituale.
Un om, un literat, un științific care a promovat înțelegerea mecanicii cerești și introducerea gândirii umane în spectacolele atât de variate ale Naturii.
Locul nașteri
Protagonistul nostru s-a născut în micul oraș Montigny-le-Roi. În cei 83 de ani de viață, el a afirmat de nenumărate ori că este un adevărat fiu al Naturii, fiind descendent dintr-o familie de fermieri și fiind legat de ea.
Camille Flammarion semnifica cel care poartă lumina. Acest spirit întreprinzător a lăsat la dispoziția tuturor un valoros patrimoniu literar. El a avut mereu o sete insațiabilă de știință și mai ales de Astronomie, fiind considerat de mulți exploratorul și revelatorul cerurilor.
Primele lucrări
Primele sale lucrări au fost despre această știință care studiază structura și compoziția astrelor, localizarea lor și legile mișcărilor lor, pentru care a primit numele de poetul stelelor. De asemenea, a fost și un explorator al adevărurilor din lumea spirituală, în tinerețe a scris despre ele căutând să le interpreteze în încercarea de a se apropia și al face cunoscut pe Dumnezeu prin intermediul Naturii.
A fost un om în continuă căutare de noi orizonturi, cu un caracter explorator investigând noi domenii ale științei cu finalitatea de a descoperi căi necunoscute.
Ceea ce nu i-a adus progres și studiu le-a considerat o pierdere de timp, el însuși obișnuia să spună că se grăbea să ajungă în lume, atât de mult încât s-a născut înainte de nouă luni. Data sa de naștere a fost pe 26 februarie 1842.
Copil prematur
Cel mai mare dintre cei patru frați, de la o vârstă fragedă a dat dovadă de calități excepționale, la doar patru ani a citit fluent și a scris corect, la cinci a domina conceptele elementare de aritmetică. A inventat un instrument muzical, un tub de carton care a fost folosit pentru a investiga plantele, un microscop, cu jumătate de binoclu a observat luna, ca și cum ar fi un telescop.
Chiar și ca copil, a asistat fascinat o eclipsă inelară a soarelui și trecerea unei comete. Aceste fenomene îl face să înflorească vocația sa de astronom, care va dura până la moarte. Întotdeauna foarte studios, a fost considerat primul elev al școlii sale elementare.
Toate subiectele l-au făcut să vibreze, le-a absorbit repede, matematica, engleza și latina erau materiile sale preferate, chiar dacă nu i-au oferit înțelegerea pe care și-o dorea la vârsta lui precoce. S-a plâns mereu de lipsă de timp pentru a putea face ce își dorea.
Mama lui și-a dorit ca primul ei născut să urmeze o carieră ecleziastică. Fiind foarte catolici, în ciuda sărăciei, s-au străduit să-i ofere cea mai bună educație posibilă, transmițându-i valori precum respectul, simțul datoriei și onestității.
Protagonistul nostru a avut o relație strânsă cu Biserica, colaborând în diferite activității în cadrul ei. În această perioadă a aflat că nu valorează nimic să cucerească Universul dacă își pierde sufletul.
Părinții lui s-au îmbolnăvit grav de holeră. Un partener a profitat de acest moment pentru a-i înșela. Creditorii au absorbit toate bunurile, ducând familia la faliment. Camille a rămas gratuit la Episcopie pentru a-și continua studiile, dar condițiile de la seminar nu au fost pe deplin satisfăcătoare.
Cu toate acestea, dificultățile nu au fost niciodată un obstacol pentru acest tânăr cu minte și inimă științifică, deoarece a studiat de multe ori la lumina lumânării și chiar la lumina lunii pentru a-și termina studiile corespunzătoare liceului.
În septembrie 1856, când avea 14 ani, Camille a reușit să meargă la Paris, un oraș care la uimit de la început. După un timp a reușit să intre la Școala de Desen a Bisericii San Roque, iar duminica participa la conferințele de Astronomie susținute de stareț. Profilul său didactic îl determină să transmită studenților cunoștințele sale despre literatură, desen și știință. A reușit să intre în Asociația Politehnică, creată de filantropi, când avea doar 16 ani, unde a fost numit în unanimitate președinte. Primul său discurs a fost intitulat Minunile naturii.
Pentru a colabora cu familia, a găsit de lucru ca ucenic într-un atelier de dăltuit sticla, iar condițiile nu erau legale, locul de muncă era un efort pentru adolescentul de șaisprezece ani, deoarece se depășeau 15 ore de lucru pe zi. Din această cauză s-a îmbolnăvit, fiind vizitat de popularul doctor al săracilor, Dr. Fournier.
Pe noptiera bolnavului, bunul doctor găsește un manuscris gros de cinci sute de pagini cu un titlu surprinzător pe copertă, Cosmogonia universală: studiul lumii primitive, istoria fizică a globului pământesc din primele timpuri ale formării sale până în regatul omenirii. Cartea include, de asemenea, aproximativ 150 de ilustrații perfect executate.
Camille Flammarion, de asemenea, desena cu măiestrie. Surprins, medicul întreabă de unde are o carte atât de fascinantă, iar băiatul clarifică faptul că el este autorul. Fratele său Ernest va deveni ulterior fondatorul bine cunoscutei edituri care poartă numele de familie al tatălui său. În calitate de editor și librar, a publicat cartea fratelui său Camille, Cosmogonia Universală. Cu toate acestea, nu a fost prima sa lucrare pe care a publicat-o, anterior a publicat Lumea înainte de apariția oamenilor.
Fournier rămâne impresionat și începe să caute printre contactele sale o oportunitate pentru tânărul talentat. Reușește cu ajutorul influențelor sale ca o lună mai târziu, Camille Flammarion să fie admis la Observatorul din Paris, condus de faimosul descoperitor al Neptunului, Urbain Jean Joseph Le Verrier.
Directorul era un adept al astronomiei matematice, nu al astronomiei observaționale, motiv pentru care în fiecare seară Camille merge să învețe împreună cu astronomul Jean Chacornac la observator. Jean Chacornac a descoperit șase asteroizi, o cometă și e autorul celebrului Atlas Ecliptic, precum și asiduu student al petelor solare. Fiind în bună companie, Camille a învățat multe.
Nicolas Camille Flammarion a beneficiat de-a lungul vieții de o serie de oportunități de care a știut să profite cu măiestrie.
La doar 19 ani, a început să-și pună întrebări transcendentale. Hotărât, s-a îndreptat cu fervoare către studiul Evangheliilor, căutând adevărul. După o analiză intensă, el a conclus că multe dintre postulatele fundamentale erau false, așa cum a scris în lucrarea sa numită Stella. Își dă seama că realitatea se ciocnește frontal cu educația religioasă primită până atunci, unde s-a impus credința oarbă.
Cunoașterea spiritismului
În 1861, într-o după-amiază liniștită în timp ce se plimba pe străzile pariziene, într-o librărie a dat peste un volum curios intitulat Cartea spiritelor semnată de Allan Kardec, pseudonimul lui Hyppolyte Léon Denizard Rivail.
Cartea menționată mai sus i-a schimbat modul de gândire, în sfârșit găsea răspunsuri. Fusese publicată la 18 aprilie 1857 și a avut un mare succes. Fascinat de conținut și de adevărurile dezvăluite în carte, Camille Flammarion decide să contacteze autorul.
Această întâlnire, între tatăl spiritismului și tânărul astronom, se solidifică o prietenie care va dura întreaga viață.
Poseda o dorință enormă de a dobândi înțelepciune, motiv pentru care cel mai important țel al său în viață era cunoașterea. Ca rezultat al cercetărilor sale în 1862, Camille Flammarion publică La Pluralité des Mondes Habités (Pluralitatea lumilor locuite) cu editura Mallet-Bechelier, care a avut un mare succes publicistic. Această carte își propune să răspundă la vechea întrebare: Suntem singuri în univers? Pentru această carte a fost foarte criticat, fiind considerată tematica mediocră și fantezistă. Când a conceput această carte, nu a avut intenția să o publice, dar editorul operelor pe care le publica Observatorul a dorit să o citească și a considerat-o valoroasă. Pentru aceasta Camille Flammarion a trebuit să plătească pentru tipărirea ei, care era un sacrificiu pentru el, dar a promis că o va plăti cu o parte din salariul său.
Opozanți
Președintele Consiliului Observatorului din Paris, M. Fayer, a fost un adversar tenace al ideii Pluralității lumilor locuite, dar după mulți ani, a recunoscut contribuția sa valoroasă la modernizarea și învățarea Astronomiei.
Notorietatea atinsă în scurt timp de tânărul astronom nu i-a plăcut, totuși, la Le Verrier. După 4 ani de muncă, directorul i-a spus în mod surprinzător că nu îl consideră student astronom, ci student poet.
Le Verrier decide să întrerupă relațiile cu Camille și, fără nici o altă explicație, îl dă afară de la Observator. Acesta este momentul în care pleacă de la observator la Biroul Longitudinii, unde studiază liber mișcările lunii și are timp să se dedice adevăratei sale fascinații, astronomia și minunile Universului.
Este dificil să ne imaginăm cantitatea de muncă pe care a acumulat-o, în principal pentru că fiecare dintre lucrările sale a necesitat o documentare considerabilă și o actualizare zilnică a progresului științific pe care nu a ezitat să o facă în multiplele sale reeditări.
Acest autodidact nu se oprește și renumele său se răspândește în întreaga lume.
Recunoștință:
Cartea îi aduce recunoștința. Scriitorul Víctor Hugo pe 17 noiembrie din același an, l-a felicitat scriindu-i: «Temele pe care le tratezi sunt o obsesie perpetuă a gândirii mele, iar exilul pe care îl sufăr nu a făcut altceva decât să mărească această meditație, ceea ce mă plasează între două infinituri, Oceanul și Cerul […] Simt o imediată afinitate cu spirite ca al tău. Studiile tale sunt studiile mele. Da, să traversăm infinitul: aceasta este adevărata muncă a aripilor sufletului.»
În scurt timp, Camille Flammarion face deja parte din Societatea de Studii Psihologice din Paris, care a fost fondată chiar de Allan Kardec. În același an a publicat o altă operă bazică Locuitorii celeilalte lumi, în care sunt revelații de dincolo de mormânt și unde a compilat mesajele primite în ședințele Societății.
A lucrat intens la experimentarea mediumnică; a participat la investigațiile efectuate cu mediumurile cunoscute din acea vreme; a studiat fenomenele fizice aplicând metoda științifică conform gândirii sale raționaliste și a scris numeroase articole pe această temă.
Într-una dintre sesiuni, i-a fost dezvăluită identitatea dintr-o încarnare anterioară din secolul al XIV-lea, în calitate de scriitor spaniol, autor al poeziei Araucana.
Sesiuni mediumnice:
În sesiuni, el întotdeauna s-a menținut critic. În Revista Spiritistă, Kardec l-a menționat frecvent pe Flammarion, precum și experiențele sale în dezvoltarea facultății sale ca medium psihografic.
Flamarion primește mesaje de la Galileo Galilei în timpul unei ședințe în care este prezent dramaturgul Victorien Sardou, conform celor scrise de Allan Kardec în cartea Geneza, Minuni și predicții conform spiritismului din 1868, capitolul Uranografie generală.
Camille este interesat nu numai de imensitatea siderală, ci și de profunzimile psihicului uman. El a fost unul dintre primii care a practicat hipnoza și a predat cursuri de hipnoză. Împreună cu Jean-Martin Charcot, a realizat unele dintre primele experiențe hipnotice la Salpêtriere. La Școala Politehnică Franceză, a participat la experimentele despre magnetism și spiritism efectuate de colonelul Albert de Rochas între anii 1892 și 1895.
Camille Flammarion a spus: «Arborele vieții este incomplet dacă ramura psihicului lipsește și că de acum înainte, antropologia trebuie completată de o astfel de cunoaștere destul de îndepărtată. Există o întreagă lume invizibilă de vizitat.»
El a susținut că fenomenele spiritiste erau guvernate de principii științifice care nu au fost încă descoperite. Scriitor neobosit și propagator al Doctrinei Spiritiste a purtat steagul Bunei Vestiri, acompaniind pe Allan Kardec în lucrările sale de diseminare și studiu.
Dezîncarnarea lui Allan Kardec:
În 1869 prietenul său Allan Kardec moare brusc. Flammarion este însărcinat cu pronunțarea ultimelor cuvinte la înmormântarea sa și în fața mormântului său ține un discurs din inimă. El i-a spus: „la revedere”, vorbind despre Spiritism și știință, afirmându-și poziția absolut științifică și respingând credulitatea fără experimentare și certitudine.
El a reamintit cu recunoștință opera lui Kardec, pe care l-a numit „acel gânditor harnic” și a remarcat că era „bunul simț întruchipat”. În cuvinte emoționante: el a continuat spunând: «Domnilor, spiritismul nu este o religie, este o știință despre care abia știm alfabetul …»
Camille Flammarion a refuzat să-l înlocuiască în funcția de președinte al Societății de Studii Spiritiste din Paris, creată la 1 aprilie 1858, al cărei prim sediu a fost o încăpere a Palatului Regal din Paris.
În opinia lui Francois Marie Gabriel Delanne, Flammarion era un filozof foarte înțelept care avea arta științei și știința artei.
Din 1863 editează revista Cosmos.
Lumen a fost o operă spiritistă în care Camille Flammarion a demonstrat profundele cunoștințe despre doctrină, iar împreună cu cartea sa Dumnezeu în natură sau materialism și spiritualism înainte de știința modernă, care a apărut în 1867, au meritat părerea lăudabilă a lui Allan Kardec în Revista Spiritistă.
În 1870, a scris și a publicat un tratat despre rotația corpurilor cerești, demonstrând că mișcarea de rotație a planetelor este o aplicație a gravitației și a respectivei densități. Opt ani mai târziu, a publicat un catalog de stele duble care a fost luat în considerare mulți ani, cel mai bun din lume.
Poveștile Infinitului au fost publicate în 1872, a inclus trei lucrări: Lumen, Histoire d’une comète și Dans l’infini.
Când a publicat cartea Astronomia populară, în 1880, Camille Flammarion a primit premiul Montyon de la Academia Franceză. Revista Astronomie a fost fondată în 1882 și provoacă apariția Buletinului Astronomic al Observatorului din Paris. Această revistă este publicată până astăzi.
Cărțile sale trezesc admirația multor oameni, deoarece sunt pline de știință, filozofie și poezie.
Donarea unei proprietăți:
Camille Flammarion a primit în 1882 proprietatea Juvisy-sur-Orge de la unul dintre admiratorii săi, domnul Louis Eugène Méret, un negustor bogat din Bordeaux. Casa, situată la periferia Parisului, pe vârful unui deal, îi permite să studieze cerul fără prea multe complicații. El decide să o păstreze și să o transforme într-un observator.
Popularitatea sa era atunci mai mare decât cea a lui Victor Hugo, Pasteur sau matematicianul Henri Poincaré. Publicațiile sale îi oferea fondurile necesare pentru a efectua lucrări de modernizare în noua sa proprietate. Curând transformă clădirea într-un observator, dotând-o cu o cupolă și diverse instrumente. De fapt, editorul, fratele autorului, reușește să vândă 100.000 de exemplare ale cărții. A fost un adevărat succes, iar raiul a fost în cele din urmă accesibil tuturor de un mod atractiv și precis.
Spre deosebire de majoritatea observatoarelor publice ale timpului al căror obiectiv era astronomia pozițională, acesta era dedicat astrofizicii, în principal observării fizice a Soarelui, a planetelor și a sateliților acestora, precum și studiului fotografic al stelelor variabile.
Desenul și fotografia au fost imediat principalele instrumente ale observatorului.
Fascinat de structurile observabile de pe Marte, celebrele canale, Camille Flammarion a dorit să centralizeze în Juvisy colecția tuturor observațiilor făcute în lume pe această planetă.
Vizitatori iluștri:
Împăratul Braziliei, Pedro al II-lea este una dintre primele personalități care l-au vizitat în observatorul său, la 29 iulie 1887, a inaugurat, cu observația lui Venus, o lunetă mare de 25 cm diametru. La acea dată, împăratul a plantat un pin în grădinile din Juvisy și i-a înmânat ilustrului astronom medalia Ordinului Trandafirului.
De asemenea, România și Spania aduc un omagiu lui Camille Flammarión cu premiul „Ruban Violet”, Marele Ordin al Crucii Isabelei Catolice și Crucea Marelui Ordin al lui Carlos III, pentru meritele sale.
Flammarion reunește câțiva astronomi pentru a înființa Societatea Astronomică din Franța, al cărei obiectiv principal este diseminarea științelor Universului și încurajarea astronomilor amatori în a participa la progresul studiilor. Această realizare devine realitate pe 28 ianuarie 1887. Această societate continuă să funcționeze până în prezent. Pedro al II-lea, împăratul Braziliei și Alberto Santos Dumont, considerat tatăl aviației pentru că a construit primul avion, sunt membri fondatori ai Societății, precum și alți mulți iubitori de astronomie. Societatea acordă anual Plaquette du centenaire de Camille Flammarion și premiul pentru cercetători remarcabili, numit Gabrielle et Camille Flammarión. În 1896 a descoperit o perioadă în care eclipsele Soarelui sunt observabile în aceleași regiuni ale Pământului la fiecare 54 de ani, care acum se numește Ciclul Flammarion.
Observatorul cu portalul său și grădina de legume alăturată, au fost catalogate ca monumente istorice franceze din 28 decembrie 2009. În 2010 clădirea a fost restaurată, iar atmosfera interioară este solemnă și dedicată în principal astronomiei.
În camerele sale se poate descoperii prețioasa personalitate științifică a lui Nicolas Camille Flammarion care a vrut să surprindă în Juvisy un templu al științei.
În 1902, a reînnoit experimentul pendulului Foucault, iar între 1904 și 1914, a organizat petrecerea solstițiului de vară în jurul Turnului Eiffel. Nu încetează să investigheze sau să publice în niciun moment, iar munca sa de diseminator continuu al Astronomiei îl face demn, în 1912, de Legiunea de Onoare. Tot în 1914 a încercat să transforme Plaza de la Concorde într-un imens cadran solar, dar războiul i-a frustrat proiectul.
Este autorul a aproximativ șaizeci de cărți care tratează subiecte științifice, filozofice, literare și spiritiste. Ocazional, el a folosit pseudonimul Hermes în articolele sale. El a scris peste 29.000 de pagini în 60 de ani, unde a explorat meandrele Căii Lactee și ale Spiritului, concluzionând: «Investigațiile despre natura sufletului și existența acestuia după moarte trebuie efectuate cu aceeași metodă ca și celelalte, fără nici o idee preconcepută, fără nici o influență sentimentală sau religioasă. Există sau nu manifestării ale morților? Aceasta este întrebarea. La rândul meu, am declarat că există. »
Extras din Le Journal, 16 iunie 1922
În cartea Casele bântuite care este publicată în 1923, afirmă: «Viitorul este la fel de perceptibil ca trecutul. Prezentul singur nu există, ținând cont că este redus, în analiza științifică la mai puțin de o sutime de secundă.
Spațiul și timpul nu există așa cum ni-l prezintă conceptul nostru de măsurători. Sunt infinit. Sunt eternitate. Distanța de aici până la Sirius este o minimă parte a infinitului, la fel de ca cea dintre mâna dreaptă și mâna stângă. Lumina și electricitatea nu întârzie nici două secunde pentru a traversa intervalul existent de la Pământ la Lună. Materia nu este așa cum credem noi.
În concluzie: știința tuturor Academiilor de pe glob reprezintă o imensă ignoranță.»
În același an a fost numit președinte al Royal Society for Psychical Research din Londra.
În cartea Moartea și misterul său prezintă convingerea sa despre supraviețuirea sufletului atunci când scrie: «Că sufletul supraviețuiește distrugerii trupului, nu mă îndoiesc.»
Dezîncarnarea:
Viața lui Camille Flammarion este strâns legată de investigațiile sale. În dimineața zilei de 3
*mid-1880s
Iunie 1925, la vârsta de 83 de ani, în brațele soției sale Gabrielle, Nicolas Camille Flammarion termină fructuoasa sa viață. Observatorul său, în același timp cu casa și locul de muncă, au fost martor la dezîncarnarea acestui astronom spiritist care și-a lăsat neterminată cartea Fantomele și științele observației, în care a încercat să explice cum să se aplice metoda științifică pentru a investiga asemenea fenomene.
«Este ciudat faptul că omul, tot brut, tot sălbatic, tot barbar este încă, tocmai ieșit din coaja ignoranței primitive, incapabil, cum este, de a-și cunoaște chiar propriul corp, care abia începuse să silabisească marea carte a universului, a îndrăznit, cu bună credință, să-l inventeze pe Dumnezeu. El nu-și cunoaște furnicarul și a spus că descoperă Invizibilul! Într-un moment în care nu știam absolut nimic, în care astronomia, fizica, chimia, istoria, naturalul, antropologia nu se născuseră încă, în care spiritul, slab, lăcrimos, era înconjurat de iluzii și erori, îndrăzneala umană a conceput așa numitele religii revelate și zeii așezați în capul ei! Fie că Confucius, Buddha, Moise, Socrate, Iisus sau Mohamed au visat să ofere pentru oameni, un cod de morală menit să-i elibereze de barbarie și să-i eleve la ideea de bine, astfel de încercări, astfel de lucrări pot doar să primească un omagiu și admirația tuturor celor care țin la progresul intelectual și moral al umanității.
Faptul că fondatorii și organizatorii riturilor religioase au plasat în fruntea fiecărui cult un ideal care nu poate fi pus la îndoială în numele cui au pretins ordinea, se poate recunoaște în continuare că există o muncă utilă până la punctul de viziune socială, dar a cărei valoare nu abandonează ordinea socială și nu are alt scop decât interesul.
General de oameni și societăți. Dar acești zei inventați de oameni sunt considerați că există într-adevăr, într-un cer imaginar și distruși cât mai curând posibil.
Primele cuceriri ale astronomiei – care au fost și continuă să fie adorate de o parte a rasei umane și că, chiar în această zi, șefii statului fac politică în numele dreptului divin, arătând amprenta degetului lui Dumnezeu în rănile cele mai monstruoase ale societății și decorează imaginea unei providențe locale cu steagurile sale de luptă, ca în timpul Ioanei de Arc, Constantin sau David, există un anacronism șocant, un amestec.
Impostura și credulitatea, ipocrizia și prostia nu merită epoca studiului loial și pozitiv în care trăim și care ar face ca fiecare om independent să aibă dispreț pentru cei care trăiesc în detrimentul unui astfel de sistem. »
Cele mai remarcabile opere ale sale:
Lumile imaginare,
Lumile reale,
Minunile Celeste,
Dumnezeu în natură,
Contemplări științifice, studii și lecturi despre astronomie,
Atmosferă,
Astronomie populară,
Descrierea generală a cerului,
Lumea înainte de crearea omului,
Cometele,
Casele fermecate,
Narațiuni despre Infinit,
Vise de stelare,
Urania,
Stela,
Necunoscutul, Moartea și misterele ei,
Probleme mentale,
Sfârșitul lumii, printre altele.
