Spiritism

Organizarea spiritismului

 

1.Până în prezent, spiritiștii, deși foarte numeroși, au fost diseminați în toate țările, iar aceasta nu este una dintre caracteristicile cele mai puțin notabile ale Doctrinei. Ca o sămânță dusă de vânt, doctrina spiritistă, a prins rădăcini în toate punctele globului, probă evidentă că propagarea sa nu este efectul nici al unei coterii, nici al unei influențe locale și personale. La început izolați, astăzi, adepții sunt destul de surprinși să se găsească în număr mare; și întrucât similitudinea ideilor inspiră dorința de apropiere, caută să se reunească și să fondeze Societăți. De aceea, din toate părțile, ni se solicită instrucțiuni în această privință, manifestând dorința de a se uni la Societatea Centrală din Paris. Așadar, a sosit momentul să ne ocupăm de ceea ce putem numi Organizarea spiritismului. Cartea Mediumurilor (ediția a II-a) conține asupra formării Societăților spiritiste, observații importante, la care ne referim și asupra cărora rugăm să se mediteze cu atenție. Experiența vine să confirme în fiecare zi acuratețea acestor observații; le vom aminti în mod succint, adăugând instrucțiuni mai circumstanțiale.

  1. Să vorbim mai întâi despre adepții care încă se găsesc izolați în mijlocul unei populații ostile sau ignorantă cu privire la noile idei. Primim zilnic scrisori de la persoane care se află în această situație și care ne întreabă ce pot face în absența mediumurilor și a partizanilor spiritismului. Se află în situația în care s-au găsit, în urmă cu abia un an, primii spiritiști din cele mai numeroase centre, astăzi; încetul cu încetul adepții s-au înmulțit; există un anumit oraș unde se conta recent cu puține unități, iar acum sunt sute și mii; în curând va fi la fel peste tot: e o chestiune de răbdare. Cât despre ceea ce au de făcut, este foarte simplu. În primul rând, pot lucra pe cont propriu, penetrând doctrina citind și meditând asupra operelor de specialitate; cu cât mai mult aprofundează Doctrina cu atât vor descoperi adevăruri consolatoare confirmate de rațiune. În acea izolare, trebuie să se considere norocoși că au fost primii favorizați. Dar dacă se limitează în a extrage din Doctrină o satisfacție personală, acesta ar fi un fel de egoism. Ei au, în conformitate cu propria lor poziție, o frumoasă și importantă misiune de îndeplinit: aceea de a răspândi lumină în jurul lor. Cei care acceptă această misiune fără a fi opriți de dificultăți, vor fi în mare măsură răsplătiți cu succesul și satisfacția de a fi făcut ceva util. Fără îndoială că vor întâlni opoziție. Vor fi expuși batjocorii și sarcasmului incredulilor, chiar și răutății oamenilor interesați să combată doctrina. Dar unde ar fi meritul dacă nu ar fi nici un obstacol de depășit? Acum, pentru cei care vor fi opriți de o frică puerilă precum «ce vor spune», nu avem nimic de spus, nici un sfat de dat; dar celor care au curajul opiniei lor, care sunt mai presus de meschinele considerații mundane, le vom spune că ceea ce au de făcut se limitează în a vorbi deschis despre Spiritism, fără afectare, ca de un lucru foarte simplu și natural, fără al predica și, mai presus de toate, fără a încerca să forțeze convingerile, nici să facă prozeliți. Spiritismul nu trebuie să se impună; se ajunge la el pentru că se are nevoie de el și pentru că oferă ceea ce alte filosofii nu dau. Convine chiar să nu dăm nicio explicație incredulilor obstinații: ar însemna a le da prea multă importanță și a-i face să creadă că depindem de ei. Eforturile care s-ar face pentru a-i atrage îi va îndepărta, iar din amor propriu, se vor întării în opoziția lor; de aceea este inutil să-ți pierzi timpul cu ei; când va fi nevoie se vor face simțiți, vor veni acolo singuri; între timp, trebuie să-i lăsăm în pace să se complacă în scepticismul lor, care, credeți-mă, îi copleșesc adesea mai mult decât vor să pară; pentru că, orice ar spune ei, ideea de neant după moarte are ceva mai înfricoșător, mai sfâșietor decât moartea însăși.

Dar, pe lângă batjocoritori, se vor găsi oameni care se vor întreba: Ce este aceasta? Atunci grăbiți-vă în a-i satisface proporționând explicațiile voastre conform natura dispozițiilor pe care o găsiți în ei. Când se vorbește de Spiritism în general, trebuie luate în considerare cuvintele care se pronunță ca semințele lansate în aer: multe dintre semințe cad pe pietre și nu produc nimic; dar, dacă numai decât una singură cade pe pământ fertil, considerați-vă fericiți; cultivați-o și fiți siguri că acea plantă, fructificând va face lăstari. Pentru unii adepții, dificultatea este să răspundă la anumite obiecții; citirea atentă a operelor le va furniza mijloacele; dar mai presus de toate se vor putea ajuta, pentru acest efect, de broșura pe care o vom publica sub titlul de: Refutarea criticilor în contra Spiritismului din punct de vedere materialist, științific și religios.

  1. Să vorbim acum despre organizarea Spiritismului în anumite centre deja numeroase. Incrementarea neîncetată a adepților demonstrează imposibilitatea materială de a constitui într-un oraș, și mai ales într-un oraș populat, o Societate unică. Pe lângă numărul adepților, mai există și dificultatea distanțelor, care este un obstacol pentru mulți. Pe de altă parte, se recunoaște că marile reuniuni sunt mai puțin favorabile unei bune comunicări și că cele mai bune se obțin în grupuri mici. Prin urmare, trebuie să ne concentrăm să multiplicăm grupurile particulare. Acum, după cum am spus, douăzeci de grupuri de cincisprezece până la douăzeci de persoane vor obține mai mult și vor face mai mult pentru propagandă decât o unică Societate de patru sute de membri. Grupurile se formează naturalmente prin afinitate de gusturi, sentimente, obiceiuri și poziție socială; toată lumea se cunoaște acolo și cum sunt reuniuni private, se are libertate în ceea ce privește numărul și selecția celor admiși în grup.
  2. Sistemul de multiplicare a grupurilor are ca rezultat încă, așa cum am mai spus cu alte ocazii, împiedicarea conflictelor și rivalităților pentru supremație și președinție. Fiecare grup este naturalmente condus de stăpânul casei sau de oricine este desemnat în acest sens; nu există, propriu-zis vorbind, un președinte oficial, pentru că totul se întâmplă în familie. Stăpânul casei, fiind gazda propriei case, are deplină autoritate în a menține buna ordine. Cu o Societate propriu-zisă, ai nevoie de un local special, personal administrativ, un buget, într-un cuvânt, o complexitate de angrenaje pe care rea voința a unor disidenți rău intenționați le-ar putea compromite.
  3. La aceste considerații, pe larg dezvoltate în Cartea Mediumurilor, vom adăuga una care este preponderentă. Spiritismul nu este încă văzut cu ochi buni de toată lumea. În curând, se va înțelege că se are tot interesul în a promova o credință care îi face pe oameni mai buni și care este o garanție a ordinii sociale; dar până când nu se este bine convins de buna sa influență asupra mentalității maselor și de efectele sale moralizatoare, adepții trebuie să se aștepte să le suscite piedici, fie pentru că ignoră adevăratul obiectiv al doctrinei, fie din interes personal; nu numai că vor fi ridiculizați; dar, când vom vedea anihilată arma ridicolului, îi vor calomnia. Vor fi acuzați de nebunie, șarlatanism, ateism, vrăjitorie, pentru a stârni fanatismul împotriva lor. O nebunie! Sublimă nebunie cea care face să se creadă în Dumnezeu și în posteritatea sufletului; pentru cei care nu cred în nimic, este, de fapt, o nebunie să creadă în comunicația dintre morți și vii; nebunie care face înconjurul lumii și ajunge la cei mai eminenți oameni. Șarlatanism! Adepții au un răspuns peremptoriu: dezinteresul, pentru că șarlatanismul nu este niciodată dezinteresat. Ateism! Cei care după ce au devenit Spiritiști, sunt mai religioși decât erau înainte. Vrăjitorie și a trata cu diavolul! Cei care neagă existența diavolului și nu îl recunosc pe Dumnezeu decât ca unic maestru atotputernic, în mod suveran drept și bun; singulari vrăjitori cei care ș-ar renega maestru și ar acționa în numele antagonistului său! De fapt, diavolul nu ar trebui să fie mulțumit de adepții săi. Dar motivele întemeiate sunt cea mai mică preocupare a celor care vor să caute certuri; când vor să-și omoare câinele, spun că este turbat. Din fericire, Evul Mediu își aruncă ultimele și palidele sale lumini asupra secolului nostru; cum Spiritismul vine să-i dea lovitura de grație, nu surprinde că se vede faptul că încearcă un ultim suprem efort; dar să rămânem liniștiți: lupta nu va fi lungă. Totuși, certitudinea victoriei să nu se transforme în imprudență, pentru că imprudența ar putea, dacă nu compromite, cel puțin se întârzie succesul. Din aceste motive, constituirea numeroaselor Societăți ar întâmpina poate obstacole în anumite localități, în timp ce nu s-ar putea întâmplă la fel cu reuniunile de familie.
  4. Adăugăm încă o considerație. Societățile propriu-zise sunt supuse la numeroase vicisitudini. O mie de cauze dependente sau nu de voința societăților pot duce la disoluție. Așadar, presupunând că o Societate Spiritistă a reunit toți adepții aceluiași oraș și că, dintr-o circumstanță oarecare, încetează să mai existe; iată, membri dispersați și dezorientați. Acum, în loc de aceasta, dacă există 50 de grupuri, dacă unele dintre ele dispar, unele vor rămâne mereu, iar altele se vor forma; sunt ca plantele vivace, în ciuda a tot, renasc. Nu aveți pe un câmp decât un singur copac mare pe care fulgerul îl poate doborî; aveți 100, aceeași lovitură nu le poate ajunge pe toate și cu cât mai mici sunt, cu atât vor fi mai puțin expuse.

Totul militează așadar în favoarea sistemului pe care îl propunem; când un prim grup fondat în orice parte devine prea numeros, să facă precum albinele: ca roiurile ieșite din stupul-mamă merg să fondeze noi stupi care, la rândul lor, vor forma altele. Vor fi tot atâtea centre de acțiune care iradiază în cercurile lor respective și vor fi mai puternice pentru propagandă decât o unică Societate.

  1. Formarea grupurilor fiind așadar admisă în principiu, mai rămân câteva chestiuni importante de examinat. Prima dintre toate este uniformitatea în doctrină. Această uniformitate nu ar fi mai bine garantată de o Societate compactă, deoarece dizidenții ar avea întotdeauna facilitatea de a se retrage și de a face un grup aparte. Indiferent dacă Societatea este una sau fracționată, uniformitatea va fi consecința naturală a unității de bază pe care grupurile o vor adopta. Va fi completă între toți cei care urmează linia trasată de Cartea Spiritelor și Cartea Mediumurilor: una conține principiile filozofiei științei, iar cealaltă regulile părții experimentale și practice. Aceste opere sunt scrise cu suficientă claritate pentru a nu da naștere interpretărilor divergente, condiție esențială a oricărei noi doctrine.

Până în prezent, aceste opere au servit ca regulator pentru imensa majoritate a spiritiștilor și pretutindeni sunt primite cu o simpatie fără echivoc; cei care au vrut să se îndepărteze de ele au putut recunoaște, din cauza izolării lor și prin scăderea numărului de partidari, că nu aveau de partea lor opinia generală. Acest asentiment dat de marea majoritate are o mare greutate; este o judecată pe care nu o putem suspecta de influență personală, deoarece este spontană și este pronunțată de mii de persoane care ne sunt complet necunoscute. O dovadă a acestui asentiment este faptul că ni s-a cerut să le traducem în diverse limbi: în spaniolă, engleză, portugheză, germană, italiană, poloneză, rusă și chiar limba tătară. Se poate, așadar, fără prezumție, să se recomande studiul și practicarea operelor în diverse reuniuni spiritiste, și aceasta cu atât mai mult cu cât sunt unicele în care până în prezent, știința este tratată de o manieră completă; toate cele care au fost publicate pe această temă nu au atins decât câteva puncte izolate ale chestiunii. În rest, nu avem pretenția de a ne impune ideile; le emitem, cum este dreptul nostru; celora cărora le convin le adoptă; alții le resping, cum de asemenea este dreptul lor; instrucțiunile pe care le oferim sunt așadar naturalmente pentru cei care merg alături de noi, pentru cei care ne onorează cu titlul de lider spiritist, iar noi, nu pretindem în niciun fel să reglementăm pe cei care urmează un alt drum. Oferim doctrina pe care o profesăm la aprecierea generală; acum, am întâlnit suficienți aderenți care să ne ofere încredere și să ne consolăm cu unele disidențe izolate. Posteritatea, de altfel, va fi judecătorul în ultimă instanță; cum oamenii actuali vor dispărea, prin forța lucrurilor, susceptibilitățile amorului propriu rănit, cauzele geloziei, ambiției, speranței materiale dezamăgite; cum nu vom mai vedea persoanele, vom vedea nu mai doctrina, iar judecata va fi mai imparțială. Care sunt ideile noi care, atunci când au apărut, nu și-au avut adversarii mai mult sau mai puțin interesați? Care sunt propagatorii acestor idei care nu au fost expuși săgeților invidiei, mai ales dacă succesul le încununează eforturile? Dar să revenim la subiectul nostru.

  1. Al doilea punct este constituirea grupurilor. Una dintre primele condiții este omogenitatea, fără de care nu poate exista comuniune de gânduri. O reuniune nu poate fi nici stabilă, nici serioasă dacă nu există simpatie între cei care o compun; și nu poate exista simpatie între oameni care au idei divergente și care fac o opoziție surdă, dacă nu este deschisă. Departe de noi în a spune cu aceasta, că trebuie să sufocăm discuția, dimpotrivă, recomandăm examinarea scrupuloasă a tuturor comunicaților și a tuturor fenomenelor; prin urmare, se înțelege clar că fiecare poate și trebuie să-și emită opinia sa, însă sunt oameni care discută pentru a-și impune opinia lor și nu pentru a se lumina. Ne ridicăm contra spiritului de opoziție sistematică; contra ideilor preconcepute care nu cedează, nici chiar în fața evidenței. Astfel de oameni sunt, în mod incontestabil, o cauză de confuzie care trebuie evitată. Reuniunile spiritiste sunt, în această privință, în condiții excepționale; ceea ce necesită, mai presus de toate, este reculegerea. Acum, cum să stai în reculegere dacă suntem în permanență distrași de o polemică acrimonioasă? Dacă domnește printre asistenți un sentiment de asprime și când simți, în jurul tău, ființe despre care știi că sunt ostile, pe fețele cărora poți citi sarcasm și dispreț față de tot ceea ce nu este de acord cu opinia lor?
  2. Am trasat în Cartea Mediumurilor (nr. 28) caracterul principalelor varietăți de Spiritiști. Cum această discuție este importantă pentru subiectul care ne ocupă, credem că trebuie să-l reamintim.

Se poate pune pe primul loc pe cei care cred pur și simplu în manifestări. Pentru ei, Spiritismul nu este decât o știință de observație, o serie de fapte mai mult sau mai puțin curioase; filozofia și morala sunt accesorii pentru care se preocupă puțin sau nu le suspectează amploarea. Îi numim Spiritiști experimentali.

Apoi, vin cei care văd în Spiritism altceva decât fapte; înțeleg amploarea filosofică, admiră morala care derivă din Spiritism, dar nu o practică. Sunt extaziați în fața unor frumoase comunicații, ca în fața unei predici elocvente pe care o ascultă fără a profita de ea. Influența asupra caracterului acestor persoane este nesemnificativă sau nulă; nu schimbă nimic în obiceiurile lor și nu s-ar priva de nici o plăcere: avarul este întotdeauna meschin, orgoliosul întotdeauna plin de sine, invidiosul și gelosul întotdeauna ostili; pentru ei caritatea creștină nu este decât o frumoasă maximă și bunurile acestei lumi prevalează în stima lor asupra celor din posteritate; aceștia sunt spiritiști imperfecți.

Alături de aceștia mai sunt și alții, mai numeroși decât se crede, care nu se limitează doar a admira morala spiritistă, dar care o practică și acceptă pentru ei înșiși toate consecințele. Convinși că existența terestră este o probă pasageră, încearcă să profite de aceste scurte momente pentru a avansa pe calea progresului, străduindu-se să facă binele și să-și reprime înclinațiile lor rele; relațiile lor cu acele persoane sunt întotdeauna sigure, deoarece convingerea lor îi ține departe de orice gând rău. Caritatea este în toate lucrurile, regula lor de conduită; aceștia sunt adevărații spiritiști sau, mai bine spus, spiritiștii creștini.

  1. Dacă s-a înțeles bine ceea ce precede, se va înțelege de asemenea că un grup în mod exclusiv format din elemente din această ultima clasă va fi în cele mai bune condiții, pentru că doar printre oamenii care practică legea iubirii și carității se poate stabili o legătură fraternă serioasă; printre oameni pentru care morală nu este decât o teorie, uniunea nu poate fi durabilă; cum nu își impun o frână orgoliului, ambiției, vanității, egoismului lor, nu o vor impune nici cuvintelor lor; vor dori să primeze când ar trebui să se umilească; se vor irita cu contradicțiile și nu vor avea nici un scrupul în a semăna confuzie și discordie. Printre spiritiștii adevărați, dimpotrivă, domnește un sentiment de încredere și bunăvoință reciprocă; te simți în largul tău în acest mediu afin, în timp ce există constrângere și anxietate într-un mediu mixt.
  2. Aceasta este în natura lucrurilor și nu inventăm nimic în această privință. Rezultă din aceasta că, în formarea grupurilor, trebuie cerută perfecțiunea? Ar fi simplamente absurd, pentru că ar însemna să dorești imposibilul, iar în acest caz, nimeni nu ar putea pretinde să facă parte din grupuri. Spiritismul, având ca obiectiv perfecționarea oamenilor, nu-i caută pe cei care sunt perfecți, ci pe cei care se străduiesc să devină, punând în practică învățătura Spiritelor. Adevăratul spiritist nu este cel care atins obiectivul, ci cel care dorește în mod serios să-l atingă. Așadar, oricare ar fi antecedentele sale, este un bun spiritist atâta timp cât își recunoaște imperfecțiunile sale și este sincer și perseverent în dorința de a se îndrepta. Spiritismul este pentru el o adevărată regenerare, pentru că se rupe de trecutul său; indulgent față de ceilalți, așa cum și-ar dori să fie alții față de el, nu v-a ieșit din gura lui nici un cuvânt răutăcios, nici jignitor către nimeni. Cel care, într-o reuniune, se îndepărtează de regulile de conviețuire socială dovedește nu doar o lipsă de educație și urbanism, ci și lipsă de caritate; cel care se va simții rănit cu contradicția și ar pretinde să-și impună persoana și ideile sale, ar dovedi orgoliu; acum, nici unul, nici celălalt nu s-ar afla pe calea adevăratului Spiritism, adică a Spiritismului creștin. Cel care crede că are o opinie mai justă decât alții, o va face acceptată mult mai bine prin blândețe și persuasiune; acrimonia ar fi, din partea sa, un calcul foarte greșit.
  3. Simpla logică, așadar, demonstrează la oricine cunoaște legile spiritismului care sunt cele mai bune elemente pentru componența grupurilor cu adevărat serioase și nu ezităm să spunem că aceștia sunt cei care au cea mai mare influență asupra propagării doctrinei; prin considerația pe care o impun, prin exemplul pe care îl dau de consecințele sale morale, dovedesc seriozitatea doctrinei și impun tăcere batjocorii, care, atunci când atacă binele, este mai mult decât ridicolă, pentru că este odioasă. Dar ce doriți să gândească un critic incredul când asistă la experimente la care asistenții sunt primii care tratează un subiect serios cu lejeritate? Pleacă puțin mai incredul decât atunci când a intrat.
  4. Tocmai am indicat cea mai bună componență a grupurilor; dar perfecțiunea nu este mai posibilă în grupuri decât în indivizi; indicăm obiectivul și spunem că: cu cât ne apropiem mai mult de el, cu atât rezultatele vor fi mai satisfăcătoare. Unul este uneori dominat de circumstanțe, iar pentru a eluda obstacolele este nevoit să aibă multă grijă. Din păcate, când un grup se creează, nu este destul de riguros în alegerea persoanelor, pentru că își dorește, mai presus de toate, să formeze un nucleu. De cele mai multe ori, pentru a fi admis, este suficientă doar o simplă dorință sau o aderență oarecare la ideile cele mai generale ale Spiritismului; mai târziu, se percepe că s-au dat prea multe facilități.
  5. Într-un grup, există întotdeauna un element stabil și un element fluctuant; primul se compune din persoane asidue care îi formează baza; al doilea, din cei care nu sunt admiși decât în mod temporar și accidental. La compoziția elementului stabil este esențial să i se acorde o atenție scrupuloasă și, în acest caz, nu trebuie evitată sacrificarea cantității în favoarea calității, deoarece este elementul care dă impulsul și servește ca regulator; elementul fluctuant este mai puțin important, deoarece avem întotdeauna libertatea să-l modificăm după bunul plac. Nu trebuie pierdut din vedere că reuniunile spiritiste, ca toate reuniunile în general, își extrag sursa vitalității din baza pe care sunt așezate; totul depinde, în această privință, de punctul de plecare. Cel care intenționează să organizeze un grup în bune condiții trebuie, mai presus de toate, să-și asigure colaborarea câtorva adepți sinceri, care iau doctrina în serios și al căror caractere conciliant și binevoitor se cunoaște. Acest nucleu fiind format, chiar dacă este de doar trei sau patru persoane, se vor stabili reguli precise, fie pentru admitere, fie pentru desfășurarea ședințelor și ordinea de lucru, reguli la care noii membri vor fi obligați să se conformeze. Aceste reguli pot fi supuse modificării conform circumstanțelor, dar există unele dintre ele care sunt esențiale.
  6. Unitatea de principiu fiind unul dintre punctele importante, această unitate nu poate exista printre cei care nu au studiat, pentru că nu își pot forma o opinie. Prima condiție impusă, dacă nu vrem să fim în orice moment distrași de obiecții sau de întrebări inutile, așadar, este studiul prealabil. A doua este o profesie de credință categorică și o aderență formală la doctrina Cărții Spiritelor și alte condiții speciale care se vor consideră adecvate. Acestea sunt pentru membrii titulari și directori; pentru auditori, care vin în mod general pentru a dobândi cunoștințe și convingeri, se poate fi mai puțin riguros. Totuși, cum exista printre ei care ar putea cauza probleme cu observații inoportune, este important în a se asigura de dispozițiile lor. Trebuie, mai presus de toate, și fără excepție, să se îndepărteze curioșii și pe oricine ar fi atras doar de un motiv frivol.
  7. Ordinea și regularitatea muncii sunt lucruri egalmente esențiale. Considerăm eminamente util să deschidem fiecare sesiune citind câteva pasaje din Cartea Mediumurilor și Cartea Spiritelor; prin acest mijloc, se vor avea întotdeauna prezente în memorie principiile științei și mijloacele de a evita obstacolele pe care le întâlnim la fiecare pas în practică. Atenția se va fixa astfel pe o mulțime de puncte care scapă adesea într-o lectură particulară și care ar putea da naștere la comentarii și discuții instructive la care Spiritele înseși ar putea lua parte.

Nu este mai puțin necesar să se reunească și să se treacă pe curat toate comunicațiile obținute, în ordinea datei, indicând mediumul care a servit ca intermediar. Această ultimă mențiune este utilă pentru studiul tipului de facultate al fiecărei persoane. Dar se întâmplă adesea să se piardă din vedere aceste comunicații, care devin astfel litere moarte; aceasta descurajează Spiritele care au fost date pentru instruirea asistenților. Prin urmare, este esențial să faceți o selecție specială dintre cele mai instructive și să faceți, din când în când, o nouă recitire. Aceste comunicați sunt adesea de interes general și nu sunt date de Spirite doar pentru instruirea unora și pentru a fi ascunse în arhive. Prin urmare, este util ca ele să fie făcute cunoscute tuturor prin intermediul publicității. Se va examina această chestiune într-un articol din numărul următor, indicând cel mai simplu mod, cel mai economic și în același timp, cel mai apropiat pentru a atinge obiectivul.

  1. După cum se vede, instrucțiunile noastre se adresează în mod exclusiv grupurilor formate din elemente serioase și omogene; cei care doresc să urmeze calea Spiritismului moral în vederea progresului fiecărei persoane, obiectiv esențial și unic al doctrinei; cei care, în fine, doresc să ne accepte ca ghid și să țină cont de sfaturile experienței noastre. Este incontestabil că un grup format în condițiile pe care le-am indicat va funcționa cu regularitate, fără piedici și de o manieră fructuoasă. Ceea ce e un grup poate face, alții pot face la fel. Să presupunem deci, într-un oraș, oarecare număr de grupuri constituite pe aceleași baze, va exista necesarmente între ele o unitate de principii, întrucât urmează același drapel; uniune afină, întrucât au ca maximă iubirea și caritatea; sunt, într-un cuvânt, membri ai aceleiași familii, între care nu poate exista nici concurența, nici rivalitatea amorului propriu, dacă toți sunt animați de aceleași sentimente de bine.
  2. Ar fi util, totuși, dacă ar avea un punct de raliere, un centru de acțiune. Conform circumstanțelor și localităților, diferitele grupuri, lăsând deoparte toate chestiunile personale, ar putea desemna în acest scop acea persoană care, prin poziția și importanța sa relativă, ar fi cea mai aptă să dea Spiritismului un impuls salutar. Acum, dacă este necesar și dacă este nevoie de gestionarea susceptibilităților, într-un grup central format din delegați din toate grupurile, ar lua denumirea de grup de conducere. În imposibilitatea pe care o avem de a menține corespondența cu toți, cu acest grup este cel cu care vom avea relațiile cele mai directe. În anumite cazuri, putem, egalmente să desemnăm în mod special o persoană responsabilă să ne reprezinte.

Fără prejudicierea relațiilor care se vor stabili prin forța circumstanțelor între grupurile aceluiași oraș care merg pe un drum identic, o adunare generală anuală ar putea reuni pe Spiritiștii diferitelor grupuri într-o sărbătoare familială, care ar putea, în același timp, să fie sărbătoarea Spiritismului. Acolo vor fi pronunțate discursuri și vor fi date spre citire comunicațiile cele mai remarcabile sau apropiate circumstanței.

Ceea ce este posibil între grupurile aceluiași oraș este egalmente posibil și între grupurile directoare ale diferitelor orașe, atâta timp cât există între ele o comuniune de vederi și sentimente; adică pot stabili relații reciproce. Vom indica mijloacele pentru aceasta când vom vorbi despre metoda de publicitate.

  1. Toate acestea, după cum se vede, sunt foarte simple în execuție și fără angrenaje complicate; dar totul depinde de punctul de plecare, adică de compoziția grupurilor primitive. Dacă sunt formate din elemente bune, vor fi ca rădăcinile bune care dau buni lăstari. Dacă, dimpotrivă, sunt formate din elemente eterogene și antipatice, din Spirite îndoielnice, se vor ocupa mai mult de formă decât de fond, considerând moralitatea ca parte accesorie și secundară, trebuie să ne așteptăm la polemici iritante și fără soluție, la pretenții personale, la ciocniri de susceptibilități și, în consecință, la conflictele precursoare dezorganizării. Printre adevărații spiritiști, așa cum i-am definit, care văd obiectivul esențial al spiritismului în morală, care este același pentru toți, va exista întotdeauna abnegația personalității, condescendenței și bunăvoinței și, în consecință, siguranță și stabilitate în relațiile lor. Iată, de ce am insistat atât de mult pe calitățile fundamentale.
  2. Se va spune, poate, că aceste restricții severe sunt un obstacol pentru propagare; este o eroare. Să nu credeți că, deschizând ușile voastre primului venit, veți face mai mulți prozeliți; experiența este acolo pentru a demonstra contrariul; veți fi acuzați de mulțimea de curioși și indiferenți, care vor veni ca la un spectacol; acum, curioșii și indiferenții sunt obstacole și nu auxiliari. Cât despre increduli prin sistem sau prin orgoliu, orice le-ați arăta, nu vor trata mai puțin ceea ce văd ca jonglerie, pentru că nu vor înțelege și nici nu se vor obosi să înțeleagă. Noi am spus și nu va fi îndeajuns să repetăm că: adevărata propagare, aceia care e utilă și fructiferă, se face prin ascendența morală a reuniunilor serioase; dacă nu ar exista decât asemenea reuniuni, Spiritiștii ar fi mult mai numeroși decât sunt, pentru că, trebuie spus, mulți au fost deviați de la Doctrină pentru că n-au asistat decât la reuniuni futile, fără ordine și fără seriozitate. Așadar, fiți serioși în toată accepțiunea cuvântului și oamenii serioși vor veni la voi: sunt cei mai buni propagatori, pentru că vor vorbi din convingere și vor predica atât prin exemplu cât și prin cuvânt.
  3. Din caracterul în mod esențial serios al reuniunilor, nu trebuie dedus că trebuie prescrise în mod sistematic manifestările fizice. Așa cum am spus în Cartea Mediumurilor (nr. 326), sunt de o utilitate incontestabilă din punct de vedere al studiului fenomenelor și pentru a convinge anumite persoane; dar pentru a profita de acest dublu punct de vedere, trebuie excluse toate gândurile frivole. O reuniune care posedă un bun medium de efecte fizice și care se ocupă cu acest gen de manifestări în ordine, cu metodă și seriozitate, a cărui condiție morală va oferi toată garanția contra șarlatanismului și mistificării, nu ar obține doar lucruri remarcabile din punct de vedere al fenomenului, dar ar produce mult bine. Așadar, sfătuim forțamente să nu se neglijeze acest gen de experimentare, dacă avem la dispoziție mediumuri adecvate pentru aceasta și să se organizeze în această privință sesiuni speciale, independente de cele care se ocupă de comunicații morale și filozofice. Mediumurile puternice din această categorie sunt rare; dar sunt fenomene care, deși sunt mai comune, nu sunt mai puțin interesante și mai concludente, deoarece dovedesc de o manieră evidentă independența mediumului; printre aceste fenomene sunt comunicațiile prin tiptologie alfabetică, care dau adesea cele mai neprevăzute rezultate. Teoria acestor fenomene este necesară pentru a putea înțelege maniera în care ele operează, pentru că este rar ca ele să aducă o convingere profundă celor care nu le înțeleg; au, în plus, avantajul de a face cunoscute condițiile normale în care acestea se pot produce și, în consecință, de a evita tentativele inutile, precum și pentru a face descoperită frauda dacă se insinuează pe undeva.

S-a crezut echivocat că ne-am opus în mod sistematic manifestărilor fizice; preconizam și vom preconiza întotdeauna comunicațiile inteligente, mai ales cele care au o dimensiune morală și filozofică, pentru că doar ele tind spre scopul esențial și definitiv al Spiritismului; cu privire la celelalte, nu le-am contestat niciodată utilitatea, dar ne-am ridicat contra abuzului deplorabil care li s-a făcut și care se poate face de ele, contra exploatării pe care a făcut-o șarlatanismul, contra condițiilor rele în care manifestările fizice se fac și care adesea, se pretează ridicolului; am spus și repetăm ​​că manifestările fizice sunt începutul Științei și că nu se avansează dacă se rămâne la a b c; că dacă Spiritismul nu ar fi depășit mesele rotative, nu ar fi crescut așa cum a făcut-o și poate, astăzi, nu s-ar fi vorbit de el; iată, de ce, ne-am străduit să aducem Spiritismul pe calea filozofică, fiind siguri că, adresându-se mai mult inteligenței decât ochilor, va atinge inima și nu va fi o chestiune de modă; doar cu această condiție ar putea să facă înconjurul lumii și să se impună ca doctrină; acum, rezultatul a depășit cu mult așteptările noastre. Noi nu atribuim manifestărilor fizice decât o importanță relativă și nu absolută; acolo este eroarea noastră în ochii anumitor persoane care fac din manifestările fizice ocupația lor exclusivă și nu văd mai departe. Dacă nu ne ocupăm personalmente de acest tip de manifestări, este pentru că nu ne-ar învăța nimic nou și pentru că avem lucruri mai esențiale de făcut; departe de a blama pe cei care se ocupă cu acestea, dimpotrivă, îi încurajăm, dacă o fac în condiții cu adevărat profitabile; așadar, ori de câte ori cunoaștem reuniuni de acest gen care merită toată încrederea, vom fi primii care le vom recomanda în atenția noilor adepți. Aceasta este, asupra acestei chestiuni, profesiunea noastră de credință categorică.

  1. Am spus la început că mai multe reuniuni spiritiste au cerut să se unească la Societatea din Paris; s-au servit chiar de cuvântul afiliat; o explicație pe acest subiect este necesară.

Societatea din Paris este prima care a fost în mod regulat și legal constituită; prin poziția sa și prin natura muncilor sale, a avut o mare importanță în dezvoltarea Spiritismului și justifică, în opinia noastră, titlul de Societate inițiatoare pe care anumite Spirite i l-au dat. Influența sa morală s-a făcut simțită din depărtare și deși Societatea este limitată, din punct de vedere numeric vorbind, are conștiința că a făcut mai mult pentru propagandă decât dacă și-ar fi deschis porțile publicului. S-a format cu unicul obiectiv de a studia și aprofunda știința spiritistă; nu are nevoie, pentru aceasta de un auditoriu numeros, nici de mulți membri, știind foarte bine că adevărata propaganda se face prin influența principiilor. Întrucât nu este motivată de nici o intenție de interes material, un excedent numeric, iar fi mai dăunător decât util; de asemenea, va vedea cu plăcere multiplicarea în jurul său a reuniunilor particulare formate în bune condiții și cu care ar putea stabili relații de confraternitate. Societatea din Paris consecventă cu principiile sale, nici nu ar fi la înălțimea misiunii sale, dacă ar putea concepe umbra geloziei; cei care o cred capabilă de aceasta nu o cunosc.

Aceste observații sunt suficiente pentru a arăta că Societatea din Paris, nu poate avea ca pretenții absorbirea altor societăți care s-ar putea forma în Paris sau în alte locuri bazându-se pe aceleași proceduri; cuvântul afiliere ar fi deci impropriu, pentru că ar presupune din partea sa un fel de supremație materială la care nu aspiră în niciun fel și ar avea chiar și inconveniente. Ca Societate inițiatoare și centrală, poate stabili, cu alte grupuri sau Societăți, relații pur științifice, însă aceasta îi limitează rolul său; nu exercită nici un control asupra acestor Societăți, care nu depind de ea în niciun fel și rămân completamente libere pentru a se constitui cum consideră convenient, fără a da seamă nimănui și fără ca Societatea din Paris să se amestece în vreun fel în treburile lor.

Așadar, Societățile străine se pot forma pe aceeași bază, declarând că pot adopta aceleași principii, fără a depinde de altceva decât de concentrarea studiilor, sfaturile pe care le pot cere și care întotdeauna va fi o plăcere să le oferim.

Societatea din Paris, de altfel, nu se mândrește în a fi mai ferită de vicisitudini decât altele. Dacă ar ține celelalte Societăți, ca să spunem așa, în mâinile sale, și dacă, dintr-o cauză oarecare, încetează să existe, lipsindu-le punctul de sprijin, ar rezulta o perturbație. Grupurile sau Societățile trebuie să caute un punct de sprijin mai solid ca într-o instituție umană necesarmente fragilă; trebuie să-și extragă vitalitatea din principiile doctrinei, care sunt aceleași pentru toate Societățile și care supraviețuiesc tuturor, indiferent dacă aceste principii sunt sau nu reprezentate de o Societate constituită.

  1. Rolul Societății din Paris fiind în mod clar definit pentru a evita orice ambiguitate și orice falsă interpretare, relațiile pe care aceasta le va stabili cu Societățile străine sunt extrem de simplificate; se limitează la relații morale, științifice și bunăvoință reciprocă, fără nicio dependență; societățile își vor transmite în mod reciproc rezultatele observațiilor lor, fie prin intermediul publicațiilor sau fie prin corespondență. Pentru ca Societatea din Paris să poată stabili aceste relații, trebuie necesarmente să fie informată asupra Societăților străine care intenționează să urmeze aceeași cale și să adopte același drapel; Societatea din Paris le va înscrie în lista corespondenților săi. Dacă într-un oraș există mai multe grupuri, acestea vor fi reprezentate de grupul central despre care am vorbit în paragraful 18.
  1. Vom indica, acum, câteva lucrări la care diversele Societăți vor putea colabora de o manieră fructiferă; mai târziu, vom indica altele.

Se știe că Spiritele, pentru că nu au toată suverana știință, pot lua în considerare anumite principii din punctul lor de vedere personal și, în consecință, nu sunt întotdeauna de acord. Cel mai bun criteriu al adevărului este, naturalmente, în concordanța cu principiile învățate despre diverse puncte de diferite Spirite și prin intermediul mediumurilor străine care nu se cunosc între ele. Astfel a fost compusă Cartea Spiritelor; dar rămân încă multe chestiuni importante care pot fi rezolvate în această manieră și a căror soluție va avea cu atât mai multă autoritate cu cât obțin o majoritate mai mare. Așadar, Societatea din Paris va putea, ocazional, să adreseze chestiuni de această natură tuturor grupurilor cu care menține corespondența, care vor solicita soluția prin intermediul mediumurilor de la ghizii lor spirituali.

Altă activitate consistă în cercetările bibliografice. Există un număr foarte mare de opere antice și moderne unde există testimonii mai mult sau mai puțin directe în favoarea ideilor spiritiste. O colecție de aceste testimonii ar fi foarte valoroasă, dar este aproape imposibil să fie făcută de o singură persoană. Devine ușor, dimpotrivă, dacă fiecare este dispus să extragă din acele opere unele elemente din lecturile sau din studiile lor și să le transmită Societății din Paris, care le va coordona.

  1. Aceasta este, în situația actuală, singura organizare posibilă a Spiritismului; mai târziu, circumstanțele îl pot modifica, dar nimic nu trebuie făcut în mod inoportun; este deja mult că, într-un timp atât de scurt, adepții s-au multiplicat suficient pentru a ajunge la acest rezultat. Există, în această simplă dispoziție, un cadru care se poate extinde până la infinit, pentru însăși simplitatea angrenajelor. Să nu căutăm, așadar, să le complicăm, din teama că întâlnim obstacole. Cei care sunt dispuși să ne acorde o oarecare încredere pot fi siguri că nu îi vom abandona și fiecare lucru va veni la timpul său. Numai acestora, așa cum am spus, ne adresăm în aceste instrucțiuni, pentru că nu avem pretenția de a ne impune celor care nu merg cu noi.

Se spune, pentru a denigra, că am vrut să înființăm o școală de Spiritism. Și de ce să nu avem acest drept? Dl. Mirvil nu a încercat să formeze școala demonică? De ce ar trebui să fim obligați să urmăm o persoană sau alta? Nu avem dreptul să avem o opinie, să o formulăm, să o publicăm, să o proclamăm? Dacă opinia noastră găsește atâția adepți este pentru că, în mod aparent, nu se găsește lipsită de orice bun simț; dar aceasta este eroarea noastră în ochi anumitor persoane care nu ne iartă că am fost mai rapizi decât ei și mai ales că am reușit. Să fie, așadar, o școală, dacă așa vor. Suntem mândri să scriem pe frontispiciu: Școala Spiritismului moral, filozofic și creștin; noi invităm pe toți cei care iau ca deviză: iubirea și caritatea. Pentru cei care se reunesc sub acest drapel, câștigă toate simpatia noastră și nu le vor lipsi niciodată sprijinul nostru.

Allan Kardec
Tradus de Societatea Spiritistă Română

Published by revistasocietățiispiritisteromâne