Poezie Spiritistă
A înainta cu grijă
Când ne gândim la suflet
Și o facem cu iubire
Descoperim cu calm și plăcere
Că Eul, e chiar propriul suflet.
Corpul e acel înveliș
Care pentru un timp, ni se împrumută
Ca să putem învăța acele Legi
Pregătite pentru progres.
Ne vorbesc de o iubire sinceră
De cum trebuie să ne comportăm
Și de necesitatea pe care o avem
De-a înainta cu grijă.
Să nu facem rău la nimeni
Mai mult bine, dimpotrivă
Trebuie să fim ca frații
Să ne ajutăm împreună.
Gândim că există o altă viață
Și trebuie să plecăm cu toții
De aceea, comportamentul e ghidul
Care face frumos pasul.
Deoarece, lucrurile bine făcute
Facilitează drumul
Pe care trebuie să mergem cu toții
Pentru că acesta, e destinul.
Poezie psihografiată de mediumul Manuel de Paz
Tradusă de Societatea Spiritistă Română
Claritate
Din obscuritate
Ies umbrele,
Din clarisim
Izvorăște lumina,
Din iubire, opere bune
Din ură, sclavagism.
Din studiu, cunoașterea
Din vicii, ignoranța
Din perseveranță, frumusețea
Din orgoliu, răutatea.
Cel care urmează calea
Ce apropie de adevăr
Găsește fericirea durabilă
De vreme ce, practică caritatea
Care e iubirea fără frontiere
Și fără a uita pacea.
Poezie psihografiată de mediumul Manuel de Paz
Tradusă de Societatea Spiritistă Română
Poezii Spirituale
Păsări Călătoare
Eu nu te-aș invita la o cafea,
A mai făcut-o cineva,
În glumă neîndoit,
Dar culmea e, că ai venit.
Mai stai și lasă mă să văd,
Cum circul, devorează spectatorii.
Cum răutatea ce mustește-n noi,
E pavăza dezintegrării.
Mai stai, să pot ierta ce-i rău!
Să nu-mi arunce sufletul în hău,
Să pot aduce vieții o schimbare,
Să vindec cât mai multe, păsări călătoare.
Și dacă vii, să nu se știe,
Să scoți acest, ceva din colivie,
Să-l lași ușor, spre cer să zboare,
Spre o lumina călăuzitoare.
De la început, am știut că o să vii,
Știam, că tu mereu ești punctuală,
și te-am făcut ca să întârzii.
Eu, ți-am vărsat cafeaua rece-n poală.
Drum spre stele
În ultima noapte,
Te gândești la răsărit
Cu inima-n lacrimi
Ai ajuns la sfârșit.
O substanță din tine
O să plece acasă,
În neputința sa trupul
Se face melasă.
Ai avut dimineți,
Ai trecut peste ele
Amețit de un vis
Cu gândul la stele.
În ultima noapte rămâi,
Să aștepți, să intri pe poartă
Pentru tine lumea e moartă
Tu rămâi viu,
Căci nu ai ființa îngropată.
Privirea îți fixează gândul în stele,
Bucurii nesfârșite așteaptă
O coroană de lauri pe cap
Și o pânză albă pe piele.
Poezii scrise de Părintele Daniel Ionel Preda
Paradisul promis
Vreau să scriu o poezie
Să reflecte clar schimbarea
În a trăi pe Pământ,
Care mai mult pare, un calvar
Găsindu-te într-un alt locșor
De un subtil extraordinar,
Înconjurat de acele ființe
Din trecut reamintite
Suflete care împreună am umblat
Depășind unele rute,
În timp îndepărtate
Dar, în memorie recente.
Acea speranță de viață
Care spunem, că e a sufletului,
O vedem, ca viața adevărată
Dorită și râvnită.
Fiind calvarul trecut
Ca o lecție întârziată
Ne învață că există drumuri
Care ne duc la o plajă
Frumoasă, curată, imaculată,
O plajă de bucurii
De orizonturi albăstruii
Unde vezi clar cu ochii
Acel viitor divin
Care în vremuri liniștite
Toți înăuntru presimțim
Ca trăiri cerești
Din bunătate construite.
Închid așa, această poemă
Care din inimă dictez
Gândindu-mă că pe Pământ
Toți au înțeles,
Că acea minunată lume
Este paradisul promis.
Poezie psihografiată de mediumul Manuel de Paz
Tradusă de Societatea Spiritistă Română
Cartea spiritistă
Când simți impulsul
Și, nu cunoști cauzele
Care te îndrumă la studiu
De cărți cu pagini frumoase,
Nu te îndoi, ….. este momentul
Să elevezi la cer sufletul
Extinzând sentimentul,
Care va aporta pacea și calmul.
Este cunoașterea
Unei forțe extraordinare
Care, cu o voce clară ne cheamă
A învăța din scrierile sale
Care, ne explică cauzele
La atât de mari diferențe
Care, în această viață se plasmă.
Sunt relatări foarte frumoase
De frații care vor trece
Străbătând drumurile
Care pe Pământ le revine,
Ca urmare a unei dezvoltări
De care sufletul avea nevoie.
Povestesc de erori
Și de suferința care le cauzează,
Precum și de multele succese
De care sufletul se bucură.
Învățătura lor e necesară
Pentru a înțelege,…căci cauza
La atât de multe rele văzute
Este marea ignoranță
Care se are de viața
Spirituală, … sau de suflet.
Fiind că, sufletul este etern
Și păstrează ce a învățat
Din toată buna învățătură,
Care pe drum ne-a ajutat
Știind să ne comportăm
Cu fratele afectat,
Punem în practică
Ceea ce din carte am învățat.
Acele sfaturi citite
De experiență cauzate,
De suflete care vor trece
Pe Pământ, lucrând
Pentru propria evoluție
Sunt, ca o imensă lecție
Pentru a îndruma acei pașii
Care sunt opriți de îndoială
Fără direcție, fără țintă.
Acceptă, deci, lecția
Pe care aceste scrieri explică
Și de care sufletul are nevoie
Pentru o bună călătorie.
Poezie psihografiată de mediumul Manuel de Paz
Tradusă de Societatea Spiritistă Română
Adevărul timpurilor
Înfruntând adevărul
Produce o anumită neîncredere,
Poate fi ceva înfricoșător
În a pierde fericire.
E conform, stări în care se află
Sufletul cu conștiința,
Când, nu există de plătit datorii
Sau e plină de necurății.
Începând să gândească,
Cum s-au făcut operele,
Acea conștiință, reală
Judecă printre altele, lucrurile
Dacă a primat voința
De a le face toate perfecte,
Cel care poate greșește
Nu, sever se pedepsește.
Dar, dacă s-a dorit a trata
Ca sclav prizonier
Un alt frate, egalitar,
Venind din același Cer.
Da, va da de gândit
Simțindu-se trădător
Iar, rușinea va ardea,
În interior de simțământ.
Căci, semenul nu e altceva
Decât, un tovarăș și un frate
Al acestui drum efemer,
Ce dificilă cale.
De aceia înfruntând
Adevărul timpurilor,
Că viața, continuă mai mult
Ca rămășițele corpului.
Se simte nesiguranță
De cum întrebuințăm timpul
Care pentru a merge, îl utilizăm,
Pe acea cale incertă
Care ne poate face
Să râdem sau să plângem
Cu adevărul timpurilor.
Poezie psihografiată de mediumul Manuel de Paz
Tradusă de Societatea Spiritistă Română
Creatorul
Acest mister care e viața
Ce confundă pe încarnat
E doar o scânteie
În Universul creat.
Căci, cum moartea e înțeleasă
Nu e al vieții sfârșit
Ci, începutul estimat
A spiritului animat,
Care liber de materie
Începe o nouă etapă
În acea adorabilă esență,
Care e realitate adevărată,
Viața noastră spirituală.
Așa cum am fost creați
De acea iubire atât de Divină,
Pe care-l numim Creator
Sau Tatăl la tot ce există
Cum se înțelege mai bine.
Suntem atomul Divin
Cu un drum marcat,
Pentru a fi perfecționat.
Iar, acesta trebuie făcut
Pas cu pas în viață
În locul destinat,
Într-o reîncarnare nouă
Care ne pregătește probele
Care în lupta cotidiană,
Cu câteva greșeli și reușite
Ne va marca evoluția.
Și, cu ea orice ființă
Înțelege că viața,
Nu începe, nici nu se termină
Într-o existență carnală,
Continuă într-un alt plan
Pentru un timp necesar,
Pentru a continua munca
Și pentru a putea progresa.
Și, e plin de bucurie
Când descoperă măreția
Acelei vieți, atât de imense,
Pe care ochii tereștri
A întrezări, nu reușește.
Dacă sufletul a îndeplinit
Cu toate cerințele,
Pe care, în șederea pe Pământ
Ca muncă a avut,
Făcând ca materia
De la părinți primită,
Să lase pe drum
Urme de o iubire bună.
Care e totul în existență
E mama științei,
E judecătorul conștiinței,
E vocea inimii,
E balsamul pretins
Pentru rănile sufletului,
E mână sanitară
Care vindecă orice durere
E pâinea vieții
Care satisface în orice măsură
Dorințele vehemente
De-a face o lume mai bună.
Pentru că,…. Iubirea e legea
Care controlează Universul,
În care suntem imerși
Din voința Creatorului.
Poezie psihografiată de mediumul Manuel de Paz
Tradusă de Societatea Spiritistă Română
Toamna vieții
