Spiritualitatea în prevenirea și vindecarea dependenței
Spiritismul este o filosofie de baze științifice și consecințe etic-morale. Fiind, mai ales, domeniul filozofic și științific al acestei cercetării spiritiste, care va conduce către spiritualitate prin vindecarea și prevenirea drogurilor sau a altor adicții, din care va trebui să extragem orientări comportamentale, pe care le numim morale, dar care vor trebui justificate printr-o bună procedură a eticii, sinonimă cu filozofia morală.
Pentru a investiga această temă, care are un impact atât de negativ asupra sănătății societății noastre actuale, vom stabilim ruta noastră de cercetare. Primul nostru pas va fi acela de a aminti conceptul de sănătate aprobat de Organizația Mondială de Sănătate ale Națiunilor Unite. Apoi, vom căuta rădăcina problemei sănătății. Va fi drogul cauza? Sau doar un mijloc? Dacă se dorește expunerea unei probleme, trebuie determinată cu exactitate care este cauza ca să nu se greșească mediul.
După ce vom determina cauza, vom investiga diversitatea naturii ei și vom vedea cum vom putea să o influențăm, recurgând la învățătura spiritistă pentru a o preveni sau a vindeca la cei care suferă, deja, efectele sale nedorite. Vă vom face în anumite momente să gândiți „în afara cutiei „, deși întotdeauna cu raționalitate. Fiecare trebuie să gândească pentru el, ceea ce vom prezenta este doar adevărul nostru…. Dar, există altele și doar vom progresa dacă contrastăm ale noastre cu altele și continuăm îmbunătățirea.
1. Conceptul de sănătate
Din 1983, Organizația Mondială de Sănătate ale Națiunilor Unite consideră sănătatea, ca definiție: o dimensiune de bunăstare spirituală și nu numai a dimensiunilor fizice, mentale și sociale.
“Sănătatea este o stare dinamică de bunăstare fizică, mentală, spirituală și socială completă și nu doar lipsa disconfortului sau a bolii. (WHO/MAS/MHP/98.2.15 – AG 1983) (Saúde, 1998)”
Dacă este recunoscută dimensiunea spirituală, atunci știința spiritistă va avea aici un câmp deschis cercetării sale. Iar, datorită faptului că spiritualitatea este un câmp foarte amplu, noi vom analiza doar un fenomen limitat, verificabil prin experimentare, ce este dependența și ce impact are asupra propriei spiritualități. Amintim aici, diferența și relația dintre filozofie și știință, care situează știința pe un plan inferior și limitat (fiica filozofiei)….Potrivit lui Platon, filozofia încearcă să justifice, prin rațiune, o credință care se consideră adevărată, în timp ce știința încearcă să meargă mai departe și să verifice acea credință care deja s-a justificat prin intermediul rațiunii, potrivit lui Aristotel, elevul lui Platon. Putem încerca să justificăm orice realitate pe care o observăm, doar verificând și deducând legile care reglementează micile fenomene ale realității majore. Datorită acestei relații ierarhice dintre filosofie și știință, se utilizează termenul “ipoteză” (ipo-sub; teză-justificare) în dezvoltarea metodei științifice.
Vă dăm un exemplu al acestei relații ierarhice…. Niciodată nu vom putea verifica existența lui Dumnezeu, în sensul de al duce într-un laborator pentru a explica cum este El. Doar, putem ajunge la conceptul de Dumnezeu prin rațiune, bazându-ne pe Legea de cauză și efect. La fel filosofând! Dar, dacă privim fenomenul climei, una din creațiile sale, astăzi am verificat deja anumite orientări și reguli, prin intermediul experimentării, care ne permite să deducem anumite legi despre modul în care funcționează clima, ajutându-ne să o prezicem. În fenomenul particular al climei, trecem de la o credință cu adevărat justificată, la o ipoteză (filosofia), de la o credință cu adevărat justificată și verificată, la o lege sau o regulă (știința). Suntem deja în domeniu științific.
În Doctrina spiritistă avem, de asemenea, capitole de cunoaștere științifică, cum ar fi legile care guvernează variatele capacități mediumnice pe care Allan Kardec le-a verificat și le-a înscris în Cartea mediumurilor (1861), cel mai bun manual al paranormalității umane care se cunoaște.
2. Rădăcina problemei. Efect, mijloc sau cauză?
În univers, totul este efectul unei cauze și aceasta este o paradigmă a științelor noastre actuale. Remontați de la efect la cauză se conclude că totul are o cauză și o finalitate. A ajunge la o finalitate este un act inteligent, fiindcă presupune că o inteligență a gândit-o și a determinat-o înainte. Apoi, este necesar ca o ființă inteligentă să fi decis în prealabil să utilizeze drogul pentru a obține o finalitate. Dacă nimeni nu o folosește, nimic nu va produce, în nimeni! Întâmplarea nu există. Ceea ce există este cauzalitatea care întotdeauna se remontă la o cauză. Dacă există o cauză, există o finalitate și dacă există o finalitate este necesar să existe o ființă gânditoare care a determinat-o. Atunci, va trebui să recunoaștem că problemă consumului de droguri presupune un fapt inteligent al consumatorului. Iar, aceasta situează substanța care provoacă adicție într-un plan de mijloc și nu de cauză! Cauza va fi atunci inteligența consumatorului! Iar, în ceea ce privește efectele utilizării sale, putem identifica efectele de natură fizică asupra corpului :
Efectele drogului asupra corpului sau asupra comportamentului:
Dacă comportamentul este determinat de un fapt inteligent, atunci acest efect se întoarce împotriva cauzei în sine, inteligența. În acest fel, ni se pare logic să concludem că rol rezervat drogului este doar de mijlocitor sau intermediar, pentru a obține acele efecte fizice și comportamentale.
3. Inteligența, cauza. Locul și natura sa
Doctrina spiritistă ne învață că ființa umană este o ființă triplă, constituită din corp, perispirit și suflet, că spiritul este o ființă dublă, constituit din perispirit și suflet, iar sufletul este o ființă simplă. (Kardec, Ce este Spiritismul, 1859) ( Kardec, Cartea Spiritelor, 1857).
Perispiritul este un fel de mănușă care învăluie sufletul și nu este permanent, este doar necesar pentru un suflet care va încarna într-o lume fizică. Unicul permanent dintre cele trei este sufletul.
Astfel, inteligența și memoria, care sunt virtuții specifice și inseparabile a fiecărei ființe umane, trebuie să rezidă în suflet, deoarece ele sunt elemente intrinsece și diferențiatoare a fiecăruia dintre noi.
De aceea ele trebuie să supraviețuiască, de asemenea, morții și să continue să existe și atunci când sufletul, deja avansat numai este nevoit să încarneze și deja nu mai posedă un perispirit. De la începutul secolului trecut, oamenii de știință studiază natura inteligenței noastre. De fapt, în zilele noastre, se recunosc trei naturii diferite ale inteligenței: intelectuală, emoțională și spirituală.
4. Cum să utilizăm diferitele naturii ale inteligenței pentru a preveni sau a vindeca adicția.
A. Inteligența intelectuală. Coeficient intelectual (CI)
Prima, ceea ce numim inteligență intelectuală sau rațională s-a descoperit în 1905, după nenumăratele cercetări a le lui Alfred Binet și Theodore Simon. Acești oameni de știință au realizat că, dând o problemă de logică la diferite persoane, unele o rezolvau mai rapid ca altele, iar dinamica rezultatelor a urmat un model. Așa că, li s-a părut că ar putea stabili o scară de valori pentru a o califica. Au ajuns atunci la o scară de 156 de grade pe care au numit-o Coeficient Intelectual sau CI. Au conclus, că CI se bazează pe această natură a inteligenței în care se rezolvă problemele logice, se elaborează concepte, se produce știința sau se rezolvă probleme obiective. De exemplu, bazându-vă pe această natură a inteligenței, să se rezolve următoarea problemă:
Să presupunem că un nufăr va crește pe suprafața unui lac. În ultimele 10 zile au măsurat suprafața frunzei și au conclus că se dublează după fiecare 24 de ore. Ne aflăm chiar în a 10 zi și frunza nufărului deja ocupă jumătate din suprafața lacului.
Întrebarea este : În ce zi va ocupa frunza nufărului toată suprafața lacului?
Vă vom lăsa să vă gândiți, avem certitudinea că toată lumea va ajunge la răspunsul logic corect, chiar dacă unii pot întârzia puțin mai mult. Vom lăsa răspunsul la sfârșitul acestui articol.
Ce contribuție a aportat inteligenței, deja, exercițiul de această natură științifică în ceea ce privește adicția?
Anumite lucruri din viață ne merg bine deoarece acestea sunt legate de capacitatea noastră de a supraviețui, cum ar fi mâncarea și sexul. Dar, există altele care nu sunt atât de bune pentru noi, ca de exemplu, anumite droguri sau a petrece prea mult timp pe internet. Ne pot aduce aceleași senzații și acestea ne pot duce la adicție! În creierul nostru, avem o buclă de recompensă localizată în sistemul limbic, în zona în care se formează emoțiile și amintirile. Această buclă sugerează că vom primi o recompensă pentru alegerea unor acțiuni, cum ar fi mâncarea! Un neurotransmițător eliberează dopamină, captând atenția noastră în ceea ce facem și ne animă să o repetăm pe viitor. Acest lucru este bun! Creierul nostru ne spune că este agreabil! Putem observa că și acest lucru ne poate induce în eroare dacă creierul ne spune același lucru despre droguri sau alte comportamente dăunătoare … În mod normal, când dopamina este eliberată de neuron, ea este mai târziu absorbită de aceeași neuron care a eliberat-o. Dar anumite droguri, cum ar fi cocaina, împiedică ca această absorbție să se producă. Aceasta rezultă într-un exces de dopamină, în spațiul dintre doi neuroni, producând o creștere a euforie și bunăstării. Creierul nostru, care caută continuu starea de echilibru, se adaptează la anumite droguri, reducând numărul de receptori neuronali de dopamină.
Practic, acest fapt înseamnă că aceeași cantitate de droguri nu oferă aceeași intensitate de euforie, fiind că numărul de receptori stimulați este mai mic acum. În aceasta constă ceea ce numim “toleranță”. Datorită faptului că aceste droguri alteră neuronii, recidivismul se poate întâmpla când dependentul se oprește sau reduce drastic consumul.
Simptomele variază îmi funcție de tipul de drog și poate duce la depresii, durerii de cap, vomite și dificultăți respiratori. Este important să se știe că adicția nu se produce doar cu droguri și alcool. Comportamente cum ar fi viciul jocului, pot stimula creierul în același fel. Dar, există întotdeauna un ajutor care așteaptă. Drogul și alte dependențe pot fi învinse!
În concluzie, bazându-ne pe ceea ce știința deja a demonstrat în ceea ce privește:
Cum ar trebuie atunci să folosim coeficientul nostru intelectual și să vindecăm adicția?
Evitând sau reducând consumul până la sobrietate, deoarece utilizarea lui cauzează dependență fizică, psihică și chimică producând efectele fizice și comportamentale pe care le-am văzut.
B.Inteligența emoțională. Coeficientul emoțional (CE)
Dacă inteligența intelectuală ar fi unica sau natura dominantă a inteligenței în ființa umană, cu siguranță problema adicției s-ar fi redus radical, după verificarea de către știință a daunelor pe care le provoacă, dat fiind faptul că în mod rațional, nu ar mai avea niciun sens să le folosim în continuare.
Atunci, ce se întâmplă pentru ca omul să renunțe la raționalitate și să continue să fie dependent?
De unde provine forța motrice care se opune raționalității?
Conform studiilor lui Binet și Simon, de-a lungul secolului trecut, mai mulți oameni de știință au studiat creierul în profunzime. Ei nu concepeau că o masă atât de mare de neuroni să fie dedicată doar raționalității. Unde, atunci, s-ar localiza emoțiile și căutarea plăcerilor în creier?
Egas Moniz, un om de știință portughez, a câștigat un premiu pentru descoperirea unei tehnici chirurgicale numită leucotomie sau lobotomie prefrontală, în prima jumătate a secolului XX-lea, cu care a reușit să trateze pacienții bolnavi de schizofrenie violentă. Prin ruperea legăturii dintre lobii frontali la baza creierului, pacienții au calmat comportamentele lor violente, chiar dacă rămâneau cu o apatie care le-a diminuat calitatea vieții. În ciuda acestor efecte colaterale, s-a verificat atunci locația circuitului de plăcere la baza creierului…..
După câțiva ani, când știința deja a descoperit și dezvoltat Tomografia Axială Computerizată (TAC), prin emisia de pozitroni (PET), Michael Persinger, profesor universitar canadian, a elaborat o cască cu electrozi și a cerut pacienților săi, să-i spună dacă atunci când au intrat în tubul mașinii TAC, au experimentat diferite senzații de la bucurie la tristețe, căutând să vadă pe ecranele mașinii care zone ale creierului se luminau. Astfel, s-a confirmat faptul că se întâmplă și că pacienții săi au experimentat diverse emoții. În același timp, s-a publicat în revista Forbes, un articol care concludea, că cei cu succes în viață nu sunt cei care aveau CI mai elevat, ci aceia care reușeau să combine un bun coeficient intelectual cu o bună capacitate de a se relaționa în societate.Este comun ca persoanele cu un coeficient foarte elevat al Coeficentului Intelectual să se izoleze de ceilalți și să se concentreze doar pe studiul și munca lor.
Neurologului american Daniel Goleman i-a atras atenția acest articol și rezultatele cercetărilor lui Persiger și a scris cartea Inteligența emoțională, caracterizând această nouă natură a inteligenței noastre, căruia i s-a asociat și un coeficient emoțional (CE). Această natură a inteligenței noastre este un motor real, care ne poate face eroi, dar și să comitem cele mai mari erori, ignorând tot ceea ce în mod rațional ne oferă Coeficientul nostru Intelectual. În cartea lui Goleman puteți găsi câteva exemple.
De exemplu, folosirea inadecvată a acestei inteligențe ne face să bem un pahar mai mult peste limita recomandată pentru conducerea mașinii, când suntem invitați să mai bem încă un pahar în timpul reuniunilor. CE ne invită să fim cordiali, empatici și deși știm că suntem deja la limită, să depășim raționalitatea, profitând de acel pahar în plus înainte de a conduce, sfârșind prin a avea un accident, rănind probabil alte persoane …
Cunoscutul filozof Socrate a descris-o deja de o formă implicită când a afirmat că:
“Oricine ar putea fi furios, este ușor, Dar, să fii furios cu persona corectă, cu intensitatea corectă, în momentul corect, pentru motivul corect și de o formă corectă, nu este ușor!”
Cum putem atunci utiliza această inteligență în problema noastră cu drogurile?
O mare parte din ceea ce credem că știm despre viciu, este greșit. Dacă dumneavoastră, de exemplu, vă fracturați coxa veți fi dus la un spital și veți primi doze de diamorfină timp de câteva săptămâni sau luni. Diamorfina este heroină! Este, de fapt, o heroină mult mai puternică ca a oricărui dependent, care se poate obține pe stradă, pentru că nu este contaminată cu substanțele cu care traficanții le diluează. Există persoane care primesc doze de heroină chiar acum, în spitale. Atunci ar fi de așteptat ca unele dintre ele să se vicieze. Dar, s-a făcut un studiu aprofundat și acest fapt nu se întâmplă!
Teoria noastră tradițională despre adicție vine după o serie de experimente realizate la începutul secolului al XX-lea. Experimentul este simplu:
Luăm un șobolan și îl punem într-o cușcă cu două sticle de apă. Una are doar apă, iar cealaltă apă se amestecă cu heroină sau cocaină. Aproape ori de câte ori se realizează acest experiment, șobolanul va deveni obsedat de apa cu drog și se va întoarce din ce în ce mai mult, până se va omorî.
Dar în anii 70, Bruce Alexander, profesor de psihologie, a realizat ceva ciudat în legătură cu acest experiment …Șobolanul este pus în cușcă absolut singur. Nu avea nimic de făcut, în afară de a se droga. S-a întrebat: Ce s-ar întâmpla dacă aş încerca altfel? Așa că, a construit “parcul de șobolanii”, care este, în principiu, un paradis pentru șobolani. Într-o cușcă luxoasă, în care șobolanii aveau mingi colorate, tunele pentru alerga, mulți prieteni cu care să se joace și ar putea avea mult sex. Tot ceea ce un oraș de șobolani ar putea dori și, de asemenea, sticlele cu apă cu droguri și apă normală. Aici, începe partea fascinantă: În “parcul de șobolanii”, șobolanii aproape că niciodată nu au băut apa cu drog, niciunul nu au folosit-o în mod compulsiv, niciunul nu a suferit de supradozaj. Dar, poate că era ceva ce se întâmpla doar cu șobolanii? Bun, se pare că a existat, de asemenea, un experiment cu oamenii, în războiul din Vietnam! 20 % din trupele americane aflate în Vietnam au utilizat multă heroină. Familiile din Statele Unite ale Americii au fost într-adevăr panicate, deoarece au crezut că vor exista sute de mii de dependenți de droguri pe străzi după întoarcerea acasă. Dar, studiul a urmărit soldații când s-au întors și a găsit ceva surprinzător: 95% dintre aceștia nu au mers la dezintoxicare, nici nu au semnalat simptome de abstinență și au încetat să ia droguri odată ce s-au întors acasă! Dacă credeți în vechea teorie a adicției, aceasta nu are sens. Dar, dacă credeți în teoria profesorului Alexander, atunci are mult mai mult sens. Pentru că, dacă te duc într-o junglă, într-o țară străină, unde nu vrei să fi și pot să fi forțat să ucizi sau să mori în orice moment, consumul de heroină este o bună modalitate de ați ocupa timpul. Dar, dacă te întorci la frumoasa ta casă, cu prietenii și familia ta este echivalentul faptului, că te scoate din acea primă cușcă și te lasă în “parcul de șobolanii” pentru oameni. Nu sunt substanțele chimice: doar cușca ta! Avem nevoie să ne gândim la adicție de o altă formă .
Oamenii au o nevoie înnăscută de a crea legături și de a se conecta. Când suntem fericiți și sănătoși, formăm legături cu persoanele din jurul nostru. Dar, când nu putem pentru că suntem traumatizați, izolați sau învinși de viață, formăm legături cu acel ceva care ne oferă acea senzație de alinare. Este posibil să consultăm telefonul nostru neîncetat, să vedem pornografie, să ne jucăm pe jocuri, să pariem sau să ne drogăm. Deci, vom forma o legătură cu ceva, pentru că aceasta este natura noastră umană.
În concluzie, cum ar trebui să utilizăm atunci CE pentru prevenirea și vindecarea adicție?
Evitați să vă izolați de ceilalți, pentru a nu simții necesitatea de a vă conecta cu substanțe chimice sau alte vicii, iar dacă sunteți deja dependent, să încercați să substituiți acea conexiune prin conectarea cu prietenii și familia, care nu sunt dependenți, făcând față la permisivitatea socială .
C. Inteligența spirituală. Coeficient spiritual (CS)
Secolul al XX-lea se apropia de sfârșit, când a fost identificată o altă natură holistică, integrată și sistemică a Inteligenței noastre. Neurologul Vilayanur Ramachandran, coleg cu Michael Persiger, a decis să recupereze experimentele sale, dar acum repetate cu echipamente de rezonanță magnetică mai sensibile și încercând să identifice suprafața creierului dedicată transcendenței, universalității, căutării holistice a soluției sau cauzei problemelor noastre. Apoi a cerut persoanelor care urmau să intre în tubul mașinii de rezonanță magnetică, să se gândească la Dumnezeu pentru cei care aparțineau unei religii sau la Univers, în ansamblul sau la alte dimensiuni, care nu erau vizibile, gândindu-se cum că ar trebui să existe.
Și a observat un lucru interesant: pe glanda pineală a fost înregistrată o fosforescență echivalentă cu un diferențial de 40 de hertzi, întotdeauna când oricare dintre ei a invocat sau s-a gândit la numele lui Dumnezeu, Isus, Brahma, Mohammed, Buddha. La fel s-a întâmplat când se gândeau în ansamblu la tot, la univers, la integrare sau la transcendență. Și cu foarte mult curaj pentru un om de știință, în ziua de azi, Ramachandran a publicat informațiile experimentului în revista Nature. Danah Zohar, o fiziciană cuantică, a citit acel articol și i-a găsit posibile legături cu fizica cuantică deja postulată, în ceea ce privește dimensiunile suplimentare și universurile.
În special, din 1984, fizica cuantică a cunoscut progrese semnificative și o succesiune de teorii, numite generic Strings, în număr de cinci, a Supercorzilor și, în sfârșit, Teoria M sau Membranele (Green, 2001). Vă aduceți aminte că a existat o perioadă în care se învăța în școli că atomul este partea cea mai mică și cea mai indivizibilă parte a materiei. Că avea un nucleu, constituit din protoni și neutroni și că existau electroni care se roteau în jurul său.
Studiindu-se mai profund realitatea subatomică, care este obiectivul studiului fizicii cuantice, s-a constatat, în cele din urmă, că protonii și neutronii erau constituiți din quarks și că acele mici părți de materie sunt corzi fine de vibrații, diferențiate una de alta. Nu este nimic mistic, ci doar o coardă în formă de cerc, fără vârfuri, dar are două puncte, fiind doar o coardă subțire și vibrantă.
Mici aglomerări de energie, vibrând ca niște corzi de violoncel, într-o simfonie cosmică în mijlocul oricărei realități. Dar, există un preț de plătit pentru această viziune îndrăzneață…. Universurile paralele și 11 dimensiuni! Dintre care majoritatea niciodată nu au fost observate!
Trăim, cel mai probabil, într-un Univers cu mai multe dimensiuni decât atinge viziunea noastră. Se crede că aceste dimensiuni suplimentare există pentru că rezultă din aplicarea ecuațiilor din teoria corzilor … corzile trebuie să se miște în mai mult de cât cele 3 dimensiuni cunoscute! Universul nostru poate fi comparat cu o felie de pâine dintr-o pâine întreagă….o singură felie, introdusă într-un ansamblu mai mare, al cărui întreg fizicienii câteodată îl numesc „Volum Universal”. Dacă aceste idei se confirmă, „Volumul Universal” trebuie să conțină alte felii, alte Universuri, care se găsesc lângă al nostru, adică Universuri paralele cu al nostru! Unele dintre ele se pot asemăna cu al nostru… se prea poate să aibă materie, planete, un fel de viață similar….Altele vor fi cu siguranță mai rare și guvernate de legi fizice, complet diferite de ale noastre.
Toate aceste Universuri ar trebui să existe într-una din aceste diferite dimensiuni preconizate de Teoria corzilor sau cum o numesc mai nou Teoria M (de Membrană). Dimensiunii care ne înconjoară și care unii spun că ar putea fi la mai puțin de 1 mm distanță de al nostru. Dacă avem o membrană într-o dimensiune superioară nouă, iar particulele și atomii noștri nu se pot mișca de la unul la celălalt, atunci va fi ca și cum ai încerca să o atingi, dar fără să simți nimic.
Dacă, într-adevăr trăim într-o membrană, iar universurile paralele cu al nostru se găsesc în altele, aproape de noi, se prea poate ca niciodată să nu le putem vedea…. Dar, poate că într-o zi vom reuși cel puțin să le simțim prin intermediul gravitației! Dacă se confirmă existența unei vieți inteligente într-o membrană diferită de-a noastră, iar acea viață inteligentă poate fi foarte asemănătoare cu a noastră, atunci teoretic, vom putea fi capabil să ne comunicăm cu ei prin schimbul unor puternice interacțiuni gravitaționale, în formă de undă.
Prin urmare, cine știe, dacă într-o zi vom reuși să dezvoltăm tehnologia adecvată pentru a utiliza undele gravitaționale, pentru a ne comunica cu alte lumi.
S-a constatat, așadar, că acele mici particule de materie și de forță, compuse din corzi sunt în același timp particulă și undă. Mai bine spus, că ocupă toate posibilitățile de localizare în spațiu, de acord cu funcția lor de undă, până când un observator sau detector o va detecta. În acel moment, intră în colaps funcția de undă și se asumă doar ca o particulă, cu o locație definită. Dar, când nu se mai observă, aceasta recuperează toate locațiile posibile din spațiu, ceea ce îi permite funcția de undă. Este demonstrat de bine cunoscutul experiment cu două fante (Green, 2001).
Și cum suntem făcuți din aceste mici particule, de asemenea, avem acele caracteristici la nivel subatomic! Mai bine spus, la fel ca cunoscutul experiment de Schorodinger (Green 2011) cu o pisică, ea este vie și moartă în același timp, până când este observată intrând în colaps funcția de undă și se materializează în ipostaza de moartă sau vie! Deci, cum vom ieși din acest paradox, cum poate un om să fie în același timp viu și mort? Prin una din cele două căi …! Sau funcția de undă nu poate exista cu adevărat, fiind doar o simplă reflecție a cunoștințelor noastre sau pisica este cu adevărat vie și moartă, în același timp, dar în două universuri paralele! Cum funcția de undă pare a fi suficiente de demonstrată în multele fenomene din viața noastră zilnică, doar rămâne să recunoaștem existența universurilor paralele, nu-i așa?
Dacă, noi suntem constituiți din acele mici bucăți de materie și forță, atunci putem fi vii și morți în același timp, dar în universuri paralele! Acest fapt pare să se potrivească principiilor existenței spiritului, comunicabilității sale, reîncarnării și trăirile sale în diferitele lumi locuite, care sunt fundamentele filosofice ale spiritismului, unele dovedite deja științific.
Danah Zohar, a interpretat că, în punctul lui Dumnezeu al lui Ramachandran, că ar fi portalul de acces la acele universuri sau dimensiuni, așa cum André Luiz a afirmat deja, prin mediumnică, spunând că coincide cu glanda pineală (Luiz, 1945).
Ea a dedus, de asemenea, că acea capacitate de integrare ar fi un fapt inteligent, cu o natură diferită de cea Rațională sau Emoțională (sau ființă cuantică). Și în plus, acesta este, de asemenea, portalul de acces pe care mediumnitatea utilizează pentru a obține contactul cu spiritualitatea, de diferite elevații și influențe, cu siguranță cea mai elevată și ceea care ne poate face elevate și serioase sugestii, în ceea ce privește dificultățile cu care ne confruntăm, inclusiv adicția.
Astfel, a fost descoperită natura spirituală a inteligenței, numită coeficient spiritual (CS)
Cum am putea atunci să folosim această inteligență pentru a rezolva problema noastră cu drogul?
Adicția este doar una din simptomele crizei de deconectare care se întâmplă în jurul nostru. Toți o simțim. Începând cu anii 50, numărul mediu de prieteni apropiați ai fiecăruia a scăzut constant. În același timp, spațiul în casele noastre a crescut constant. Alegerea spațiului în loc de prieteni, este a alege lucruri în loc de conexiune. Războiul împotriva drogurilor, pe care l-am purtat timp de aproape un secol a înrăutățit totul. În loc de a ajuta lumea în a se vindeca și a repara viețile lor, i-a îndepărtat de societate. Am făcut să fie mai dificil ca ei să aibă un servici și să devină mai stabili. Le-am luat beneficiile și sprijinul. Dacă îi prindem cu droguri, îi băgăm la închisori, care sunt literalmente cuști! Punem oamenii care nu sunt bine într-o situație care îi fac să se simtă mai rău și îi urâm pentru că nu se recuperează.
De prea mult timp, am vorbit doar de recuperarea individuală din adicție, dar acum trebuie să vorbim despre redresarea socială! Pentru că ceva nu a mers bine ca grup, trebuie să construim o societate care să semene mai mult cu „parcul de șobolani”, și mult mai puțin cu acele cuști izolate. Va trebui să schimbăm modul antinatural în care trăim și să ne redescoperim unii pe alții. Opusul adicție nu este sobrietatea! Opusul adicție este conexiune!
În concluzie, cum ar trebui să folosim atunci coeficientul spiritual în prevenirea și vindecarea adicției?
Promovând conexiunea interpersonală în locul celeilalte, substituind dependența. Lupta împotriva drogurilor sau a adicție prin intermediul integrării pedagogice și nu prin excludere punitivă.
5. Concluzie
În concluzie, propunerea spiritismului este de a folosi integral învățătura oferită de coeficienții intelectuali, emoționali și spirituali urmând următoarele orientări:
-Evitați sau reduceți consumul lor până la sobrietate, din cauza folosiri lor se provoacă adicția fizică, psihică și chimică, cu efectele fizice și comportamentale pe care le-am văzut.
-Evitați să vă izolați de ceilalți, astfel încât să nu simțiți nevoia de a vă conecta cu substanțe chimice sau un alt tip de viciu, iar dacă sunteți deja dependent, încercați să înlocuiți acea conexiune prin conectarea cu prietenii și familia, care nu sunt dependenți, confruntându-vă cu permisiunea socială.
-Promovați conexiunea interpersonală în loc de un alt înlocuitor de dependență. Lupta împotriva drogurilor sau adicție prin intermediul integrării pedagogice și nu de excludere punitivă.
În acest proces, care exige determinare și disciplină, fără altă alternativă, trebuie să se ţină cont de orientările de speranță care ne-au fost comunicate de spiritualitatea superioară, prin intermediul punctului lui Dumnezeu ale mediumurilor Francisco al Spiritului Sfânt și Divaldo Franco :
– Chiar dacă nimeni nu se poate întoarce în trecut să o ia de la început, orice persoană poate începe acum, să facă un nou final. ( Spiritul Hamed/Francisco al Spiritului Sfânt)
– În timp ce recoltați efectele acțiunilor trecute, acționați pentru consecințele viitoare.
– Fatalitatea ta este binele. Nimeni nu este condamnat la suferință. Este rezultatul alegeri greșite.
– Investește în mâine și vei fi fericit de astăzi! ( Spiritul Joana de Angelis/Divaldo Franco)
Răspuns problemă logică: Înainte de a termina, vă spunem că frunza nufărului ocupă toată suprafața lacului la sfârșitul zilei 11. Vă amintiți?
