- Am văzut că o singură lege primordială și generală a fost dată universului pentru a-i asigura stabilitatea eternă și că această lege generală este perceptibilă simțurilor noastre prin mai multe acțiuni particulare pe care le numim forțele directoare ale naturii. Vom arăta astăzi că armonia întregii lumi, considerată din dublul aspect al eternității și al spațiului, este asigurată de această lege supremă.
- Într-adevăr, dacă ne întoarcem la originea primelor aglomerări primitive ale substanței cosmice, remarcăm că deja, sub imperiul acestei legi, materia suferă transformările necesare care o conduc de la germen la fructul copt și că, sub impulsul diverselor forțe născute din această lege, parcurge scara revoluțiilor sale periodice. Mai întâi centru fluidic al mișcărilor, apoi generator al lumilor, iar mai târziu nucleu central și atractiv al sferelor care au luat naștere în sânul său.
Știm deja că aceste legi prezidează istoria Cosmosului. Ceea ce este important de știut acum este că ele prezidează, de asemenea, distrugerea astrelor, căci moartea nu este doar o metamorfoză a ființei vii, ci și o transformare a materiei inanimate. Și, dacă se poate spune că este adevărat, în sens literal, că numai viața este accesibilă certitudinii morții, este de asemenea corect să adăugăm că substanța trebuie necesarmente să sufere transformările inerente constituției sale.
- Iată o lume care, după leagănul său primitiv, a parcurs toată extensiunea anilor pe care organizația sa specială îi permitea să parcurgă; focarul interior al existenței sale s-a stins, elementele sale proprii și-au pierdut virtutea lor inițială. Fenomenele naturii, care reclamau pentru producerea lor prezența și acțiunea forțelor distribuite acestei lumi, nu se pot prezenta de acum înainte, pentru că levierul activității lor nu mai are punctul de sprijin care îi dădea toată forța sa.
Acum, se va crede ca acest pământ stins și fără viață va continua să graviteze prin spațiile cerești, fără vreun obiectiv, și va pluti asemenea unei cenuși inutile prin vârtejul cerurilor? Se va crede că va rămâne înscris în cartea vieții universale, atunci când nu mai este decât o literă moartă și lipsită de sens? Nu, aceleași legi care au elevat-o deasupra haosului tenebros și care au gratificat-o cu splendorile vieții, aceleași forțe care au guvernat-o de-a lungul secolelor în adolescența sa, care i-au consolidat primii pași ai existenței și care au condus-o până la vârsta maturității și a bătrâneții, vor prezida acum dezagregarea elementelor constitutive pentru a le restitui laboratorului de unde puterea creatoare extrage fără încetare condițiile stabilității generale. Aceste elemente se vor întoarce la acea masă comună a eterului, pentru a se asimila altor corpuri sau pentru a regenera alți sori. Iar, această moarte nu va fi un eveniment inutil pentru acest pământ și nici pentru surorile sale: va reînnoi, în alte regiuni, alte creații de o natură diferită, iar acolo unde sisteme de lumi s-au risipit, va renaște în curând un nou covor de flori mai strălucitoare și mai parfumate.
- Astfel, eternitatea reală și efectivă a universului este asigurată de aceleași legi care dirijează operațiunile timpului. Astfel, lumile succed lumii, sorii succed sorii, fără ca imensul mecanism al vastelor ceruri să fie vreodată afectat în resorturile sale gigantice.
Acolo unde ochii voștri admiră splendidele stele sub bolta nopților, acolo unde spiritul vostru contemplă radiații magnifice care strălucesc sub spații îndepărtate, după mult timp degetul morții a stins aceste splendori, vidul a succedat acele încântării și a primit chiar creații noi încă necunoscute.
Distanța imensă a acestor astre, prin care lumina pe care ne-o trimit ajunge la noi după mii de ani, face ca astăzi să primim doar razele pe care ni le-au trimis cu mult timp înainte de crearea Pământului și ca să le mai admirăm încă mii de ani după dispariția lor reală.
Ce sunt cei șase mii de ani ai umanității istorice în fața perioadelor seculare? Secunde în secolele voastre. Ce sunt observațiile voastre astronomice în fața stării absolute a lumii? O umbră eclipsată de soare.
- Așadar, aici, ca și în celelalte studii ale noastre, să recunoaștem că pământul și omul nu sunt decât neant în comparație cu toate splendorile creației și că cele mai colosale operațiuni ale gândirii noastre nu se extind încă decât pe un câmp imperceptibil în fața imensității și a eternității unui univers care nu se va sfârși nicicând.
Și, când aceste perioade ale imortalității noastre vor fi trecut pe deasupra capetelor noastre, când istoria actuală a pământului ne va apărea ca o umbră vaporoasă în adâncul amintirilor noastre; când vom fi locuit timp de nenumite secole aceste diferite grade ale ierarhiei noastre cosmologice; când domeniile cele mai îndepărtate ale veacurilor viitoare vor fi fost parcurse de nenumărate peregrinări, vom avea înaintea noastră succesiunea ilimitată a lumilor și nemișcata eternitate ca perspectivă.
Allan Kardec-Geneza, Uranografie generală
Tradus de Societatea Spiritistă Română
