În fața comportamentului aberant al cetățenilor care păreau ireproșabili în conduita morală, atât în administrația țării, cât și în marile companii comerciale și sportive, nu putem ascunde sentimentele de neîncredere și preocupare care asaltă aproape pe toți brazilienii. Criminalitatea atinge cote fără precedent, fruct putred al mizeriei socioeconomice și morale, lipsei de școli, a asistenței spitalicești, a muncii, a recreației și cu exces de timp pentru tineri, care se irosesc în violență cauzându-ne oroare.
Teama de a fi următoarea victimă pune stăpânire pe fiecare dintre noi, care trăim războiul nedeclarat al atacurilor și omuciderilor șocante din cauza perversității, făcându-ne să modificăm obiceiurile pe care le-am dobândit cu dreptul de a merge și veni acum întrerupt de terorismul urban. În acest context de totală lipsă de respect pentru valorile etice, creștinii se întreabă cum ar acționa Isus dacă ar trăi cu noi în acest teribil context? Iar răspunsul ar fi același pe care l-a dat fariseului care l-a interogat cu nerușinare, încercând să-l stânjenească, când El s-a referit la îndatoririle noastre față de aproapele nostru, întrebându-l: Și cine este aproapele meu?
Cu o înțelepciune exemplară, El i-a povestit parabola Bunului Samaritean, care a ajutat un evreu care îi era dușman și fusese disprețuit de un preot și un levit, ajutându-l pe drumul pe care a fost abandonat după ce a fost asaltat, oferindu-i asistență imediată și responsabilizându-se de cheltuielile hanului unde l-a dus.
Nu poate fi alta atitudinea noastră față de tâlhari și criminali, care mișună în societate, făcând ce îi mai bun și având încredere în Dumnezeu, lucrând pentru întoarcerea demnității și onestității în câmpul uman. Doar comentând lucrurile rele nu este o atitudine sănătoasă. Că, în această barbarie confuză, să nu ne pierdem încrederea în Dumnezeu, menținându-ne onorați în ciuda exemplelor degradante pe care le avem în fața noastră.
