La scurt timp după Brumar (la 9 noiembrie din 1799), când Napoleon a devenit primul consul al Republicii Franceze, s-au reunit, în noaptea de 31 decembrie 1799, în inima latinității, în sferele Superioare, o mare adunare de spirite înțelepte și binevoitoare, pentru a marca semnificativa intrare a noului secol.
Personalități antice ale Romei imperiale, pontifici și războinici din Galia, figuri de seamă din Spania, s-au reunit acolo în așteptarea expresivului eveniment.
Legiunile Cezarilor, cu stindardele lor, falangele de luptători din lumea galică și grupurile de pionieri ai evoluției hispanice, asociate cu numeroși reprezentanți din America, ocupau locuri simbolice situați într-o poziție remarcabilă.
Dar, nu doar latinii au fost reprezentați în marele conclav. Iluștri greci aminteau conversații despre glorioasa Acropole, israeliți celebri aminteau Templul Ierusalimului, deputații slave și germanice, mari personalității ale Angliei, înțelepți chinezi, filosofi hinduși, teologi budiști, consacrați la sacrificiile divinităților olimpice, renumiți preoți ai Bisericii Romane și continuatori ai lui Mohamed, puteau fi văzuți acolo ca o vastă chemare a forțelor științei și culturii Umanității.
În concertul strălucitelor delegații care s-au format acolo, cu toată efulgența lor reprezentativă, apăreau Spiritele vechilor luptători ai progresului care trebuiau să se întoarcă la bătălia carnală sau care îi urmau îndeaproape, pentru a combate ignoranța și mizeria, în laborioasa pregătire a noii ere a fraternității și a luminii.
Era uluitor spectacolul Spiritualității superioare. Cu efulgența sufletelor lor se afla Socrate, Platon, Aristotel, Apollonius din Tyana, Origene, Hipocrate, Augustin, Fénelon, Giordano Bruno, Toma de Aquino, Sfântul Ludovic al Franţei, Vincențiu de Paul, Ioana d’Arc, Tereza de Avila, Ecaterina de Siena, Bossuet, Spinoza, Erasmus, Milton, Cristofor Columb, Gutenberg, Galileo, Pascal, Swedenborg și Dante Alighieri pentru a menționa doar câțiva eroi și paladini ai reînnoirii pământului. Cu un nivel mai puțin strălucitor, se aflau în minunata incintă, lucrători de un ordin inferior, incluzând mulți dintre iluștri ghilotinați ai Revoluției, Ludovic al XVI-lea, Marie Antoinette, Robespierre, Danton, Madame Roland, André Chenier, Bailly, Camile Desmoulins și mari personalități precum Voltaire și Rousseau.
După câteva cuvinte oferite de câțiva eminenți orientatori, invizibile trâmbițe sunau în direcția planului carnal, iar după câteva momente din inima nopții care veghea corpul ciclopic al lumii europene, au apărut, păziți de mesageri luminați, un redus cortegiu de umbre, care păreau ciudate și șovăitoare, în comparație cu strălucitoarele iradiații din palatul festiv.
Era vorba de un grup de suflete, încă încarnate, care au fost convocate de Organizația Celestă, să se remonteze la viața spirituală pentru a-și reafirma angajamentele.
Înainte mergea Napoleon, care a atras atenția tuturor celor prezenți. Fără îndoială, era marele corsar, cu obișnuitele lui haine și cu pălăria lui caracteristică.
Întâmpinat de diverse figuri ale Romei antice, care s-au grăbit să-i ofere sprijinul și atenția, învingătorul de la Rivoli, a ocupat un fotoliu strălucitor care i-a fost pregătit dinainte. Printre cei care l-a urmat, în singulara excursie, se aflau autorități respectabile reîncarnate pe planetă precum Beethoven, Ampère, Fúlton, Faraday, Goethe, João Dalton, Pestalozzi, Pius al VII-lea, pe lângă mulți alți campioni responsabili cu prosperitatea și independența lumii.
În ciuda limitărilor impuse vehiculului spiritual, care era legat la carnea terestră, aproape toți noii veniți s-au scăldat în lacrimi de bucurie și emoție.
Primul consul al Franței în schimb, nu avea ochii în lacrimi, în ciuda lividității care îi acoperea fața. A primit laudele mai multor legiuni, dar când s-a limitat să răspundă cu gesturi discrete, au răsunat trâmbițele în mod diferit, de parcă ar fi plecat în zbor spre vârfuri, spre imensul infinit…
Imediat după, ca un pod care oscilează, un drum de lumină proiectat din Cer, făcea legătura cu prodigiosul castel, lăsând să cadă numeroase stele strălucitoare. La atingerea delicatului sol, acele stele se transformau în ființe umane nimbate cu claritate cerească.
Printre toți, însă, unul dintre ei se evidenția în superioritate și frumusețe. Pe capul lui avea o tiară strălucitoare, care părea să-i confere priviri sale mărinimoase, plină de atracție și dulceață, o aureolă de binecuvântări. În mâna dreaptă, ținea un sceptru de aur brodat în relief cu sublime scântei.
Muzicienii invizibili, prin zefirii care treceau în grabă, au prorupt într-un cânt de osanale, fără cuvinte articulate.
Mulțimea a realizat o profundă reverență. Mulți dintre înțelepți și războinici, artiști și gânditori au căzut în genunchi, în timp ce toți vexilații au coborât emblemele în tăcere, în semn de respect.
Atunci a fost când corsarul a izbucnit în lacrimi și ridicându-se, a înaintat cu dificultate înspre mesagerul care purta toiagul de aur, stând în genunchi în fața lui.
Emisarul ceresc, zâmbind cu naturalitate, la ridicat imediat și a încercat să-l îmbrățișeze, când Cerul părea că se deschide înaintea tuturor, iar o voce energică și dulce, puternică ca vântul și catifelată ca ignorata melodie a izvorului, s-a adresat lui Napoleon, care părea electrizat de spaimă și bucurie în același timp:
-Frate, prietene, ascultă adevărul care îți vorbește prin Spiritul meu! Iată-te în fața apostolului credinței, care, sub egida lui Hristos, va deschide un nou ciclu de cunoaștere pentru chinuitul Pământ…
Cesar ieri, conducător azi, cedează cultul venerației tale la pontiful luminii! Reînnoiește înaintea Evangheliei, angajamentul de-a ajuta la opera renașterii!…
S-au adunat aici cu noi, lideri din toate timpurile. Patrioți ai Romei și Galiei, generali și soldați care te-au însoțit în conflictele din Pharsalia, Tapso și Munda, rămășițe din bătăliile de la Gergovia și Alesia ți-au pregătit această surpriză cu simpatie și nerăbdare.
În trecut, pe tronul absolut, pretindea-i a fi descendent al zeilor pentru a domina pământul și anihila dușmanii…. Acum, însă, Domnul Suprem ți-a oferit ca leagăn o insulă pierdută în mare, ca să nu uiți micimea omenească și a hotărât să te întorci în inima poporului pe care l-ai umilit și l-ai batjocorit cândva, ca să-i poți oferi o garanție gigantei misiuni a umanității, în secolul pe care urmează să-l începem.
Ai fost plasat de Înțelepciunea cerească în condiția de timonier al ordinului în marea de sânge a Revoluției, dar nu uita de mandatul pentru care ai fost ales.
Nu crede că victoriile tale cu care ai fost investit pentru Consulat, trebuie să fie atribuite exclusiv geniului tău militar și politic. Voința Domnului se manifestă în circumstanțele vieții. Unge-te cu curajul de a guverna fără ambiție și domnește fără ură. Apelează la rugăciune și umilință, ca să nu te arunci în prăpăstiile tiraniei și a violenței!
Ai fost ales pentru a consolida pacea și siguranța, necesare pentru succesul devotatului apostol, care va dezvălui noua eră. Fii precaut, căci vei fi vizitat de monstruoasele tentații ale puterii.
Nu te lăsa fascinat de vanitatea care va căuta să-ți încununeze fruntea…
Amintește-ți că suferința poporului francez, bântuit de flagelările războiului civil, este prețul libertății umane pe care trebuie să-l aperi, până la sacrificiu. Nu te macula cu înrobirea popoarelor slabe și oprimate! Nu îngloda angajamentele tale cu exclusivism și răzbunare!
Amintește-ți că, supunându-te injoncțiunilor trecute, ai renăscut pentru a garanta ministerul spiritual a discipolului lui Isus, care se întoarce la experiența terestră! Profită de oportunitate pentru a sfinții elevatele principii ale bunătății și iertării, ale slujirii și fraternității ale Mielului lui Dumnezeu, care ne aude din glorificatul său tron de înțelepciune și iubire!
Dacă îți onorezi promisiunile, misiunea ta se va termina cu recunoașterea posterității și vei escalada cele mai înalte orizonturi ale vieții, iar dacă îți vei neglija responsabilitățile tale, sumbre aflicțiunii vor acumula orele tale, care vor deveni gemete întunecate într-un vast deșert…
În noul secol, vom începe cu pregătirile pentru al treilea mileniu al Creștinismului pe pământ.
Noi concepții de libertate vor apărea pentru oameni, Știință se va înălța pe culmi indefinibile, națiunile vor abandona pentru totdeauna captivitatea și traficul de creaturi libere, iar religia își va rupe lanțurile gândirii care, până astăzi, a închis cele mai bune aspirații ale sufletului, într-un iad fără iertare!
Încredințăm, așadar, Spiritului tău curajos guvernarea politică a noilor evenimente și Domnul să te binecuvânteze!
Cântece de bucurie și speranță au anunțat în ceruri secolul al XIX-lea și pe măsură ce Spiritul adevărului, urmat de un numeros și strălucitor cortegiul se întorcea în Înalt, adunarea de neuitat s-a dizolvat…
Apostolul, care avea să fie Allan Kardec, la luat în brațe pe Napoleon, la strâns la piept și cu bună voință l-a însoțit, până când a rămas legată de corpul de carne, în propriul pat.
La 3 octombrie din 1804, mesagerul reînnoirii a renăscut într-o binecuvântată casă din Lyon, iar primul consul al Republicii Franceze, de îndată ce a fost eliberat de influența benefică și protectoare a spiritului lui Allan Kardec și a celor cu care colabora, care puțin câte puțin și-au reluat integrarea lor la carne, încrezător și optimist s-a împodobit cu purpura conducerii și îmbătat de putere, s-a autoproclamat împărat la 18 mai din 1804, poruncindu-i lui Pius al VII-lea să vină să-l încoroneze la Paris.
Napoleon, însă, a convertit concesiile cerești în aventuri sângeroase, fiind imediat situat, din determinarea Înaltului, în tămăduitoarea singurătate a Sfintei Elena unde și-a așteptat moartea. Între timp, Allan Kardec și-a obscurat propria măreție, în umila muncă de profesor de școală, deseori chinuit și dezamăgit ca simplu om al poporului, dar și-a îndeplinit integral misiunea sa divină pe care adus-o pe pământ, inaugurând era spiritist-creștină, care gradual va fi considerată în toate colțurile globului, ca sublima renaștere a luminii pentru întreaga lume.
