Lumea spirituală

“Am devenit un gânditor creștin când mi-am dat seama, că fără revelație, fără asistență divină, nu pot ști nici cine sunt, nici ce este lumea, nici dacă are vreun sens sau nu, nici dacă eu am vreun sens sau nu. Nu pot știi de unul singur, când mi-am dat seama că fără Dumnezeu nu poți cunoaște sensul existenței umane și universale.”

Petre Ţuţea

Pentru a vorbi de lumea spirituală este necesar să ne situăm în contextul universal și să prezentăm noțiuni despre Univers. O să ne situăm în contextul universal din punct de vedere al religiei, științei și a spiritismului.

Care este misiunea fiecăruia?

Religia:

Biblia povestește fapte pe care raționamentul științific actual nu poate accepta sau altele care ne sunt străine și pe care le respingem pentru ca se referă la obiceiuri care nu armonizează cu ale noastre. Cu toate acestea, am fi parțiali dacă nu recunoaștem că ascunde lucruri grandioase și frumoase. Biblia ascunde adevăruri sublime, în spatele numeroaselor sale alegorii. Dacă am scruta în ele, absurdul ar dispărea și ar apărea adevărul.

Știința:

Misiunea științei este să descopere legile Naturii. Cum aceste legi sunt opera lui Dumnezeu, nu pot fi contrarii religiilor care se bazează pe adevăr.

 

Spiritismul:

Spiritismul ne face să cunoaștem lumea invizibilă care ne înconjoară și în mijlocul căruia trăim, legile care o guvernează, relația cu lumea vizibilă, natura și starea ființelor care o locuiesc, în consecință, destinul omului după moarte este o autentică revelație în sensul științific al cuvântului.

 

Ce înglobă Universul?

Universul cuprinde o infinitate de lumi pe care le vedem sau nu le vedem, toate ființele însuflețite și neînsuflețite, totalitatea astrelor care se deplasează în spațiu și fluidele care cuprind astrele.

27. Ar fi, astfel, două elemente generale ale universului: materia și spiritul?

“Da și mai presus de toate Dumnezeu, creatorul, tatăl tuturor lucrurilor; Dumnezeu, spiritul și materia sunt principiul la tot ceea ce există, trinitatea universală. Dar, la elementul material este necesar să-i adăugați fluidul universal, care joacă rol de intermediar între spirit și materia propriu-zisă, prea grosieră pentru ca spiritul să poată exercita o acțiune asupra ei. Deși, dintr-un anumit punct de vedere, poate fi clasificat ca element material, fluidul universal se distinge prin proprietățile sale speciale; dacă ar fi materie pozitivamente, nu ar exista nici un motiv ca spiritul să nu fi fost de asemenea. El este situat între spirit și materie; el este fluid, așa cum materia este materie, susceptibil prin nenumăratele combinații cu aceasta și sub acțiunea spiritului, de-a produce o infinită varietate de lucruri, din care voi doar cunoașteți o mică parte. Acest fluid universal sau primitiv, sau elementar, este agentul pe care îl utilizează spiritul, este principiul fără de care materia ar fi în perpetuă stare de diviziune și nu ar dobândi niciodată proprietățile pe care le oferă gravitația.”

Universul văzut din contextul religios:

O opinie răspândită între teologii păgâne este: Locurile inferioare, numite infern, sunt situate în locuri joase, sau mai bine spus, în profunditatea pământului e locul celor reprobați, iar locurile superioare(înalte), mai sus de stele este locul celor binecuvântați.

Universul văzut din punctul de vedere al științei:

Cuvântul infern s-a conservat până în zilele noastre, chiar dacă a pierdut semnificația sa etimologică, de când Geologia a deplasat locul supliciilor eterne din interiorul pământului și Astronomia a demonstrat că nu există nici sus, nici jos în spațiul infinit.

Universul văzut din punct de vedere al spiritismului:

Spațiul este infinit, motiv pentru care este imposibil să îi supui o limită.

Ansamblul universal este numit în diferite feluri, precum: Univers, Spațiu, Astral, Creația lui Dumnezeu…., dar de fapt vorbim de același lucru.

Fiind Pământul o planetă aflată în interiorul spațiului Universal și făcând parte din acest ansamblu nu poate fi delimitat. Conform idei restrânse care se susținea odinioară despre locurile de suferințe și recompense și mai ales pentru opinia cum că Pământul era centrul Universului, că cerul forma o boltă și că există o regiune a stelelor. S-a situat cerul sus și infernul jos, de aici expresiile: ”urcă la cer, a sta în cea mai înaltă parte a cerurilor, să fii precipitat în infern.” În prezent, știința a demonstrat că Pământul este doar una din lumile cele mai mici între alte milioane de lumi, fără a avea vreo importanță specială; a trasat istoria formării sale și a descris constituirea lui, demonstrând că spațiul este infinit și în univers nu există nici sus și nici jos. De aceea, a fost necesar să renunțăm a situa cerul deasupra norilor și infernul în profundității ale Pământului. Astfel, este posibil să afirmăm că purtăm în noi, propriul nostru infern și paradis.

Ajunși în acest punct, vorbind de infern și paradis evident că ne vom întreba: Dacă există infernul și paradisul?

1011a– Conform acestui lucru, infernul și paradisul nu există așa cum omul la reprezentat?

Acestea nu sunt altceva decât figuri; în toate părțile există spirite felicite și nefericite. Totuși, așa cum am mai spus, Spiritele aceluiași ordin se reunesc prin simpatie; dar, când sunt perfecte pot să se reunească unde doresc.

Localizarea absolută a locurilor de pedepse și recompense nu există decât în imaginația oamenilor și provine din tendința acestora de-a materializa și circumscrie lucrurile, a căror esență infinită nu o pot înțelege.

Universul, așa cum l-am prezentat nu cuprinde doar infinitatea lumilor pe care le vedem și nu le vedem, ci și ființele animate și inanimate.

Aceste astre care armonizează în vastele sale sisteme nu sunt locuite de inteligențe străine una de alta, ci de ființe marcate în frunte cu același destin, care se vor reîntâlni într-un anumit moment de acord cu activitățile vieții și se vor căuta urmând o simpatie reciprocă, în marea familie a Spiritului divin care cuprinde extinderea cerurilor și care rămâne ca tip primitiv și final de perfecțiune spirituală.

Ce este lumea spirituală?

 Lumea spirituală care, de asemenea, face parte din Creație, îndeplinește destinul său de acord cu augustele prescripții ale Domnului.

Allan Kardec în Cartea Spiritelor face o clasificare a diferitelor grupuri de spirite și ne precizează următoarele în cea ce privește Lumea Spirituală.

96. Spiritele sunt egale sau există între ele o oarecare ierarhie?

“Ele sunt de diferite ordine conform gradului de perfecțiune pe care le-au atins.”

97. Există un număr determinat de ordine sau de grade de perfecțiune printre Spirite?

“Numărul este ilimitat, pentru că nu există între aceste ordine o linie de demarcare trasată ca o barieră; astfel, se pot multiplica sau restrânge diviziunile după voință. Totuși, dacă se consideră caracterele generale, le putem reduce la trei ordine principale.

“Putem situa în primul rang pe cei care au ajuns la perfecțiune: Spiritele pure. Cel de-al doilea ordin au ajuns la jumătatea scalei: dorința de a face bine este preocuparea lor. Cei din ultimul grad sunt încă la începutul scalei: Spiritele imperfecte. Ele se caracterizează prin ignoranță, dorința de-a face rău și toate pasiunile rele care le retardă evoluția lor.”

În ceea ce privește scala Allan Kardec ne menționează:

Clasificarea Spiritelor este bazată pe gradul lor de progres, pe calitățile pe care le-au dobândit și pe imperfecțiunile de care încă trebuie să se despuie. Această clasificare, în rest, nu are nimic de absolut: fiecare categorie ne prezintă un caracter definit doar în ansamblu; dar, de la un grad la altul tranziția este imperceptibilă, iar în ceea ce privește limitele, nuanța se șterge ca în regnurile naturii, precum culorile curcubeului sau chiar diferitele perioade ale vieții omului.

ORDINUL AL TREILEA: SPIRITELE IMPERFECTE

Caractere generale. – Predominarea materiei asupra spiritului. Propensiune la rău. Ignoranță, orgoliu, egoism și toate pasiunile rele care derivă din ele. Au intuiția lui Dumnezeu, dar nu o înțeleg.

Clasa a zecea. SPIRITELE IMPURE. – Sunt înclinate la rău și îl fac obiectul preocupărilor lor.

Clasa a noua. SPIRITELE FRIVOLE. – Sunt ignorante, maligne, inconsecvente și batjocoritoare.

Clasa a opta. SPIRITELE PSEUDOȘTIINȚIFICE.- Cunoștințele lor sunt suficient de amplii, dar cred că știu mai mult decât știu în realitate.

Clasa a șaptea. SPIRITELE NEUTRE. – Nu sunt, nici atât de bune pentru a face bine, nici atât de rele pentru a face rău.

Clasa a șasea. SPIRITELE LOVITOARE ŞI PERTURBATOARE.- Aceste Spirite nu formează, la drept vorbind, o clasă distinctă având în vedere calitățile lor personale: pot aparține tuturor claselor din al treilea ordin.

ORDINUL AL DOILEA: SPIRITELE BUNE

Caractere generale. – Predominarea spiritului asupra materiei. Dorința de bine. Calitățile și puterea lor pentru a face bine sunt în relație cu gradul la care au ajuns: unele au știința, altele înțelepciunea și bunătatea. Cele mai avansate reunesc cunoștințele cu calitățile morale. Cum nu sunt încă complet dematerializate, conservă mai mult sau mai puțin, conform rangului lor, trăsăturile existenței corporale, fie prin forma limbajului, fie prin obiceiurile lor, unde se regăsesc chiar și unele din maniile lor. Altminteri, ar fi Spirite perfecte.

Clasa a cincea. SPIRITELE BINEVOITOARE. – Calitatea lor dominantă este bunătatea. Se complac în a presta servicii oamenilor și ai proteja, dar cunoștințele lor sunt limitate: progresul lor s-a realizat mai mult în sens moral decât intelectual.

Clasa a patra. SPIRITELE SAVANTE.- Ceea ce le distinge specialmente este amplitudinea cunoștințelor lor. Se preocupă mai puțin de chestiunile morale ca de cele științifice, pentru care au o mai mare aptitudine. Totuși, iau în considerare știința din punct de vedere a utilității și nu amestecă cu ea nici una din pasiunile proprii Spiritelor imperfecte.

Clasa a treia. SPIRITELE ÎNȚELEPTE. – Calității morale de un ordin foarte elevat formează caracterul lor distinctiv. Chiar dacă, nu au cunoștințe ilimitate, sunt dotate de o capacitate intelectuală care oferă o judecată sănătoasă despre oameni și lucruri.

Clasa a doua. SPIRITELE SUPERIOARE. – Reunesc știința, înțelepciunea și bunătatea. Limbajul lor respiră numai bunăvoință: este constant demn, elevat și adesea sublim.

Când, în mod excepțional, încarnează pe Pământ, o fac pentru a îndeplini o misiune de progres. În acest caz, ne oferă modelul de perfecțiune la care umanitatea poate aspira în această lume.

ORDINUL ÎNTÂI. -SPIRITELE PURE

Caractere generale.– Influența materiei este nulă. Superioritate intelectuală și morală absolută în comparație cu Spiritele din celelalte ordine.

Prima și unica clasă. – Ele au parcurs toate gradele scalei și s-au despuiat de toate impuritățile materiei. Au atins plenitudinea perfecțiunii de care este susceptibilă creatura și nu mai suferă nici probe, nici ispășiri. Nemaifiind supuși reîncarnării în corpuri perisabile, își realizează viața eternă în sânul lui Dumnezeu. Sunt desemnate câteodată cu numele de îngeri, arhangheli sau serafimi.

Fiind încarnați pe Pământ nu înseamnă că nu avem contact cu lumea spirituală și cu contextul Universal. Unul din momentele de regăsire spirituală a Spiritului este în timpul somnului, când eliberat de corp se reunește cu Spiritele și se bucură de libertatea stării sale naturale. Dar, chiar dacă este încarnat nu pierde contactul cu ele, pentru că Dumnezeu în înțelepciunea sa i-a oferit un Înger Păzitor, fiind vocea care stabilește legătura între lumea spirituală și pământeană. Evident că mulți sunt care se întreabă dacă există, iar dacă există care este rolul lui, așa cum uneori ne întrebăm dacă pe lângă el sunt și cei dragi care au părăsit pământul.

Spiritismul ne oferă următoarele informații în ceea ce privește spiritele care ne pot fi alături pe parcursul vieții:

Îngerul Păzitor

Cine ne protejează pe pământ?

Îngeri păzitori sau genii bune.

Ce trebuie să înțelegem prin înger păzitor?

Spiritul protector de un ordin elevat.

Care este misiunea spiritului protector?

Cea unui tată pentru fiul lui: să conducă protejatul său pe calea cea bună, ajutându-l cu sfaturi, consolându-l în suferințele lui și susținându-l cu curaj în probele vieții.

Spiritul protector este atașat individului din momentul nașteri sale ?

De la naștere până la moarte și foarte frecvent îl urmărește după, în viața de Spirit și, chiar în timpul multor existențe corporale, pentru că acele existențe nu sunt decât faze foarte scurte în comparație cu viața de Spirit.

Spiritul protector, îngerul păzitor sau geniu bun este acel a cărui misiune consistă în a urmării ființa umană în viață și în a-l ajuta să progreseze. Este întotdeauna de o natură superioară față de protejatul său.

Doctrina îngerilor păzitori, care veghează protejații lor în ciuda distanței care separă lumile, nu are nimic surprinzător. Din contră, este grandioasă și sublimă.

Ființe dragi plecate în lumea spirituală

Spiritele care au părăsit pământul în bune condiții, pot întotdeauna proteja pe acei pe care îi iubesc și supraviețuiesc?

Puterea lor este restrânsă într-un grad mai mare sau mai mic, poziția în care se află, nu-i lasă întotdeauna să acționeze cu deplină libertate.

Spiritele familiare se atașează anumitor persoane prin intermediul legăturilor mai mult sau mai puțin durabile, cu obiectivul de a le fi utili în limita posibilităților lor, foarte frecvent destul de limitată. Sunt buni, dar câteodată au avansat puțin și chiar puțin frivoli. Se ocupă de bunăvoie de detalii cu privire la viața intimă și doar acționează cu ordinul sau cu permisul spiritelor protectoare.

Geniul rău sau Spiritul rău

Pe lângă Spiritul protector, este un Spirit rău atașat de fiecare individ pentru al împinge la rău, ca să îi ofere ocazia de a lupta între bine și rău?

«Atașat nu este cuvântul. Este adevărat că Spiritele rele caută să-l deturneze de la calea cea bună, atunci când găsesc ocazia; dar, când unul din ei se atașează de un individ, o face el singur, pentru că speră să fie ascultat; atunci, există o luptă între bine și rău și va câștiga cel pe care omul îl lasă să preia imperiul.»

Geniul rău este un Spirit imperfect sau pervers, care se apropie de om cu obiectivul de al devia de la bine. Dar, acționează din propria inițiativă și nu în virtutea unei misiuni. Tenacitatea depinde mai mult sau mai puțin de facilitățile de acces pe care le găsește. Omul este întotdeauna liber să îl asculte sau nu.

Spirite simpatice

Spiritele simpatice acționează în virtutea unei misiuni?

 

«Câteodată, ele pot îndeplinii o misiune temporară, dar, cel mai adesea ele nu sunt solicitate decât prin similitudinea gândurilor și sentimentelor în bine sau în rău. »

Se pare că rezultă din aceasta că Spiritele simpatice pot fi bune sau rele?

«Da, omul găsește întotdeauna Spirite care simpatizează cu el, cele care au caracterul său.»

Spiritele simpatice sunt acelea care se simt atrase de noi din cauza afecțiunilor particulare și a anumitor asemănări de gusturi și sentimente, atât în bine cât și în rău. Durata relațiilor sale este întotdeauna subordonată circumstanțelor.

Există o doctrină care ar trebui să convertească prin farmecul său și prin dulceața sa pe cei mai increduli: cea a îngerilor păzitori. Nu este aceasta o idee consolatoare, să vă gândiți că întotdeauna aveți aproape de voi ființe care vă sunt superioare vouă, care sunt întotdeauna acolo pentru a vă sfătui, pentru a vă susține, pentru a vă ajuta să urcați muntele aspru al binelui, care sunt prietenii cei mai siguri și devotați ca cele mai intime relații care pot fi contractate pe acest Pământ? Aceste ființe sunt acolo din ordinul lui Dumnezeu; el este cel care i-a pus aproape de voi, ei sunt acolo pentru iubirea pe care i-o poartă lui Dumnezeu, îndeplinind lângă voi o frumoasă dar penibilă misiune. Da, oriunde ați fi, îngerul păzitor va fi cu voi: temnițe, spitale, locuri de dezmăț, singurătate, nimic nu vă separă de acel prieten pe care nu-l puteți vedea, dar ale cărui dulcii impulsuri și înțelepte sfaturi sufletul vostru simte.

Sfântul Augustin 

Informații compilate din: Cartea Spiritelor, Geneză, Cerul și Infinitul

Tăban E. Bianca
Societatea Spiritistă Română