Tematică

Maria Magdalena

 

Întrebare: Care a fost natura afecțiunii dintre Maria Magdalena și Isus?

Ramatis: Maria Magdalena, originară din Galileea, era tânără și foarte frumoasă, precum și o faimoasă curtezană care aprindea focul pasiunilor în mulți bărbați de înaltă categorie administrativă și socială din Ierusalim. Mișcată de un sentiment de curiozitate și în același timp de anxietate spirituală, a încercat să-l cunoască pe rabinul pământului a cărui faimă de mântuitor de suflete, ajungea în orașele populate. La început, i-a adresat Maestrului priviri insistente, ironice și aproape sfidătoare. Cunoscând profund sofismele și capriciile bărbaților care erau capabili să dea târcoale în jurul celor mai pure lucruri pentru aș satisface pasiunile animale, voia să cunoască în profunzime natura pasională a acelui om frumos, senin, dar uman. Acele priviri atât de provocatoare, Isus le-a primit cu obișnuita sa seninătate, dar i-a răspuns cu o privire de cenzură spirituală, atât de profundă încât a ezitat confuză, aproape rușinată. Din acel moment, a început să-l urmeze însoțită de mama lui, iar încetul cu încetul a început să-și disimuleze prodigioasa frumusețe și încântătoarele forme, căci era în euforia vârstei de 24 de ani. L-a însoțit pe Maestrul în ultima sa vizită în Nazaret și a fost prezentă în casa lui Simon din Betania, cucerind foarte încet prietenii familiilor, precum Eleazar, Alfeo, Marta și Salomé. Totuși, față de cine avea cea mai multă afecțiune era Maria, mama lui Isus, căci avea nevoie de o afecțiune pură. Sufletul său se simțea din ce în ce mai atras de acel predicator, despre care toată lumea spunea că este cast, fără nicio pată și cu o mare inimă pentru a insufla marea lui iubire neamului uman. Atunci, «dulcea» Maria l-a tratat cu tandrețe, cu un respectuos sentiment de loialitate și omagiu spiritual.

În cele din urmă, într-o bună zi, sufletul său a fost inundat de bucurie și încântare, când a putut întâlni din nou privirea lui Isus, insistând cu suavitate, dar cu o profundă timiditate, fără ostentația femei care se simte admirată, frumoasă și atrăgătoare. A dispărut din ea, femeia vanitoasă plină de farmecele sale, obișnuită să se distreze cu aviditatea privirilor lacome ale bărbaților. În fața privirii sincere și pure a Maestrului Creștin, s-a manifestat ca o făptură timidă, care a încercat să-l privească, aproape speriată.

Iisus i-a zâmbit și privirea lui îngerească s-a revărsat peste ea ca o limfă căzută din cer pe pământul arzător și uscat. Maria Magdalena și-a dus mâna la piept și era aproape să cadă jos de impactul emoție și bucuriei cauzate.

Întrebare: Dar cunoaștem lucrări care o indică pe Maria Magdalena drept pasiunea umană a lui Isus și că ea, l-a iubit și fizicamente.

Ramatis: Cu toate acestea, Isus nu a iubit-o niciodată fizicamente pe Maria Magdalena, căci purtarea sa morală și fidelitatea față de opera creștină, care era visul său de aur în lume, îl țineau departe de orice obiectiv vulgar din lume. Fără îndoială că, Isus nu a întârziat să perceapă faptul că ea era victima propriei sale imprudențe, căci ajunsese să-l iubească pe Isus cu disperare și ardoare. Dar, Isus hotărât să învingă acea iubire atât de ispititoare și să o salveze din viața sa impură și delictuoasă, a început să-i ofere o afecțiune tandră și paternă, care încetul cu încetul i-a dat forță spirituală, ajutând-o să-și depășească pasiunea arzătoare în schimbul tandreței frățești.

Isus, entitate care deja a depășit iluzia formei umane și a cărui coborâre pe pământ l-a costat un imens sacrifice spiritual, nu ar fi putut fi niciodată mișcat sau fascinat de frumusețea și farmecele fizice ale vreunei femei, pe care nu o considera decât o soră demnă și norocoasă. Viața materială nu a stârnit în el nicio impresie sau dorință anormală pentru că în lucrurile lumii fizice, nu întrezărea decât spiritul etern care le susținea.

Maria Magdalena nu L-ar fi putut induce pe Iisus la o pasiune tranzitorie a cărnii, pentru că în onestitatea sa inconfundabilă, nu ar fi consimțit niciodată în a dona iubirea sa pură și evlavioasă unora și mai puțin altora.

Maria Magdalena, un spirit inteligent, cult și sensibil, nu a întârziat să perceapă că, în fața naturii angelice a lui Isus, nu există combustibil în inima sa care să poată alimenta acea pasiune de natură carnală. Așadar, într-un efort eroic de renunțare absolută, a înăbușit strigătele pătimașe ale inimii și le-a sublimat arzându-le în focul sacrificiului și al abnegației frățești, dedicându-se Maestrului și uitând de bărbați.

ÎNTREBARE: Ne puteți oferi câteva aspecte ale motivelor sau sentimentelor care au acționat atât de vehement în Maria Magdalena, până în punctul în care a abandonat tot ce era simpatic și valoros pentru ea, pentru a-l urma pe Isus?

Ramatis: Maria Magdalena era un spirit generos și delicat, care multă vreme s-a simțit dezgustat de plăcerile inferioare ale cărnii, tânjind să găsească o iubire pură fără pasiune egocentrică, o inimă prietenoasă căreia să-i încredințeze amărăciunea, visele deșarte și anxietatea sa spirituală. Știa că pretendenții săi pasionați și geloși, nu erau decât bărbați lascivi, egolatri și violenți, care, după ce s-au săturat de dorințele lor, nu vor ezita să o lase abandonată în mijlocul pariei lumii. Acele ființe, păstrau în inimă o dorință de răzbunare, pentru că firimiturile pe care ea le dăduse din iubirea sa, au fost obținute cu aur și servilism, destul de umilitor pentru amorul de sine masculin.

Corpul său frumos, farmecele sale și noblețea unei femei culte cu o bună comportare personală au aprins gelozie, pasiune și lăcomie printre compatrioții săi și chiar printre patricienii romani. Celelalte femei erau mistuite de invidie și ciudă, pentru că dispunea de-o mare avere și o putere copleșitoare asupra bărbaților. Castelul său de pe marginea unui lac frumos, grădinile plină de flori rare, aduse din cele mai îndepărtate țări prin influența sa asupra adoratorilor săi, carul său împodobită cu aur și argint era tras de câteva zebre din cea mai pură rasă; grădina sa cu ierburi aromate unde se făceau cele mai faimoase parfumuri ale Iudeii, au fost cauza celor mai contradictorii sentimente ale evreilor. Maria Magdalena știa cât de multă invidie și ură se ascundea sub laudele și omagiile pe care le făceau cei mai servili.

Spirit de un bun stirpe sideral nu i-a abandonat pe cei dezmoșteniți, dar chiar și așa se simțea singură în lumea sa, ca și cum totul se umplea de tăcere dintr-o clipă în alta în jurul ei.

Maria Magdalena trăia din punct de vedere spiritual disperată, recunoscând nevoia urgentă de a schimba acea viață dăunătoare cu o viață simplă și curată, zâmbetul altora să fie sincer și prietenos, iar gestul de laudă să vină de la o prietenie pură, în locul interesului josnic și negrăit al plăcerii carnale.

Ea visa cu binecuvântata ploaie spirituală care avea să îi stingă chinul pe care îl suporta sufletul său neliniștit; era capabilă să-și doneze toată averea și să anihileze faima de femeie fermecătoare, dacă ar fi putut alimenta sufletul său cu afecțiunea iubirii spirituale.

În fața lui Isus, a simțit că pleava animalității inferioare se retrage sub impactul luminii sale îngerești, oferindu-i calea mântuirii atât de râvnită. El semnifica salvarea sa definitivă; era speranța de a-și potoli setea în limfa pură a Spiritului superior. A recunoscut în modestul rabin al Galilei un om perfect realizat în Spirit și reafirmat printr-o viață sanctificată. Maria Magdalena și-a deschis sufletul fericit și radiant ca o floare sub soarele prietenos, pentru că nu era o persoană impură congenitală și nici nu s-a născut pentru corupție umană, ci doar o femeie frustrată de împrejurări adverse.

Fără nicio ezitare, a renunțat la avere, și-a donat bunurile nefericiților, și-a acoperit aspectul de femeie ispititoare cu hainele umile ale unei femei simple și sărace.

ÎNTREBARE: – Ne puteți descrie momentul în care Maria Magdalena a îngenuncheat lângă Isus și i-a curățat picioarele cu părul?

RAMATIS: – Dominată de o emoție spirituală intensă și-a făcut loc printre mulțimea care asculta cuvântul lui Isus, tremura și cu multă umilință, simțindu-și inima că se frânge cu durerea arzătoare care i-a urcat în piept, s-a lăsat cuprinsă de un plânset incontrolabil.

Iisus! Salvează-mă! A exclamat căzând la picioarele iubitului Maestru acoperite cu lacrimile sale arzătoare. Apoi, i-a uscat picioarele Maestrului cu părul ei frumos și cuprinsă de o timiditate înspăimântătoare, necunoscută în viața sa disolută și-a ridicat încet ochii spre Maestru, care, rămânând în tăcere, și-a revărsat toată tandrețea debordantă din privirea tristă și senină. Isus i-a făcut un gest afectuos, apoi și-a mișcat buzele angelice, spunând:

– Maria Magdalena! Credința ta te-a salvat!… Cuvintele sale erau învăluite de un zâmbet blând.

În acel moment, simțea dorința de alerga nebunește pe câmpurile înflorite, să cânte soarelui, vântului și copacilor fericirea sa, căci descoperise iubirea pe care o putea striga lumii întregi, fără jenă, fără rușine și liberă de dorința și lăcomia omenească. Raze de lumină străluceau radiante în inima sufletului său; limfa vieții eterne puse stăpânire pe inima sa și a renăscut, în Spirit și adevăr. Maria Maria Magdalena s-a dăruit în corp și suflet operei lui Isus, mobilizându-și toate energiile spirituale pentru a se eleva deasupra pasiunilor carnale și a se transforma în cel mai perfect simbol al mântuirii femei păcătoase.

ÎNTREBARE: -Despre Maria Magdalena, am auzit odată pe confrați spiritiști afirmând că ea a însemnat o periculoasă și deliberată capcană a Spiritelor întunericului împotriva operei lui Isus. Am dori să știm dacă această afirmație are fundament?

Ramatis: Misiunea lui Isus pe Pământ a fost precedată de un studiu atent de către Maeștrii Siderali ai globului vostru; cu toate că, nu a prevalat fatalismul absolut în realizarea sa, principalele evenimente au fost prezise cu siguranță în grafica mesianică. Înainte de cunoașterea perfectă a premiselor, care ar compune opera lui Isus pe Pământ, Înaltul a putut, de asemenea, să evalueze și să concluzioneze cu privire la succesul mai mare sau mai mic în realizarea sa fizică.

Apostolii, discipoli, simpatizanții și prietenii operei lui Isus au fost materia primă vie cu care a tratat pentru a edifica Evanghelia pe fața pământului. Iar Maria Magdalena nu a fost o capcană făurită de Spiritul Întunericului, în sensul trunchierii operei lui Iisus,  pentru că ea era o entitate prietenă cu Iisus din viețile trecute și totodată, intra în schema creștinismului. Nu numai îi revenea să coopereze în lucrarea creștină, ci și să conducă femeile care au oferit afecțiune, tandrețe, poezie și renunțare pentru divulgarea principiilor eliberatoare ale rabinului Galilei. Între timp, spiritele tenebroase se bucurau confundându-i iubirea spirituală a Magdalenei pentru Iisus, cu impactul arzător pe care îl trezește pasiunea carnală, dar ignorau faptul că sentimentul ei se eleva și își făceau loc ideile superioare; ca seva plantei sălbatice care primește altoirea speciei superioare. Așteptau ca Isus să sucombe în fața prezenței fascinante a celebrei curtezane, pentru că, într-adevăr, Maria Magdalena era irezistibilă și renumele ei ajungea în cele mai îndepărtate locuri ale Iudeii. Agenții Umbrelor considerau că Iisus rezistase pasiunilor femeilor mai demne, pentru că era lipsit de experiență.

Maestrul Divin, la rândul său, prin capacitatea sa de reținere și intuiție superioară, a presimțit că Maria Magdalena era strâns legată de opera sa mesianică. A recunoscut că e vorba de o reîntâlnire între prieteni pe fața Pământului. Într-adevăr, schimbase idei cu ea în lumea spirituală, înainte de a intra în fluidele globului fizic, promițându-i că o va chema la momentul potrivit și o va ajuta în atribuția sa încredințată Creștinismului. În consecință, comandamentul Tenebrelor a fost complet dezamăgit și dezarmat în hotărârea sa de a răni evenimentul creștin, după ce a verificat eșecul programului lor perturbator prin a confunda afecțiunea pură dintre Iisus și Magdalena, care a dat chiar și mai multă putere spirituală solidelor fundamente ale Creștinismului.

Carte: Sublimul Peregrin, Ramatis
Tradus de Societatea Spiritistă Română

Published by revistasocietățiispiritisteromâne