Spiritism

Medicii – Mediumuri

 

Revista Spiritistă – Jurnal de Studii Psihologice, Anul 10, nr. 10, octombrie 1867

Médianimique- Medianimistic. Calitatea puterii mediumurilor. Facultate medianimistică

Doamna Contesă de Clérambert, despre care am vorbit în articolul precedent, a oferit una din varietățile facultății de vindecare care se prezintă sub o infinitate de aspecte și nuanțe adecvate aptitudinilor speciale ale fiecărui individ. Ea, după părerea noastră, era modelul care ar putea fi mulți medici; ceea ce mulți vor fi, fără îndoială, când vor intrat pe calea spiritualității pe care le-o deschide Spiritismul, căci mulți vor vedea că se dezvoltă în ei facultățile intuitive care le vor fi de un prețios ajutor în practică.

Am mai spus, și o repetăm, ar fi o eroare să credem că mediumnitatea de vindecare vine să detroneze medicina și medicii; vine să le deschidă o nouă cale, să le arate în natură resursele și forțele pe care le-au ignorat și de care pot face să beneficieze știința și bolnavi lor; le demonstrează, pe scurt, că nu știu tot, întrucât sunt oameni care, în afara științei oficiale, obțin ceea ce ei înșiși nu obțin. Așadar, nu avem nicio îndoială că vor exista într-o zi medici-mediumuri, așa cum sunt mediumuri-medici, care, la știința dobândită, vor adăuga darul facultăților mediumnice speciale.

Numai că, întrucât aceste facultăți nu au valoare efectivă decât prin asistența Spiritelor, care își pot paraliza efectele retrăgând concursul lor și dejucând conform voinței lor calculele orgoliului și cupidității, este evident că nu vor acorda asistența lor celor care le reneagă și ar intenționa să se servească de ele în mod secret în beneficiul propriei reputații și al averii. Cum Spiritele lucrează pentru umanitate și nu vin să servească interesele egoiste individuale, acționează, în tot ce fac, în vederea propagării noilor doctrine și au nevoie de soldați curajoși și devotați, dar nu au nimic de-a face cu poltronii care se tem de umbra adevărului. Ele vor secunda, așadar, pe cei care, fără reticență și fără intenții ascunse, vor pune aptitudinile lor în slujba cauzei pe care se vor strădui să o facă să prevaleze.Dezinteresul material, care este unul din atributele esențiale ale mediumnității de vindecare: Va fi de asemenea una din condițiile medicinei medianimistice? Atunci, cum să concilieze exigențele profesiei cu cea a abnegației absolute?

Acest lucru necesită unele explicații, deoarece poziția nu este aceeași.

Facultatea de medium de vindecare nu l-a costat nimic; nu a cerut de la el nici studii, nici muncă, nici cheltuieli; a primit-o în mod gratuit pentru binele altora, și trebuie să o folosească în mod gratuit. Întrucât trebuie să trăiască înainte de toate, dacă nu are, datorită lui, resursele care să-l facă independent, trebuie să caute mijloacele în munca sa ordinară, așa cum ar fi făcut-o înainte de a cunoaște mediumnitatea; exercițiului facultății sale îi acordă doar timpul pe care îl poate consacra din punct de vedere material. Dacă își ia acest timp din odihna lui și dacă îl întrebuințează pentru a se face util semenilor săi, timp pe care l-ar fi consacrat distragerilor lumești, este o adevărată abnegație, iar mediumul de vindecare are mai mult merit pentru aceasta. Spiritele nu cer mai mult și nici nu cer un sacrificiu care să nu fie rezonabil. S-ar putea considera ca devotament și abnegație, abandonarea profesiei sale pentru a se angaja într-o muncă mai puțin dificilă și mai lucrativă. În protecția pe care o acordă, Spiritele, la care persoanele nu se pot impune, știu perfectamente să distingă angajamentele reale de angajamentele fictive.

Cu totul alta ar fi poziția medicilor-mediumuri. Medicina este una dintre carierele sociale pe care o îmbrățișează pentru a-și face o profesie, iar știința medicală nu se dobândește decât cu titlu oneros, cu o muncă asiduă, adesea dură; cunoștințele medicului sunt, așadar, o dobândire personală, ceea ce nu este cazul cu mediumnitatea. Dacă, la cunoașterea umană, Spiritele adaugă concursul lor prin darul unei aptitudini medianimiste, aceasta este pentru medic încă un mijloc de a se lumina, de acționa mai sigur și mai eficient, pentru care trebuie să fie recunoscut, și totuși nu e mai puțin medic. E profesia sa pe care nu o lasă pentru a se face medium; nu este, așadar, reprehensibil deoarece continuă să trăiască din profesia sa, iar aceasta cu atât mai mult cu cât asistența Spiritelor este adesea inconștientă, intuitivă, iar intervenția lor se confundă uneori cu utilizarea mijloacelor ordinare de vindecare.

Din faptul că un medic va deveni medium și va fi asistat de Spirite în tratamentul bolnavilor săi, nu ar rezulta, așadar, că ar trebui să renunțe la orice remunerație, ceea ce l-ar obliga să caute în afara medicinei mijloacele de existență și, prin urmare, să renunțe la profesia sa. Dar dacă este animat de sentimentul obligațiilor pe care i le impune favoarea care i-a fost acordată, el va știi să concilieze interesele sale cu îndatoririle pentru omenire.

Nu este același lucru cu dezinteresul moral, care poate și trebuie să fie în toate cazurile absolut. Cel care, în loc să vadă în facultatea medianimistică încă un mijloc pentru a fi util semenilor săi, nu va căuta în ea decât o satisfacție a amorului propriu; cel care ar face un merit personal din succesele pe care le obține prin acest mijloc, disimulând adevărata cauză, va eșua în prima sa datorie. Cel care, fără a nega Spiritele, nu vede în sprijinul lor, direct sau indirect, decât un mijloc de a suplini insuficiența clientelei sale productive, pe care o acoperă înaintea ochilor oamenilor cu orice aparență filantropică, ar face, chiar prin acest fapt, un act de exploatare; atât într-un caz cât și în celălalt, tristele decepții ar fi consecința inevitabilă, deoarece simulacrele și subterfugiile, nu pot înșela Spiritele care citesc fondul gândului.

Noi am spus că mediumnitatea de vindecare nu va ucide nici medicina, nici medicii, dar nu poate lipsi de profunde modificări știința medicală. Vor exista întotdeauna, fără îndoială, mediumuri de vindecare, pentru că au existat dintotdeauna, iar această facultate este în natură; dar vor fi mai puțin numeroși și mai puțin căutați pe măsură ce numărul de medici-mediumuri crește și când știința și mediumnitatea își vor acorda sprijin reciproc. Vom avea mai multă încredere în medici când vor fi mediumuri și mai multă încredere în mediumuri când vor fi medici.

Nu se pot contesta virtuțile curative ale anumitor plante și a altor substanțe pe care Providența le-a pus în mâinile omului, plasând remediul alături de rău; studiul acestor proprietăți este resortul medicinei. Acum, întrucât mediumurile de vindecare nu acționează decât prin influența fluidică fără utilizarea medicamentelor, dacă ar fi să suplanteze într-o zi medicina, ar rezulta că, înzestrând plantele cu proprietăți curative, Dumnezeu ar fi făcut ceva inutil, ceea ce nu este admisibil. Prin urmare, trebuie să considerăm mediumnitatea de vindecare ca un mod special și nu ca un mijloc absolut de vindecare; fluidul, ca nou agent terapeutic aplicabil în anumite cazuri, vine să-i adauge o nouă resursă medicinei; în consecință, mediumnitatea de vindecare și medicina trebuind să lucreze concomitent de acum înainte, sunt destinate să se ajute, să se suplinească și să se completeze reciproc. Iată, de ce, se poate fi medic, fără a fi medium de vindecare și medium de vindecare, fără a fi medic.

Deci, de ce această facultate se dezvoltă astăzi aproape exclusiv printre ignoranți, mai degrabă decât printre oamenii de știință? Dintr-un motiv foarte simplu, pentru că, până acum, oamenii de știință o resping; când o vor accepta, o vor vedea dezvoltându-se printre ei și printre alții. Acel om de știință care o posedă astăzi o va proclama? Nu; o va ascunde cu cea mai mare grijă. Din moment ce această facultate ar fi inutilă în mâinile lor, la ce bun să-i fie dată? Ar fi ca și cum am da o vioară unui om care nu știe sau nu vrea să cânte.

Pentru această stare de lucruri, există un alt motiv capital. Oferind oamenilor ignoranți darul de a vindeca boli pe care nu le pot vindeca savanții, este pentru a le demonstra că ei nu știu totul și că există legi naturale în afara celor recunoscute de Știință. Cu cât distanța între ignoranță și cunoaștere este mai mare, cu atât este mai evident faptul. Când se produce în cel care nu știe nimic, este o dovadă sigură că nu are nimic de-a face cunoașterea umană.

Dar cum știința nu poate fi un atribut al materiei, cunoașterea răului și a remediilor prin intuiție, precum și facultatea de clarviziune, nu pot fi decât atribute ale Spiritului; dovedesc în om existența ființei spirituale, înzestrată cu percepții independente de organele corporale și adesea, de cunoștințe dobândite cu anterioritate, într-o existență precedentă. Aceste fenomene au așadar atât consecința de a fi utile umanității, cât și de a dovedi existența principiului spiritual.

Tradus de Societatea Spiritistă Română

Published by revistasocietățiispiritisteromâne