Grigore Antipa
Savantul Regilor
Grigore Antipa, născut la 27 noiembrie 1867, în Botoșani, a fost un naturalist, biolog darwinist, zoolog, ihtiolog, ecolog, oceanolog și profesor universitar român. Este savantul care a reorganizat Muzeul Național de Istorie Naturală în noua clădire care astăzi îi poartă numele, proiectată de arhitectul Grigore Cerchez, edificată în anul 1906 și inaugurată de Carol I în anul 1908.
Și-a petrecut copilăria la Botoșani, într-un cartier locuit de mulți armeni și evrei, care l-au deprins cu limbile străine. Tatăl său era avocat, dar și-a pierdut devreme părinții și a fost crescut de mătuși, într-un mediu modest. Mulțumită fratelui său mai mare, Nicolae, care era parazitolog, a obținut o bursă regală și a făcut studii universitare la Jena (Germania), cu celebrul naturalist Ernst Haeckel (1834-1919), inventatorul ecologiei. Și-a continuat cercetările științifice în Franța și Italia. Din această perioadă datează un studiu al său asupra evoluției timusului la pești.
În apropierea insulei Capri (Italia), Antipa a descoperit o nouă specie de meduză fixă, Capria sturdzii. El s-a consacrat studierii Dunării și Mării Negre, participând în 1893 la o expediție în jurul acestei mări, expediție organizată de țările riverane și care a durat nouă luni. Regele Carol I i-a pus la dispoziție, pentru această expediție, crucișătorul Elisabeta. Cu această ocazie a întreprins primele cercetări de biologie marină. Cele mai semnificative rezultate au fost obținute în domeniul hidrobiologiei, el fiind considerat ca un precursor, în acest domeniu, atât în știința românească, cât și în cea mondială.
Un lucru mai puțin cunoscut este faptul că savantul Grigore Antipa a fost declarat inapt din punct de vedere al serviciului militar. În primul rând, era prea mic de statură și, pe deasupra, obez, spuneau cei însărcinați cu recrutarea. Când s-a dus să-și rezolve situația militară, fiindcă nu efectuase niciun fel de stagiu militar, Grigore Antipa avea 25 de ani. Inspecția fizică a lui Antipa a avut loc pe data de 1 decembrie 1892 în fața Consiliului de Recrutare din Iași. Din certificatul eliberat reiese că: Grigore Antipa, de profesiune doctor în științe naturale, are numai 1,53 metri înălțime, păr și sprâncene castanii, ochii negri, fruntea și nasul și gura potrivite și fără niciun semn particular. Hotărârea comisiei militare a fost categorică: Impropriu pentru serviciu militar activ, fiind atins de infirmitatea polipi naso-faringieni și obezitate. De altfel, rezultatul l- a făcut pe Antipa să răsufle ușurat. Avea răgaz să cerceteze.
După terminarea Institutului Academic de la Iași, unchiul Şendrea hotărâse destinul celor doi băieți: Nicu urma să devină medic, iar Grigore – avocat. În realitate, însă, Nicolae Leon va deveni un renumit parazitolog, cel mai bun pe care l-a avut România, iar Grigore Antipa, renumit om de știință. Moș Panaite nu s-a supărat însă când băieții pe care-i întreținea și-au ales singuri drumul în viață. Viitorul lui Grigore Antipa, pasionat iremediabil de biologie, va fi influențat decisiv de fratele său mai mare, Nicolae Leon. Acesta, deja căsătorit la 20 de ani, plecase în Germania la renumita Universitate de la Jena. Când s-a întors pentru o scurtă perioadă în țară, l-a găsit pe Grigore Antipa, fratele său mai mic, student la Facultatea de Ştiinţe din Iași. L-a convins însă că trebuie să-l urmeze la Jena, acolo unde va găsi condiții propice pentru a studia ceea ce-l pasiona.
Grigore Antipa și fratele său Nicolae Leon au impresionat prin seriozitate la Universitatea din Jena. Profesorul lor, Ernst Haeckel, i-a lăudat pentru modul în care studiază în fața unui intelectual român ajuns la Jena. Este vorba despre Constantin Meissner, un intelectual de vază al Iașiului, de la finele secolului al XIX-lea. Acesta venise la Jena şi s-a întâlnit cu renumitul profesor Haeckel. Neamțul l-a lăudat pe Leon, dar mai ales pe Grigore Antipa: Micuțul și îndesatul Antipa este un băiat extrem de înzestrat și de drăguț. Antipa încearcă în această perioadă a vieții să-și găsească cu adevărat calea în lumea științelor naturale. Haeckel este cel care îi va deschide drumul. Mai precis, în iarna lui 1888-1889 îi recomandă să viziteze Stațiunea Zoologică Villefranche-sur-Mer, din Franța. Antipa va mărturisi mai târziu că această excursie a fost hotărâtoare pentru alegerea unui domeniu de specializare. La Villefranche-sur-Mer stă șase luni alături de savanți renumiți, printre care și Karl Vogt şi Du Plessis. Aici, Grigore Antipa descoperă ceea ce învățase în teorie despre lumea marină şi mai ales despre universul oceanelor. «Desele excursii făcute cu barca pentru a procura şi studia exemplare din fauna marină, observarea zilnică a mării, cu fenomenele ei atât de interesante, îi deschid noi orizonturi de cercetare pentru viitor», se arată în lucrarea Grigore Antipa, scrisă de Gheorghe Bârcă și Mihai Băncescu.
Studiul oceanelor și al mărilor l-a făcut pe Grigore Antipa să-și poarte pașii către un nou domeniu de cercetare, inexistent la acea vreme în România. Propriu-zis, Antipa a fost primul ihtiolog român. Sau, mai bine zis, singurul din țară care a început să cerceteze din punct de vedere științific peștii. Singurele cunoștințe din România ale secolului al XIX-lea referitoare la pești erau, de fapt, doar cutumele și învățăturile bătrânilor pescari. Această pasiune pentru cercetarea peștilor o datorează unui alt specialist de top la acea vreme, neamțul Anton Dohrn. După finalizarea doctoratului, Grigore Antipa își îndreaptă pașii spre Stațiunea Zoologică din Napoli, considerată pe atunci loc sfânt de pelerinaj al fiecărui biolog. Acesta este locul în care şi-a consolidat pasiunea pentru studiul mării, abordând o temă de cercetare din lumea peștilor: studiul asupra evoluției timusului la pești.
Antipa a înființat în 1932 Institutul Biooceanografic din Constanța, cu cele două rezervații și stațiuni de cercetări, cea de la Agigea (creată de Ioan Borcea) și cea de la Capul Caliacra (prima este azi departe de mare, iar rezervația a fost distrusă, a doua este în ruine, dar rezervația mai există).
A fost director al Muzeului National de Istorie Naturală (1892-1944), membru al Academiei Române și al mai multor academii din străinătate. A întemeiat școala românească de hidrobiologie și ihtiologie. L-a recomandat ca șef de secție pe oceanologul și biologul Mihai C. Băcescu.
Principala problemă a pescuitului pe Razim – Sinoie, la sfârșitul secolului al XIX-lea a fost distrugerea faunei piscicole din cauza lipsei oxigenului din apă, ca urmare a colmatării canalului Dunavăț. O altă problemă a comunității pescarilor din Jurilovca o constituia, la momentul respectiv, drumul de acces între sat şi cherhanale – o râpă foarte abruptă, de 200-300 m lungime, care făcea mari probleme atunci când căruțele încărcate cu pește trebuiau s-o străbată. Pe atunci, într-o căruță se încărca o cantitate de 1.000 kg de pește. Grigore Antipa a prezentat această problemă Regelui Carol I și a intermediat o întâlnire între rege și primarul din Jurilovca. «În memoria satului s-a păstrat o parte a dialogului cu regele. El a considerat problema justă și și-a afirmat sprijinul, dar a arătat că este nevoie de forță de muncă importantă pentru transportul unei mari cantități de piatră necesare construirii unei rampe.»
Pe 9 martie 1944, Grigore Antipa, care avea 77 de ani, a suferit un atac de cord. S-a trezit lac de sudoare în miezul nopții și a trimis de urgență un servitor după medic. Ajuns la locuința savantului, medicul nu a mai avut ce face. A constatat doar decesul. Soția lui, Alina, a decedat și ea aproape imediat. Și-a luat rămas bun de la partenerul ei de viață și pur și simplu a sucombat. Îi lega o căsnicie de peste 44 de ani. «În data de 12 martie a avut loc o ceremonie funebră oficiată în holul Muzeului, la care au participat familia, prietenii și oficialități ale vremii. Urnele cu cenușa soților Antipa au fost depuse în muzeu, în holul principal, ne spune Ana Maria Petrescu, cercetător în cadrul Muzeului Grigore Antipa.»
Lucrările lui Grigore Antipa
Despre necesitatea introducerii unei pisciculturi sistematice în apele României (1892)
Studii asupra pescăriilor din România (1895)
Proiect de lege a pescuitului (1896)
Die Fischerei-Verlaltnisse Rumaniens (1899)
Fauna ihtiologică a României (1909)
Pescăriile și regiunea inundabilă a Dunării în cadrul economiei naționale și mondiale (1932)
Iconographie des Sturions et Clupeides de la Mer Noire (1934) Marea Neagră și ihtiologia ei (1941)
Prof. Fănica Săceleanu Liceul Tehnologic «Anghel Saligny»
Memento Scholarium
Societatea Spiritistă Română
