Ideoplastia

 

Cuvântul “ideoplastia” a fost (creat) de Dr. Durand de Gros, în 1860. Din punct de vedere etimologic, acest cuvânt provine din greacă ideo (idee), plast (formă) și ia (acțiune), deci este acțiunea de a da formă unei idei.

Inteligența este o facultate specială, proprie anumitor clase de ființe organice care posedă atributul gândiri, voința de a muncii, conștiința existenței și individualității, precum și mijloacele de a stabili relații cu lumea exterioară și de a avea grijă de necesitățile sale.

Prin urmare, specia umană este cea care posedă toate aceste atribute. Conceptul despre gândire se referă la procesele mentale relativ abstracte, voluntare sau involuntare, fenomene psihologice raționale și obiectivul prin intermediul căruia individul își dezvoltă ideile sale despre ceea ce îl înconjoară pe el și pe ceilalți. Mai bine spus, gândurile sunt idei, amintiri și credințe în mișcare care se relaționează între ele.

Studiile actuale, nu concep gândurile ca activități intelectuale pure, ele sunt conectate întotdeauna cu procesele mentale bazate pe emoționalitate.

A gândi este a crea, căci acea acțiune generează și modelează imagini în minte, creând un concept asupra la ceea ce s-a imaginat, care se exteriorizează în jurul ființei care gândește, formând ideoplastia.

Emitem continuu, o formă de energie dotată de mișcare și viață. Creierul este un organ care muncește continuu, păstrând sau respingând informație, evaluând și făcând propria întreținere, această activitate durează și în timpul somnului. Niciodată nu avem mintea goală, de obicei gândim fără a-i da importanță acestei simple acțiuni.

Conform laboratorului de neuroimagistic al Universități din California, generăm 70.000 de gânduri pe zi, rezultând mai mult de 48 de gânduri pe minut, din care 94 % se repetă.

Ziaristul britanic Mike Holderness a dezvăluit că cantitatea de idei generate de om depășește 1080.000.000.000.000 în timpul vieți. Acest calcul se bazează pe cantitatea de neuroni pe care o ocupă cavitatea cerebrală și pe conexiunile care le interconectează.

Neuronii, a cărui proveniență din greacă semnifică coardă sau nerv, sunt un tip de celule din sistemul nervos a cărui funcție principală este excitabilitatea electrică a membranei plasmatice. Specialitatea lor, este să recepționeze stimuli și să conducă impulsul nervos.

De foarte multe ori rezumăm toate procesele mentale legate de intelect, numindu-le de o formă generală gânduri. Totuși, acest concept este inexact. În realitate, gândurile se ghidează pe diverse logici și chiar implică diferite părți ale creierului.

Aceste procese sunt generate și regulate de o zonă a creierului numită sistemul limbic, care include talamusul, hipotalamusul și amigdala, regulând emoțiile și memoria, foamea și instinctele sexuale.

Psihologia este știința care studiază procesele mentale, senzațiile, percepțiile și comportamentul ființei umane, în raport cu mediul fizic și social care îl înconjoară. A clasificat gândurile împărțindu-le în: deductive, inductive, analitice, logice, creative, suave, dure, divergente, convergente și magice.

Așa cum putem observa, spectrul de clasificare este foarte amplu. Pentru a facilita înțelegerea, această știință în loc să ne vorbească de gânduri bune sau rele, le numește gânduri pozitive și negative.

Majoritatea gândurilor la nivelul nostru evolutiv sunt negative, repetitive și din trecut (de multe ori ne reculegem în ele). Nu este ușor să ne dăm seama și să acceptăm că avem gânduri negative în abundență și că acestea limitează viața noastră. Gândurile creează scheme mentale, care la rândul lor, conduc la comportamente repetitive. Când predomină gânduri de caracter negativ, schemele mentale formează modele cognitive negative, care dau naștere unor comportamente negative.Aceste structuri mentale se bazează pe idei negative repetitive.

 

Ideile impure, de natură inferioară, sunt producții toxice care ne prejudiciază corpul perispiritual și fizic, pentru că contaminează sufletul și obliteră sensul moral. În Geneză, miracole și predicții după Spiritism, găsim afirmația: Gândurile rele corup fluidele spirituale.

Prin urmare, este extrem de important să conștientizăm necesitatea de a ne responsabiliza de ceea ce gândim, străduindu-ne ca gândurile noastre să fie de calitate.

Obstacolele și problemele fac parte din evoluție. A trăi în armonie nu înseamnă să ne eliberăm de toate problemele, ci să schimbăm atitudinea față de ele, acceptându-le și învățând din ele.

Fiind încarnați momentan într-o planetă de probe și ispășiri ca Pământul, vicisitudinile fac parte din probele care trebuie să le trecem în viață.

A combate gândurile negative cere o schimbare în felul nostru de viață, dar în special, în raționamentele și atitudinea mentală, căci doar schimbând gândurile negative în pozitive, vom ajunge să variem schemele mentale predeterminate și în consecință comportamentele.

Adevărata puritate nu rezide doar în acțiuni , ci și în gând, pentru că cine are pură inima nici măcar nu se gândește la rău.”

Evanghelia după spiritism

După mulți ani de cercetare, psihologii sunt de acord că gândurile pozitive prelungesc viața și îmbunătățesc sănătatea aducând beneficii persoanei. A fi pozitiv semnifică a găsi întotdeauna cea mai bună formă posibilă de a răspunde la fiecare situație în viață.

Spiritul este energie gânditoare, emite și asimilează undele prezente din jurul lui. Cel care cultivă gânduri negative este înconjurat de o atmosferă spirituală întunecată, atrăgând vibrații de același fel, acestea provocând o stare rea fizic și psihic. Persoanele care produc și sintonizează cu gânduri pozitive creează o atmosferă clară de bunăstare atrăgând unde similare.

Gândul este constructiv sau distructiv, acționează asupra fluidelor care ne înconjoară aglutinându-le, dispersându-le, dându-le formă,  culoare, funcții și calități proprii. Undele se transmit de la spirit la spirit conform gândului, bun sau rău, vindecă sau degradează fluidele înconjurătoare. Acționând asupra mediului devine agent modelator a formelor ambientale și a propriului perispirit.

Perispiritul este un neologism creat de Allan Kardec pentru a desemna corpul fluidic care însoțește sufletul după distrugerea corpului tangibil. Recomandăm pentru o mai mare și mai bună înțelegere citirea : Genezei, miracole și predicții după spiritism, Capitolul 14, Fluidele. Formarea și proprietățile perispiritului:

Imaginați-vă un fluid subtil, capabil să penetreze toate corpurile, dar fără inteligență și acționând mecanic prin intermediul forțelor materiale. Dar, dacă presupunem că acel fluid este dotat de inteligență, de facultăți perceptive și senzitive, nu va acționa orbește, o va face cu discernământ, voință și libertate și va fi capabil să vadă, să asculte și să simtă. Proprietățile fluidului perispiritual ne pot ajuta să înțelegem că: perispiritul în sine nu este inteligent, fiind că este materie, dar este vehiculul gândirii, senzațiilor și percepțiilor spiritului. Fluidul perispiritual nu este gândul spiritului, ci agentul sau intermediarul gândului. După cum este cel care îl transmite, el este într-un anumit fel impregnat de el.

Noi nu suntem capabili de a-l separa, deoarece pare a constitui aceeași unitate cu fluidul, așa cum sunetul pare integrat cu aerul. Într-un anumit fel, prin urmare, materializăm gândul. Luând efectul drept cauză, la fel cum spunem că aerul devine sonor, am putea spune ca fluidul se manifestă inteligent.”

Geneză, miracole și predicții după Spiritism, Providența, Capitolul II

În revista spiritistă, Ziar de Studii Psihologice din iunie 1868, găsim că tot ceea ce gândim se fotografiază în mintea noastră și repercută în perispirit.

Știm astăzi, că perispiritul este inseparabil de suflet, că este unul din elementele constitutive a ființei umane și vehiculul care transmite gândul în timpul vieții corporale făcând legătura între spirit și materie. Perispiritul joacă un rol foarte important în organism și în nenumăratele boli care sunt strâns legate de Fiziologie și Psihologie.

Spiritismul explică cum putem crea un gând și să formăm o ideoplastie. Există un fluid cosmic care înconjoară absolut tot. Unul din modificările sale este fluidul spiritual. Acest fluid este vehiculul de propagare al ideilor, așa cum aerul este pentru sunet, de acolo, ele extrag elementele asupra cărora operează și formează mediul în care se întâmplă fenomenele perceptibile viziunii și auzului spiritului, dar care scapă simțurilor noastre materiale. Vă recomandăm să citiți capitolul XIV din Geneză, Miracole și predicții după spiritism, intitulat Acțiunea spiritelor asupra fluidelor. Creații fluidice. Fotografia gândirii.

Studiul proprietăților perispirituale, ale fluidelor spirituale și atributelor fiziologice ale sufletului, deschid noi orizonturi științei și explică o infinitate de fenomene neînțelese până azi, din cauza faptului că s-a ignorat legea care le guvernează.

“Aceste fenomene sunt negate de materialism, deoarece acestea se referă la aspecte spirituale, în același timp, calificate ca miracole sau descântece de alte credințe. Acestea sunt, printre altele, fenomenele de vedere dublă și de viziune la distanță, somnambulism fie el natural s-au provocat, efecte fizice, catalepsie și letargie, previziune, presentimente, transfigurări, apariții, transmiterea gândului, fascinarea, vindecări instantanee, obsesii și posesii, etc.

Dovedește că astfel de fenomene se supun legilor atât de naturale ca cele care guvernează fenomenele electrice, așa cum și condițiile normale în care se produc. Spiritismul distruge imperiul extraordinar și supranatural și în consecință, sursa în mare parte a superstițiilor.

În același timp, face înțeleasă posibilitatea că anumite fapte care până acum au fost considerate himerice, resping altele, demonstrând imposibilitatea și iraționalitatea lor.”

Geneză, miracole și predicții după spiritism capitolul I, Caracterele revelației spiritiste

Analog, suntem impregnați de gândul lui Dumnezeu:

“Fie că gândul lui Dumnezeu acționează direct sau prin intermediul unui fluid, pentru a facilita lucrurile îl vom reprezenta în formă concretă a unui fluid inteligent care umple universul infinit și pătrunde în toate lucrurile creației: întreagă natură este cufundată în fluidul divin sau în virtutea principiului care stabilește că părțile unui întreg au aceeași natură și au aceleași proprietăți cu întregul, iar fiecare atom a acelui fluid, dacă poate fi explicat astfel, posedă gândul și atributele esențiale ale Divinității.

Acest fluid se găsește pretutindeni și totul este supus acțiunii sale inteligente, previziunilor și solicitărilor sale, căci toate ființele, oricât de mici ar fi, sunt saturate de el. Suntem constant în prezența lui Dumnezeu.

Nu putem sustrage din fața ochilor săi, niciuna din acțiunile și gândurile noastre sunt neîncetat în contact cu al Lui. De aceea se spune că: Dumnezeu se află în adâncurile inimii noastre. Noi suntem în El, așa cum El este noi, conform cuvintelor lui Hristos.”

 Geneză miracole și predicții după Spiritism, Capitolul II

Când emitem un gând producem o undă și se poate clasifica ca mecanică sau electromagnetică. Undele mentale sunt clasificate ca fiind de ordinul doi, iar caracteristica lor nu are nevoie de niciun tip de mediu material dens pentru a se propaga. Fiecare creație mentală va avea asociată o undă care determină frecvența, amplitudinea și durata, care depinde de persistența cu care se exprimă și intensitatea voinței minții care o pune în mișcare.

 În fizică, se cunoaște că atunci când un sistem este atins de o undă, acesta vibrează cu frecvența undei și cu o anumită amplitudine. Există anumite frecvențe și amplitudini care absorb maximul de energie, iar amplitudinea oscilație este de fiecare dată mai mare. Se spune, atunci că sistemul intră în rezonanță.

 Acest lucru se întâmplă, de asemenea, când spunem că intrăm în sintonie cu alt gând, semnifică că intrăm în rezonanță cu altă undă, anterior emisă.

Spiritele acționează asupra fluidelor spirituale, dar nu cum omul manipulează gazele, ci cu ajutorul gândului și voinței.

Gândul și voința sunt, pentru spirite, ceea ce mâna este pentru om. Prin intermediul gândului, imprimă fluidelor o direcție sau alta, le unesc, le combină sau dispersează; formează ansambluri cu anumite aparențe, forme sau culori; schimbă proprietățile fluidelor, la fel ca un chimist un gaz sau alte corpuri, combinându-le în conformitate cu anumite legi.

Constituie imensul atelier sau laborator al vieții spirituale. Câteodată, acele transformări sunt rezultatul unei intenții, iar altădată produsul unui gând inconștient. Unui spirit îi este îndeajuns să se gândească la ceva, pentru ca acest lucru să se producă.”

Geneză, miracole și predicții după spiritism capitolul XIV, Fluidele

Spiritele acționează asupra acestor fluide, creează un gând, iar cu voința lor le impregnează o forță motrice, astfel dau acelor fluide o direcție, le unesc, le schimbă sau le dispersează. Fluidele sunt vehiculul gândului.

Aceste transformări pot fi rezultatul unei intenții sau a unei idei inconștiente. Unui spirit încarnat sau desîncarnat, îi este îndeajuns să gândească ceva pentru a se produce o ideoplastie de ceea ce gândește, punând în acțiune corpul fluidic, care îl reproduce. În acest fel, se execută gândul și scena apare ca un tablou.

Așa este cum alt spirit încarnat sau desîncarnat în sintonie cu spiritul gânditor, poate citi în acea imagine, ca și cum de o carte deschisă ar fi vorba. De fapt, gândul este o emisie care provoacă o pierdere reală de fluide spirituale și în consecință, de fluide materiale, astfel încât omul are nevoie să recurgă la emanațiile pe care le primește din exterior. De asemenea, găsim câteva pasaje în Evanghelie, în care apostolii spun:

“Dar Isus, știind gândurile lor, le-a spus…..”

Dar, cum ar fi putut Iisus să cunoască gândurile lor, dacă nu ar fi prin iradierea fluidică, care îi permitea să citească în sânul intim al ființelor? Așa, când se presupune că un gând se găsește profund ascuns în adâncul sufletului nostru, nimeni nu își imaginează că purtăm în noi o oglindă care îl reflectă și îl revelă prin propria iradiere fluidică, ceea ce se dorește să se ascundă.

 Dacă s-ar vedea mecanismul lumii invizibile care ne circumscrie, ramificările acelor fire conductoare de gândire care înlănțuie toate ființele inteligente, corporale și acorporale și efluviile fluidice care au pecetea lumi morale și care ca curenții de aer traversează spațiul, ne-ar surprinde mai puțin anumite efecte pe care ignoranță le atribuie întâmplării.

Întrebarea 622 din Cartea Spiritelor, Allan Kardec afirmă că deținem în noi prin intermediul gândului și voinței, o putere de acțiune care se extinde cu mult peste limitele sferei noastre corporale.

Spiritele nu dau importanță în niciun fel formei, desprinși de materie limbajul între ei este gândul. Spiritele desîncarnate influențează încarnații prin intermediul ideilor sugerate pe care încarnatul le poate accepta sau nu.

În introducerea studiului la Doctrina Spiritistă, capitolul VI, din Cartea Spiritelor, Allan Kardec clarifică:

“ Spiritele exercită o acțiune neîncetată în lumea morală și chiar în lumea fizică; acționează asupra materie și gândului, constituind una din puterile naturii, cauză eficientă a multor fenomene neexplicate sau rău explicate și care doar în Spiritism găsesc o soluție rațională.

 Relațiile Spiritelor cu oamenii sunt constante. Spiritele bune ne exercită în bine, ne întăresc în încercările vieții și ne ajută să le suportăm cu curaj și resemnare. Spiritele rele ne exercită la rău și le plac să ne vadă sucombând și egalându-ne cu ei (…) Comunicările Spiritelor cu oamenii sunt ascunse sau aparente.”

Această circumstanță demnă de remarcat se poate citi și în concludenta și solida operă a lui León Denis, “Problema ființei și destinul” care aportă cunoștințele sale despre: Cine suntem? Încotro ne îndreptăm?, realizând un profund studiu asupra voinței, conștiinței, liberului arbitru, gândului, disciplinei gândului și reforma caracterului, iubirii și durerii.

În a treia parte acestei cărți putem aprecia explicațiile Deniene despre “Potențialele sufletului”:

“Voința este cea mai mare forță din toate forțele.(…) Principiul evoluției nu este în materie; este în voință, a cărei acțiune se extinde în ordinea invizibilă a lucrurilor, precum și în ordinea vizibilă și materială.(…) Voința, încrederea, optimismul sunt multe alte forțe de conservare, ca multe alte tranșee opuse nouă la orice cauză de tulburare, de perturbare internă și externă.(…) Doar simplu fapt de a privi în față ceea ce numim rău, pericol, durere; rezoluția înfruntărilor și înfrângerilor, diminuează importanța și efectele lor.(…) Fiecare suflet este un foc de vibrații, pe care voința acționează(…) A vrea, este putere! Potența voinței nu are limite. Omul conștient de sine, de resursele sale latente, simte că forțele cresc în concordanță cu eforturile sale. ”

Capitolul XX

“Libertatea este condiția necesară a sufletului uman, fără de care nu s-ar putea edifica destinul.(…) Dacă libertatea umană este restrânsă, cel puțin este în curs de dezvoltare perpetuă, dat fiind faptul că progresul nu este altceva decât extinderea liberului arbitru pentru individ și în colectivitate.(…) Pentru a fi liber, este necesar să-ți dorești să fi și să depui efort de a fi, eliberându-te de servituții, ignoranță și pasiuni josnice.(…) Ființa nu este cu adevărat puternică pentru libertate până în ziua în care legile universale, exterioare lui, se transformă în interioare și conștiente, prin însuși evoluția sa. În ziua, în care va fi penetrat de lege și o va face regula acțiunilor sale, a atins punctul moral în care omul se posedă, se domină și se guvernează pe el însuși. ”

Capitolul XXII

“Modelăm sufletul nostru și învelișul cu gândurile noastre; acestea din urmă produc forme, imagini care se imprimă în materia subtilă din care corpul fluidic este compus. Așa, puțin câte puțin, ființa noastră se populează de forme, frivole sau austere, grațioase sau teribile, grosolane sau sublime; sufletul este înnobilat, împodobit de frumusețe sau de o atmosferă murdară. Conform idealului urmărit, flacăra interioară reînvie sau se întunecă (…) Noi suntem cei care gândim, cu condiția de a gândi cu forță, voință și persistență.(…) Rareori gândim pentru noi înșine, reflectăm miile de gânduri incoerente ale mediului în care trăim.(…) Înainte de toate, este necesar să învățăm să controlăm gândurile noastre, disciplinându-le, imprimându-le o direcție precisă, o finalitate nobilă și demnă.”

Capitolul XXIV

Este omul care creează Umanitatea, iar Umanitatea înainte acțiunilor sale constante, transformă locuința sa. Există echilibrul absolut și relația intimă între moral și fizic. Gândul și voința sunt prin excelență uneltele, cu care putem transforma totul în noi și în jurul nostru. Să avem doar gânduri elevate și pure și să aspirăm, doar la tot ceea ce este mai măreț, nobil și frumos. Încetul cu încetul, vom simții regenerată propria noastră ființă și cu ea, în același timp, toate straturile sociale, Globul și Umanitatea. Iar, în ascensiunea noastră, vom ajunge să înțelegem și să practicăm mai bine comuniunea universală care unește toate ființele. Inconștient în stările inferioare ale existenței, comuniunea devine tot mai conștientă, pe măsură ce ființa se elevă și parcurge nenumăratele grade ale evoluției, pentru a ajunge într-o zi, în starea spirituală în care fiecare suflet iradiază strălucirea potențelor dobândite din impulsurile iubirii sale, trăind din viața tuturora și simțindu-se unit la Lucrarea eternă și infinită.

În capitolul X, Libertatea de a gândi, din Cartea Spiritelor, întrebarea 833 spune:

Există ceva în om care să-l sustragă de orice violență și să se bucure de o libertate absolută?

“ Prin gândire omul se bucură de o libertate fără limite, căci gândul nu cunoaște obstacole. Se poate reține manifestarea sa, dar nu se poate anihila.”

Una din nenumăratele chestiuni pe care le tratează Doctrina Spiritistă este importanța pe care îl poate avea gândul pe drumul evolutiv a ființei umane. Să ne oprim să apreciem propriile gânduri este un fapt care este aproape întotdeauna impracticabil în urcușurile și coborâșurile vieții cotidiane. Folosirea resurselor de autoanaliză sunt pentru a obține un beneficiu incalculabil din propriile facultăți inerente a fiecăruia.

Alegând să gândești bine, este să obții să acționezi bine.

Leon Denis a afirmat că: Una dintre funcțiile spiritismul este să te ajute să-ți controlezi mintea.”

Isus a fost responsabil să aducă oamenilor gândul lui Dumnezeu, în care suntem cufundați, iar doctrina sa imaculată este expresia acelui gând de iubire. Adevărul este singura cale, orice idee care vrea să îl distrugă sau să îl confunde, nu va prospera. De aceea El a spus:

“Orice plantă pe care Tatăl meu ceresc nu a plantat-o, va fi dezrădăcinată. Cuvintele mele nu vor trece. ”

Capitolul XVII, Geneză- Minunile și predicțiile după Spiritism

Societatea Spaniolă de divulgatori Spiritiști
Tradus de Societatea Spiritistă Română