Tematică

Isus și cele patru Evanghelii

Întrebare: Care este diferența dintre cuvintele «Evanghelie» la singular și «Evanghelii» la plural?

«Evanghelia» sau «Buna Vestire» este rezultatul doctrinei codificate a Creștinismului, în timp ce «evangheliile» sunt cărțile care fac parte din Biblie, cunoscute în mod tradițional ca «evanghelii canonice» și oficializate de Biserica Romano-Catolică.

Evangheliștii Matei, Luca, Ioan și Marcu au reunit parabolele, sentințele, învățăturile și principale fapte din viața Maestrului Isus, compunând astfel doctrina Evangheliei, care este baza indestructibilă a Creștinismului. Evanghelia, așadar, este Buna Vestire a Iubirii emanate de Isus în slujba Revelației Divine, constituind calea pentru o nouă formă de viață superioară. Iubitul Maestru Isus a trăit tot ceea ce a învățat într-un mod real și eficient, creând sinteza unui program de viață simplu și realizabil pentru omul pământesc, pe lângă faptul că este un eveniment valoros pentru fericirea spiritului nemuritor.

Datorită Evangheliei lui Iisus, conceptualizând existența unui singur Dumnezeu, Magnanim și Iustin, au putut proclama egalitatea absolută între oameni și a lor confraternizare, ca fii a unui singur Tată.

Întrebare: Cum a putut Isus să asimileze atât de multe cunoștințe despre om, fără un curs academic sau o disciplină filozofică în lume, atât de necesară celor mai cunoscători gânditori?

Tânărul Iisus avea intuiții foarte înalte pentru că sufletul său era pregătit, a explorat toate mișcările spiritualiste și inițiatice ale vremii, în Iudeea și națiunile din jur; motiv pentru care viața sa este plină de lacune și perioade necunoscute celor mai fideli biografi ai săi.

A investigat practicile vechii inițieri din India, Egipt și Grecia, iar spiritul său asimila cu o rapiditate incredibilă conținutul inițiatic al fiecărei școli. A descoperit cu mare ușurință rădăcinile fundamentale ale ritualismului simbolic și, deși era tânăr, conceptele sale erau la fel de valoroase ca și cuvintele Maeștrilor căutați ai vremii. Printre esenieni, se remarca prin marele respect pe care îl avea pentru toate crezurile și mișcările spiritualiste. Aprecierea lui pentru munca religioasă din lume era de o universalitate absolută.

Mai mult, barierele fluidice care separă lumea spirituală de lumea pământească l-au împiedicat să ia în stăpânire pe deplin cu extraordinara sa conștiință, întrucât s-a supus în mod disciplinat Legii pe care a venit să o împlinească.

Isus a simțit în sine forța uimitoare și fortifiantă care îl conducea către un obiectiv superior, de implacabilă renunțare, iar uneori, a întrezărit în adâncul sufletului fugitiva imagine a viitorului său sacrificiu, programat de Înalt. Dar, de-a lungul timpului, s-a obișnuit să se exprime cu o încredere absolută sub impulsul direct al Eului Superior și pe măsură ce spiritul său s-a manifestat, domina puterea înrobitoare a cărnii, deschizându-și extinsele sale cunoștințe spirituale în favoarea umanității.

Întrebare: Care au fost oamenii sau națiunile care au înțeles și au susținut învățăturile lui Isus? 

Ramatís: Grecia, Egipt și India și-au amintit de Isus și de învățăturile sale evanghelice și au început să-și pregătească programele de activitate conform exemplului pe care l-a dat Maestrul, iar Isus, prin intuiție, a simțit cum sufletul său influența spiritual conștiința acelor națiuni. Perspicacitatea sa în înțelegerea mulțimilor, studiindu-le psihologia și descoperindu-le vulnerabilitățile în capriciile, suferințele, cupiditatea, astuția și ingenuitatea l-au pus la nivelul unui gânditor de neegalat.

Întrebare: Întrucât cele patru Evanghelii sunt relatările evangheliștilor despre viața lui Isus, din ce cauză omit aspecte din viața lui de la 12 la 30 de ani?

În realitate, după vârsta de doisprezece ani, Isus a început să trăiască aproape în retragere spirituală, fără multe preocupări publice. A căutat natura să-și liniștească sufletul îndurerat. A trăit mai mult o viață mentală, reflexivă, în ascultare spirituală profundă. A lăsat zgomotele lumii pământești pentru a se refugia în emoțiile lumii spirituale. În acest fel, nu au fost înregistrate mari succese sau fapte care să rămână în memoria oamenilor. În plus, chiar și relatarea din Noul Testament nu este o descriere obiectivă a vieții lui, ci mai degrabă noțiuni morale și învățături pentru viitorii săi adepți.

Nu există suficiente date istorice pentru a scrie o biografie autentică a lui Isus, pentru că ceea ce a ajuns până în zilele noastre este doar fructul tradiției orale și abia mai târziu au fost consemnate de către evangheliști. De fapt, distrugerea Ierusalimului, de către Titus, a consumat orice alte date obiective referitoare la Maestrul Iisus, iar istoria a trebuit să se bazeze pe memoria creștinilor pentru a alcătui, încetul cu încetul, o relatare, de fapt, plină de fantezii, opinii și digresiuni personale, deși toate sub un fundal poetic, mistic și o anumită unitate, care exaltă figura mesianică.

Într-adevăr, de la doisprezece la treizeci de ani Iisus părea să evite orice contact cu lumea profană, întrucât dorea să-și mobilizeze toate forțele pentru dezideratul final al Calvarului.

Întrebare: De ce există atât de multă diferență între relatările evangheliștilor despre viața lui Isus?

Ioan și Matei vorbesc cu mai multă particularitate despre Maestru, pentru că l-au însoțit mereu în excursiile și în peregrinajele sale dincolo de Galileea. Luca a adunat informații de o anumită considerație de la tovarășii lui Isus și de la alți oameni care l-ar fi cunoscut. Marcu și-a compus relatarea cu materialele pe care le-a putut strânge de la cei care îi frecventau casa la întâlnirile creștine. De aici, anumite contradicții sau incoerențe care pot fi observate între cele patru narațiuni, întrucât descrierea sau relatarea l-a ceea ce «a auzit» este întotdeauna diferită de ceea ce a văzut în persoană.

Îndoielile și contradicțiile din relatările celor patru evangheliști sunt doar cu privire la detalii și amănunte a vieții lui Isus și a faptelor sale, dar nu alteră esența ideilor și învățăturilor sale.

Întrebare: Ce ne puteți spune despre anumiți autori, care s-au focalizat asupra lui Isus doar ca un om obișnuit, condus de un complex mesianic și persistent în obiectivele sale?

Lăudăm lucrarea iconoclaștilor în care l-au despuiat pe Isus de falsa înfățișare a unui mare iluzionist religios, chiar dacă neagă programul său excepțional trasat de Înalt. Indirect au deschis noi căii în a cunoaște mai bine persoana lui Isus, atât prin ruperea vechilor tabuuri create de Biserica Catolică, cât și prin eliberarea minților hipnotizate de dogmele seculare. Au facilitat munca Spiritismului și a Spiritelor pregătind, între oameni, cea mai logică și coerentă dispoziție mentală pentru a accepta figura maiestuoasă a lui Iisus, fără fantezii și anomalii umane.

Întrebare: Ne puteți cita unele incoerențe din evanghelii, cu privire la persoana lui Isus și anumite fapte ale sale?

Isus descris în evanghelii se contrazice uneori când este analizat în contextul său angelic și în condiția psihologică umană. De asemenea, există contradicții între cele patru narațiuni ale apostolilor. Mai mult, anumite scene și atitudini dezminte conduita, temperamentul, înțelepciunea și obiectivele Maestrului, deoarece, în unele pasaje, apare irascibil, arbitrar și despotic, după ce a propovăduit iubirea, bunătatea, blândețea, iertarea și toleranța, ca în cazul furiei și agresivității sale contra vânzătorilor din templu. (Matei, XXI, v. 12 și 13)

Întrebare: Dar Isus când îi alungă pe vânzători din templu, indignarea sa vehementă nu este o dovadă a coerenței sale cu privire la respectul cuvenit Casei lui Dumnezeu?

Această narațiune are o origine îndoielnică, deoarece nu există nicio dovadă că ar fi fost scrisă de vreunul dintre evangheliști. Chiar și pentru că nu este în conformitate cu obiceiurile ebraice ale vremii. În plus, violența și agresivitatea actului dezmint natura pașnică și tolerantă a lui Isus, deoarece îl prezintă mânuind un bici, flagelând oameni, dând cu piciorul în mese, speriind boii și oile, promovând în cele din urmă o mare dezordine în incinta unui templu. Vânzători sunt alungați în stradă, primind insulte și suferind prejudicii din partea celui care a venit să ne învețe să ne iertăm necondiționat.

Mielul lui Dumnezeu a fost docil, pașnic și respectuos în toate acțiunile și atitudinile sale. Așa a demonstrat- o în fața femeii adultere, în fața tăgăduirii lui Petru și în trădarea lui Iuda. Misiunea sa nu a fost să creeze turbulențe și nici să altereze obiceiurile tradiționale ale unui oraș. Isus a descins pe Pământ pentru a trăi, la lumina zilei, lecțiile de Iubire și Pietate, în toată extensia lor. Suflet cosmic, comprehensiv și înțelept, nu adăpostea nici o mânie. Energic în fața injustițiilor împotriva celor slabi, nu s-ar transforma niciodată într-un agresor vulgar care atacă o mână de oameni ignoranți și necesitați în aș câștiga existența.

Întrebare: Care sunt principalele contradicții în relatările evangheliștilor?

În general, între cei patru evangheliști pot fi remarcate diverse contradicții: Matei nu cunoaște povestea păstorilor; iar Luca nu știa despre vizita regilor magi la Isus. Cei doi apostoli se contrazic când Matei afirmă că Iosif trăia în Betleem și că uneori vizita Nazaret, în timp ce Luca afirmă că Iosif locuia în Nazaret. Marcu (V-2) și Luca (VIII-27) spun că un om stăpânit de demoni i-a fost prezentat lui Isus, în timp ce Matei (VIII-28) afirmă că au fost doi oameni stăpâniți de demoni. Marcu (XVI-7) îl face pe Isus să apară în Galileea, dar Luca (XIX-11) spune că Isus era lângă Ierusalim; Matei (XX-30) spune că Maestrul a vindecat doi orbi, în timp ce Luca (XVIII-35) citează doar unul; Marcu (XIII-32) evidențiază afirmația lui Isus că Tatăl este singurul care știe totul, dar Ioan (XVI-30) asigură că Isus este cel care știe totul. În chestiunea tâlharului bun și rău, contradicția este accentuată: Marcu (XVI-32) spune că cei doi tâlhari răstigniți lângă Isus l-au insultat; Ioan, care a fost prezent la răstignire, nu spune nimic; Luca, care nu a fost prezent la eveniment, explică aceste lucruri în detaliu (XXIII – 39 – 42) și spune că doar un hoț l-a insultat pe Maestru. În realitate, doi hoți răstigniți sufereau alături de Isus, dar nu l-au insultat și nici măcar nu s-au interesat de drama lui Isus, pentru că și ei sufereau durerile lor.

Întrebare: Nu ar fi posibil ca traducătorii sau compilatorii evangheliilor să facă anumite interpolări în ele, bazate pe elemente din alte crezuri sau legende mitologice? Ce motiv există pentru a ni se prezenta o lucrare care este contradictorie în unele puncte și confuză în multe altele?

Cazul este ușor de explicat. Existau mai mult de patruzeci de evanghelii, toate diferite una de alta. Aceste evanghelii au fost alese de Biserică, fiind reduse la patru, care conțineau mari erori din traducerile primitive și le-au făcut și alte interpolări, completări și ajustări, pentru a garanta interesele religioase în joc.

Ca mentalitate cea mai asemănătoare cu cea a lui Isus, în identitatea modului de a acționa, era Buddha, care predicase cu șase sute de ani mai devreme în India, iar compilatorii evangheliilor s-au folosit și abuzat de vechi legende legate de viața lui Buddha. Uneori, sunt observate în evanghelii unele trăsături legendare ale lui Zoroastru, Confucius și Lao-Tzu, care sunt, de asemenea, ușor confundați cu tradiția budistă.

Carte: Sublimul Peregrin, Ramatis
Tradus de Societatea Spiritistă Română

Published by revistasocietățiispiritisteromâne