Obstacolele mediumurilor

Revista Spiritistă – Revista de Studii Psihologice, anul 2, nr. 2, Februarie 1859

Mediumnitatea este o facultate foarte multiplă și care prezintă o varietate infinită de nuanțe prin mijloacele și efectele sale. Oricine este apt să primească sau să transmită comunicațiile Spiritelor este, prin urmare, medium, indiferent de modul folosit sau gradul de dezvoltare al facultății, de la cea mai simplă influență ocultă până la producerea celor mai insolite fenomene. Totuși, în utilizarea ordinară, acest cuvânt are o accepție mai restrânsă și se spune generalmente de persoanele dotate de o putere mediatoare suficient de mare, fie pentru producerea efectelor fizice, fie pentru a transmite gândul Spiritelor în scris sau prin cuvinte.

Deși, această facultate nu este un privilegiu exclusiv, e sigur că găsește refractarii, cel puțin în sensul care i se atașează; este sigur, de asemenea, că nu este fără obstacole pentru cei care o posedă; că se poate altera, chiar se poate pierde și poate fi adesea o sursă de grave dezamăgiri. Asupra acestui punct considerăm util să apelăm la atenția tuturor celor care se ocupă cu comunicațiile spiritiste, fie directamente sau fie prin intermediar. Spunem prin intermediar, pentru că este important și pentru cei care se servesc de mediumuri să poată aprecia valoarea lor și încrederea care o merită comunicațiile lor.

Harul mediumnități ține de cauze care încă nu sunt perfectamente cunoscute și care fizic pare să aibă o mare participare. La prima vedere pare că un har atât de prețios, nu trebuie să fie împărțit decât printre sufletele de elită; acum, experiența dovedește contrariul, pentru că se găsesc mediumuri puternice printre persoanele a căror morală lasă mult de dorit, în timp ce alții, stimabili în toate privințele, sunt privați. Cel care eșuează în ciuda dorinței, eforturilor și perseverenței sale, nu trebuie să concludă că este nefavorabilă pentru el și nu trebuie să se creadă nedemn de bunăvoința Spiritelor bune; dacă acest har nu i-a fost acordat, există altele care, fără îndoială, îi pot oferii o amplă compensație. Din același motiv, cel care se bucură de acest har nu se poate mândrii cu el, pentru că nu este pentru el un semn de vreun merit personal. Meritul nu constă, deci, în posesia facultății mediatoare, care poate fi dată tuturor, ci în utilizarea care se poate face; aici este o distingere capitală, care niciodată nu trebuie pierdută din vedere: un bun medium nu este cel care primește cu facilitate comunicațiile, ci unicamente cel care are aptitudinea de-a primi doar bune; acum, aici sunt unde condițiile morale ale mediumului sunt atotputernice și unde, de asemenea, se întâlnesc cele mai mari obstacole pentru el.

Pentru a vă da seama de această stare de lucruri și pentru a înțelege ceea ce vom spune, trebuie să ne referim la acest principiu fundamental: că printre Spirite există toate gradele de Spirite de bine și de rău, cu știință și cu ignoranță; că Spiritele se agită în jurul nostru și când credem că suntem singuri, suntem fără încetare înconjurați de ființe care ne îmboldesc, unii cu indiferență ca străini, iar alții ne observă cu intenții mai mult sau mai puțin binevoitoare, conform naturii lor.

 

Proverbul «Cine se aseamănă se adună» se aplică atât printre Spirite, cât și printre noi și chiar mai mult printre spirite, dacă este posibil, pentru că ele nu sunt ca noi sub influența considerentelor sociale. Și totuși, dacă printre noi, aceste considerente confundă uneori oamenii cu moravuri și gusturi foarte diferite, această confuzie nu este, într-un anumit fel, decât materială și tranzitorie; similitudinea sau divergența gândurilor va fi întotdeauna cauza atracțiilor și repulsiilor.

În definitiv, sufletul nostru care nu este decât un Spirit încarnat, nu este mai puțin Spirit. Dacă, momentan Spiritul este revestit cu un înveliș material, relațiile sale cu lumea incorporală, chiar dacă sunt mai puțin ușoare ca în stare de libertate, nu sunt întrerupte din acest motiv de o manieră absolută; gândul este legătura care ne unește cu Spiritele și prin gând atragem pe cei care simpatizează cu ideile și înclinațiile noastre. Să reprezentăm deci masa Spiritelor care ne înconjoară ca mulțimea pe care o întâlnim în lume; pretutindeni unde preferăm să mergem, găsim oameni atrași de aceleași gusturi și dorințe; la reuniunile care au un obiectiv serios, merg oameni serioși; la cele care au un obiectiv frivol, merg oameni frivoli; astfel, pretutindeni se găsesc Spirite atrase de gândul dominant. Dacă aruncăm o privire asupra stării morale a umanității, în general, vom concepe fără dificultate că în acea mulțime ocultă, Spiritele elevate nu trebuie să fie în majoritate; aceasta este una din consecințele stării de inferioritate a globului nostru.

Spiritele care ne înconjoară nu sunt pasive; este o populație esențialmente activă, care gândește și acționează neîncetat, care ne influențează fără a ne da seama, care ne stimulează sau disuadează, care ne împing spre bine sau rău, care ne iau mai mult din liberul nostru arbitru decât sfaturile bune sau rele pe care le primim de la semenii noștri. Dar, când Spiritele imperfecte solicită pe cineva pentru a face un lucru rău, ei știu foarte bine cui se adresează și nu vor pierde timpul lor unde văd că vor fi rău primiți; ele ne stimulează conform înclinațiilor noastre sau conform germenilor pe care-i văd în noi și dispoziția noastră de-a le asculta: iată, de ce omul ferm în principiile binelui nu le dă întâietate.

Aceste considerații ne readuc naturalmente la chestiunea mediumurilor. Acestea din urmă sunt, la fel ca toată lumea, supuse influenței oculte a Spiritelor bune sau rele; ele le atrag sau le resping, conform simpatiilor spiritului lor personal, iar Spiritele rele profită de orice imperfecțiune, ca punct vulnerabil, pentru a se apropia de ele și a se amesteca fără știrea lor în toate actele vieții lor private. Mai mult, aceste Spirite, găsind în medium un mijloc de-a exprima gândirea lor de o manieră inteligibilă și de-a atesta prezența lor, se amestecă în comunicații, îl provoacă, pentru că așteaptă să aibă mai multă influență prin acest mijloc și ajung să le domine ca stăpâni. Se simt bine, alungând Spiritele care le-ar putea contracara și dacă este necesar, iau numele lor, chiar și limbajul lor pentru a înșela; dar, nu pot susține rolul lor pentru mult timp și oricât de puțin ar fi contactul cu un observator experimentat și imparțial, ele sunt foarte repede demascate. Dacă mediumul se lasă dus de acea influență, Spiritele bune se îndepărtează de el sau nu vin deloc când sunt chemate, sau nu vin decât cu repugnanță pentru că văd că Spiritul care s-a identificat cu mediumul, care într-un anumit fel s-a atașat lui, poate altera instrucțiunile lor. Dacă trebuie să alegem un interpret, un secretar, un mandatar oarecare, este evident că vom alege nu doar un om capabil, ci și de asemenea, demn de stima noastră și nu încredințăm o misiune delicată și interesele noastre la un om corupt sau care frecventează o comunitate suspectă. Se întâmplă la fel cu Spiritele; Spiritele superioare nu vor alege să transmită instrucțiuni serioase la un medium care are relații cu Spirite lejere, DOAR DACĂ SUNT NEVOITE ȘI NU AU LA DISPOZIȚIA LOR ALTELE ÎN ACEL MOMENT sau în cazul în care vor să dea o lecție propriului medium, ceea ce se întâmplă uneori; dar, atunci ele se servesc de medium, în mod accidental și îl părăsesc de îndată ce găsesc pe altul mai bun, lăsându-l cu simpatiile sale, dacă le menține. Mediumul perfect ar fi deci cel care nu va da acces Spiritelor rele în nici un fel. Această condiție este foarte dificil de îndeplinit; dar, dacă perfecțiunea absolută nu este dată omului, îi este întotdeauna dat să se apropie de ea prin eforturile sale, iar Spiritele țin cont mai presus de toate de eforturi, voință și perseverență.

Mediumul perfect nu ar avea astfel decât comunicații perfecte despre adevăr și moralitate. Din moment ce perfecțiunea nu este posibilă, cel mai bun medium va fi cel care are cele mai bune comunicații: este opera sa pe care o putem judeca. Comunicațiile în mod constant bune și elevate, și unde nu a penetrat nici un indiciu de inferioritate, vor fi fără îndoială o probă a superiorități morale a mediumului, pentru că ar atesta bune simpatii. Datorită faptului că mediumul nu poate fi perfect, Spiritele lejere, impostoare și mincinoase se pot amesteca în comunicațiile sale, ca să altereze puritate lor și să-l inducă în eroare pe el și pe cei care i se adresează lui. În acest fapt, rezide cel mai mare obstacol al Spiritismului și nu vom disimula gravitatea sa. Îl putem evita? Spunem francamente: da, putem; modalitatea nu este dificilă, necesită doar judecată.

Bunele intenții, chiar și moralitatea mediumului, nu sunt întotdeauna suficiente pentru a se prezerva de imixtiunea Spiritelor lejere, mincinoase sau pseudoștiințifice în comunicațiile sale. În plus de defectele propriului său Spirit, mediumul le poate găzdui din alte cauze, dintre care principala este slăbiciunea caracterului său și încrederea excesivă în invariabila superioritate a Spiritelor care se comunică cu el; această încredere oarbă este legată de o cauză pe care o vom explica mai târziu. Dacă nu vrem să fim păcăliți de aceste Spirite lejere, trebuie să le judecăm, iar pentru aceasta avem un criteriu infailibil: bunul simț și rațiunea. Cunoaștem calitățile limbajului ce caracterizează printre noi oameni cu adevărat buni și superiori, acele calități sunt aceleași și pentru Spirite; trebuie să le judecăm după limbajul lor.

Nu ar fi îndeajuns să repetăm ce caracterizează limbajul Spiritelor elevate: este în mod constant demn, nobil, fără fanfaronadă, nici contradicție, pur de orice trivialitate, impregnat de o inalterabilă bunăvoință. Spiritele bune sfătuiesc; nu ordonă; nu se impun; despre ce ignoră, nu vorbesc. Spiritele lejere vorbesc cu aceiași siguranță de ce știu și nu știu, ele răspund la tot fără să le preocupe adevărul. Am văzut, într-o așa-numită comunicație serioasă, cum situau cu un imperturbabil aplomb pe Cezar în timpul lui Alexandru; altele care afirmau că Pământul nu se învârte în jurul Soarelui. În definitiv, orice expresie grosolană sau pur și simplu inconvenabilă, orice urmă de orgoliu și înfumurare, orice maximă contrară unei moralității sănătoase, orice erezie științifică notorie, este printre Spirite, ca și printre oameni, un semn incontestabil de o rea natură, de ignoranță sau cel puțin de lejeritate. De unde rezultă că tot ce spun Spiritele trebuie cântărit și trecut prin creuzetul logicii și a bunului simț; aceasta este o recomandare pe care ne-o fac neîncetat Spiritele bune. «Dumnezeu – ne spun ei – nu v-a dat judecata degeaba; deci, serviți-vă de ea, pentru a știi cu cine aveți de-a face». Spiritele rele se tem de examinare și spun: «Acceptați cuvintele noastre și nu le judecați». Dacă ar avea conștiința de-a fi în adevăr, ele nu s-ar teme de lumină.

Obiceiul de-a scruta în cel mai mic detaliu cuvintele Spiritelor, de-a cântării valoarea lor (din punct de vedere a gândului, nu a formei gramaticale, de care ei puțin se preocupă), îndepărtează forțamente Spiritele rău intenționate, care nu vin atunci să piardă inutil timpul, din moment ce se respinge tot ceea ce este rău sau are o origine suspectă. Dar, când se acceptă orbește tot ceea ce spun, când, ca să spunem așa, se pun în genunchi înaintea pretențioase sale înțelepciuni, ele fac ceea ce oamenii ar face: abuzează.

Dacă mediumul este stăpân pe el, dacă nu se lasă dominat de entuziasmul ireflexiv, el poate face ceea ce sfătuim; Dar, se întâmplă adesea ca Spiritul să-l subjuge până în punctul de-al fascina și de-al face să găsească admirabile lucrurile cele mai ridicole, și el se abandonează cu atât mai mult acestei încrederi pernicioase pentru că, cu bunele sale intenții și cu bunele sale sentimente, crede că este suficient pentru a îndepărta Spiritele rele; nu, nu e suficient, căci acele Spirite sunt încântate să-l facă să cadă în capcană profitând de slăbiciunea și credulitatea sa. Ce să facă atunci? Să se caute o terță parte dezinteresată care, judecând cu sânge rece și imparțialitate, va putea vedea paiul acolo unde nu s-a văzut grinda.

Știința spiritistă exige o mare experiență, care nu se dobândește ca toate științele filozofice și altele, decât prin intermediul unui studiu de durată, asiduu, perseverent și prin numeroase observații. Nu cuprinde numai studiul fenomenelor propriu-zise, ci și mai ales, cel a obiceiurilor, dacă ne putem exprima astfel, al lumii oculte, de la cel mai mic până la cel mai mare grad al scalei. Ar fi prea prezumțios să te crezi suficient de luminat și devenit un maestru după câteva încercări. O asemenea pretenție nu ar proveni de la un om serios; pentru că oricine aruncă o privire scrutătoare asupra acelor mistere stranii, vede înaintea lui derulându-se un orizont atât de vast, încât anii abia sunt cu greu suficienți pentru a-l atinge; și sunt unii, care pretind să o facă în câteva zile!

Din toate dispozițiile morale, cea care dă cel mai mult întâietate Spiritelor imperfecte, este orgoliul. Orgoliul este pentru mediumuri un obstacol foarte periculos pentru că nu îl recunosc. Este orgoliul cel care le dă această credință oarbă în superioritatea Spiritelor care se atașează lor, pentru că sunt flatate de anumite nume care li se impun; de îndată ce un Spirit le spune: Sunt acea persoană, se înclină și se abțin să se îndoiască, pentru că amorul lor propriu ar suferii să găsească sub acea mască un Spirit de un nivel inferior sau de o rea natură. Spiritul care vede partea vulnerabilă profită de ea; el flatează presupusul său protejat, îi vorbește de origini ilustre care îl umflă mai mult de orgoliu, îi promite un viitor strălucit, onoruri și avere de care el pare să fie dispensator; dacă este nevoie îi dedică o afecțiune ipocrită. Cum să reziste la atâta generozitate? Pe scurt, Spiritul îl înșală și îl conduce, așa cum se spune vulgarmente, după bunul plac; fericirea lui este să aibă o ființă sub dependența sa. Am interogat mai mult de un spirit despre motivele obsesiei lor; un Spirit mi-a răspuns: «Vreau să am un om care să îndeplinească voința mea; este plăcerea mea». Când i-am spus că vom depune toate eforturile pentru a-i dejuca manevrele sale și a-i deschide ochii oprimatului său, el a spus:« Voi lupta împotriva voastră și nu veți reuși, pentru că voi face tot ce îmi stă în putință ca el să nu vă creadă.» Aceasta este într-adevăr una dintre tacticile acestor Spirite răufăcătoare; ele inspiră neîncredere și îndepărtare de persoanele care le pot demasca și pot da sfaturi bune. Nu vine așa ceva niciodată din partea Spiritelor bune. Orice Spirit care suflă discordie, care stimulează animozitate, întreține disensiuni, revelă prin acestea natura sa rea; ar trebui să fii orb să nu înțelegi și să crezi că un bun Spirit te poate împinge la neînțelegere.

Orgoliul se dezvoltă adesea în medium pe măsură ce crește facultatea sa; ea îi dă importanță; persoanele îl caută și el ajunge să se creadă indispensabil; de aceea, există uneori în medium un ton de aroganță și de pretenție sau un aer de suficiență și dispreț incompatibile cu influența unui Spirit bun. Oricine cade în această imperfecțiune este pierdut, căci Dumnezeu i-a dat facultatea pentru bine și nu pentru a-și satisface vanitatea sa sau să facă din ea un escabeau pentru ambiția sa. Mediumul uită că această putere de care se simte orgolios îi poate fi retrasă și că adesea, i-a fost dată doar ca probă, la fel ca averea la unii oameni. Dacă abuzează, Spiritele bune îl abandonează puțin câte puțin și el devine jucăria Spiritelor lejere, care îl amăgesc cu iluziile lor, satisfăcute că l-au învins pe cel care se credea puternic. Așa am văzut anihilarea și pierderea celor mai prețioase facultăți, care, altfel ar fi putut deveni cele mai puternice și mai utile auxiliare. Aceasta, se aplică la toate genurile de mediumuri, atât pentru cele de manifestări fizice, cât și pentru cele de comunicații inteligente.

Din păcate, orgoliul este unul din defectele pe care cineva, e cel mai puțin dispus să admită în el însuși și pe care îl putem cel mai puțin mărturisi despre alții, pentru că ei nu vor crede. Mergeți și spuneți la unul dintre aceste mediumuri că se lasă condus ca un copil, el vă va întoarce spatele spunând că știe să se comporte și că nu vedeți clar. Îi puteți spune unui om că este un bețiv, destrăbălat, leneș, stângaci, imbecil, el va râde sau va convenii; spune-i că este orgolios și se va supăra: probă evidentă că spui adevărul. Sfaturile, în acest caz, sunt cu atât mai dificile cu cât mediumul evită persoanele care i le-ar putea da, fuge de o intimitate pe care o teme. Spiritele imperfecte, care simt că sfaturile sunt lovituri date puteri lor, din contră îl împing către persoanele care îi mențin iluziile sale. Să se pregătească pentru multe dezamăgiri, căci amorul său propriu va avea de suferit de mai mult ori; să fie fericit totuși dacă nu rezultă nimic mai grav pentru el.

Dacă am insistat largamente asupra acestui punct, este pentru că experiența ne-a demonstrat în multe ocazii, că aceasta este una dintre marile pietre de poticnire pentru puritatea și sinceritatea comunicațiilor mediumurilor. Este aproape inutil, după aceasta să vorbim despre celelalte imperfecțiuni morale, precum egoismul, invidia, gelozia, ambiția, cupiditatea, duritatea de inimă, ingratitudinea, senzualitatea, etc. Se înțelege că ele sunt de asemenea porți deschise Spiritelor imperfecte sau cel puțin cauze ale slăbiciunii. Pentru a respinge Spiritele imperfecte, nu este suficient să le spui să plece; nu este suficient chiar nici să-ți dorești și cu atât mai puțin să-i conjuri: trebuie să închizi ușa și urechile, să le dovedești că ești mai puternic ca ele și că ești în mod incontestabil pentru iubirea de bine, caritate, delicatețe, simplitate, modestie și dezinteres, calități care conciliază bunăvoința Spiritelor bune; este sprijinul lor care ne face puternici și dacă ne lasă uneori să ne înfruntăm cu cei răi, este o probă pentru credința și caracterul nostru.

Mediumurile să nu se sperie prea tare totuși de severitatea condițiilor despre care tocmai am vorbit; sunt logice, vor fi de acord, dar nu au nici un motiv să fie descurajate. Comunicațiile rele pe care le pot avea sunt, e adevărat, indiciul unei slăbiciuni, dar nu întotdeauna sunt un semn de nedemnitate; pot fi slabe și bune. În orice caz, este o modalitate de-a recunoaște propriile imperfecțiuni. Așa cum am mai spus într-un alt articol, nu este necesar să fi medium pentru a fi sub influența Spiritelor rele, care acționează din umbră; cu facultatea mediatoare, inamicul se arată și se trădează; se știe cu cine avem de-a face și se poate combate; astfel, este cum o comunicație rea poate deveni o lecție utilă, dacă se știe profita de ea.

Ar fi nedrept, în rest, în a atribui responsabilitatea pentru toate comunicațiile rele mediumului; am vorbit despre comunicările pe care el le obține el însuși, fără orice altă influență și nu de cele care se produc într-un mediu oarecare; acum, toată lumea știe că Spiritele atrase de acest mediu pot dăuna manifestărilor, fie prin diversitatea caracterelor, fie prin lipsa de reculegere. Este o regulă generală că cele mai bune comunicații au loc în intimitate și într-un cerc restrâns și omogen. În orice comunicație sunt implicate mai multe influențe: cea a mediumului, cea a mediului și cea a persoanei care interoghează. Aceste influențe pot reacționa asupra celorlalți, neutralizând sau coroborând: aceasta depinde de obiectivul propus și de gândul dominant. Am văzut excelente comunicații obținute în grupuri și cu mediumuri care nu reuneau toate condițiile dorite; în acest caz, Spiritele bune au venit pentru o persoană în particular, pentru că a fost util; am văzut și comunicări rele obținute de mediumuri bune, unicamente pentru că interogatorul nu avea intenții serioase și a atras Spirite lejere care se râdeau de el. Toate acestea cer tact și observație, și se concepe cu ușurință preponderența care trebuie să aibă toate condițiile reunite.

Allan Kardec, Revista Spiritistă
Tradusă de Societatea Spiritistă Română