Alături de efortul autorităților de a interveni în anumite situații, și societatea civilă joacă un rol important. În acest sens, Societatea Națională de Cruce Roșie din România se distinge în mod special prin activitățile pe care le desfășoară încă din anul 1876. Trebuie menționat faptul că aceste activități se bazează pe voluntariat și pe sprijinul acordat de fiecare membru al societății.
La nivel local, Crucea Roșie a demonstrat deschidere și implicare continuă în a răspunde nevoilor comunității. Indiferent de vârstă, etnie sau religie, fiecare își găsește locul în această organizație. Fără să ne dăm seama, fiecare dintre noi, la un moment dat, poate deveni beneficiar al programelor Crucii Roșii Sibiu: prin copiii noștri (programe educative pentru tineri), prin părinții și bunicii noștri (Serviciul de îngrijire la domiciliu), prin cunoscuții noștri (Banca de Alimente, cursuri de prim ajutor, cursuri de îngrijire la domiciliu, campanii de informare etc.) și, nu în ultimul rând, prin sprijinul acordat nouă înșine (campanii umanitare, intervenție în caz de dezastre alături de instituțiile abilitate).
Crucea Roșie Română nu este finanțată de la bugetul de stat. Sursa principală de venituri o constituie contribuția membrilor susținători. În acest sens, facem apel către angajații companiei dumneavoastră, prieteni și familie să devină membri ai Crucii Roșii Române, Filiala Sibiu.
Cotizația minimă este de 10 Ron/an. Există și varianta de a contribui cu minimum 1 Ron/lună din salariile noastre, ale fiecăruia și, astfel, putem avea o filială de Cruce Roșie demnă de o Capitală Culturală Europeană.
Crucea Roșie Română, Filiala Sibiu, poate veni în sprijinul dumneavoastră prin instruirea angajaților în domeniul acordării primului ajutor pre-medical. Conform Codului Muncii, angajatorii au obligația de a-și instrui angajații în acordarea primului ajutor, iar filiala noastră poate răspunde acestei cerințe, în mod gratuit, în cazul încheierii unui parteneriat.
Vă mulțumim și vă așteptăm să susțineți programele Crucii Roșii Române, Filiala Sibiu.
Conținutul acestei reviste se adresează celor dornici să dobândească cunoștințe, atât despre Doctrina Spiritistă, cât și despre mari scriitori, artiști, gânditori, poeți etc. care au contribuit la evoluția culturii Românești și Universale.
Contribuțiile globale aduse în toate domeniile au îmbunătățit evoluția umanității de-a lungul timpului. Din 1856, Hippolyte Léon Denizard Rivail, sub pseudonimul de Allan Kardec, a inițiat sistematizarea și codificarea Doctrinei Spiritiste, sub atenta îndrumare a Spiritelor Superioare, punând astfel bazele unei Noi Ere. Comunicarea dintre lumea spirituală și lumea corporală este un fenomen natural, nu supranatural, motiv pentru care se regăsește în toate popoarele și în toate epocile.
Evidențele spiritiste datează încă de la crearea pământului, chiar dacă înțelegerea acestor fenomene era limitată și adaptată timpurilor. Conținutul Bibliei este, de asemenea, plin de astfel de fenomene. Corelarea cărților lui Allan Kardec, în special a Evangheliei după Spiritism, cu Biblia este mai mult decât reliefate. Multe din noțiunile prezente în Filozofia Spiritualistă clarifică interpretări greșite sau aduce noi cunoștințe, pentru care știința încă nu deține dovezi.
Știința și religia sunt fundamentele inteligenței umane. Una revelează legile lumii materiale, iar cealaltă legile lumii morale. Având amândouă același principiu în Dumnezeu, nu pot continua în opoziție. Știința va trebui să înceteze să fie exclusiv materialistă și să recunoască existența elementului spiritual, iar religia va trebui să înceteze să disprețuiască legile organice și imutabile ale materiei. Sprijinindu-se una pe alta și punându-se de acord, aceste două forțe vor putea colabora. Era absolut necesar ceva care să umple golul care le separă, o legătură care să le apropie. Ceea ce le va uni este cunoașterea legilor care guvernează lumea spirituală și relația lor cu lumea corporală revelate de Spiritism.
Cu ajutorul lui Dumnezeu, atât știința, cât și religia au primit, de-a lungul timpului, contribuțiile necesare prin intermediul minților luminate, așa-numitele genii sau spirite de lumină (sfinți), care, prin propriile cunoștințe și prin inspirație divină, au contribuit atât la elevarea propriului spirit, cât și a tuturor celorlalte spirite destinate să-și continue evoluția pe Pământ.
Cei interesați în a aprofunda Doctrina Spiritistă trebuie să aibă în vedere că nu este o știință creată de om. Doctrina Spiritistă este creația Spiritelor Superioare sub atenta îndrumare a lui Isus Hristos, iar cunoștințele pe care o conțin sunt prea importante pentru a le putea dobândi altfel decât printr-un studiu serios și continuu, dus la bun sfârșit în liniște și reculegere.
Să luăm aminte la sfatul pe care ni-l oferă Spiritul Sfântului Augustin:
«De foarte mult timp, oamenii s-au sfâșiat și s-au anatemizat în numele unui Dumnezeu de pace și mizericordie, însă Dumnezeu se simte ofensat cu un asemenea sacrilegiu. Spiritismul este legătura care îi va uni într-o bună zi, pentru că le va arăta unde e adevărul și unde e eroarea. Cu toate acestea, pentru foarte mult timp, încă vor exista scribi și farisei care vor nega Spiritismul, așa cum l-au negat pe Hristos. Vreți să știți sub influența căror Spirite sunt diversele secte care își împart lumea? Judecați-le după operele și principiile lor. Spiritele bune nu au fost niciodată instigatoarele răului. Niciodată nu au sfătuit, nici legitimat crima sau violența; niciodată nu au incitat ura printre partide, nici setea de bogății și onoruri, nici aviditatea pentru bunurile pământești. Doar cei care sunt buni, umani și binevoitori cu toată lumea, sunt preferați lor și sunt, de asemenea, preferații lui Isus, căci urmează calea pe care El le-a arătat-o pentru a ajunge la El.»
Monsieur, Hippolyte León, Eminent educator Literatura ai iubit, Riguros la cugetare Lyonez din născare.
Într-o zi, Un bun prieten i-a vorbit De mese în mișcare Cerându-i opinia sa.
Nu există efect fără cauză A fost răspunsul său, Căci o masă care se mișcă singură Acaparează atenția mea.
Văzând că lemnul Răspundea fără temere La numărul de întrebări Pregătite cu înțelepciune, Voi studia această cauză Cu o mare abnegație.
Fiindcă o masă, Creier nu poate avea Trebuie să existe un temei Pentru a ști răspunde …. Gândind, acesta necesită studiu Și multă seriozitate, Trebuie să-mi schimb numele Pentru a o putea afirma.
ALLAN KARDEC a adoptat, Prin înțeleaptă inspirație, De la energia care mișca Mobile la discreție.
Explicația a fost dată Clară, pentru a nu se îndoi Suntem suflete eliberate Care locuim în viața de apoi.
Suntem partea eternă A unor corpuri care au locuit Undeva pe Pământ Simplamente ca oameni Care venim, clar deciși Să demonstrăm că viața Care pentru corp e efemeră Pentru suflet e infinită.
Din toate acele întrebări Pe care maestrul le-a pregătit Au apărut cu forță cărțile, Genialei CODIFICĂRI.
ALLAN KARDEC mult ți se mulțumește Munca și perseverența ta Care a facilitat A înțelege mai bine viața.
În a vedea că suntem eterni Că există o viață Superioară Care ne așteaptă pe toți Fără nici o distincție, Pentru a pregăti cu grijă O nouă încarnare.
Poezie psihografiată de mediumul Manuel de Paz Tradusă de Societatea Spiritistă Română
În Antichitate, studiul acestor fenomene era privilegiul anumitor caste, care le dezvăluiau doar celor inițiați în misterele lor.
În Evul Mediu, cei care se ocupau de aceste fenomene erau considerați vrăjitori și adesea erau arși pe rug. Astăzi, însă, aceste mistere sunt accesibile tuturor și nimeni nu este ars de viu. Totul se întâmplă la lumina zilei, iar oricine dorește poate să studieze aceste fenomene și le poate practica, deoarece există mediumuri pretutindeni în lume. De altfel, învățăturile pe care Spiritele le transmit astăzi nu sunt cu totul noi, se regăsesc fragmente în scrierile filosofilor din India, Egipt, Grecia și, mai ales, în învățăturile lui Hristos.
În 1848, în Statele Unite ale Americii, au atras atenția anumite fenomene ciudate, manifestate prin zgomote, bătăi și mișcări ale obiectelor fără o cauză aparentă. Aceste fenomene apăreau adesea spontan, cu o intensitate și o persistență neobișnuită.
S-a observat însă că aceste manifestări se produceau mai ales sub influența anumitor persoane, desemnate cu numele de mediumuri, care, într-un anumit fel, le puteau provoca prin propria voință, ceea ce a permis repetarea experiențelor. Pentru aceasta, au fost folosite, mai ales, mesele.
Fără a considera că mișcarea ar fi putut fi imprimată oricărui obiect, ideea meselor a prevalat, fără îndoială, deoarece era obiectul cel mai comod și pentru că oamenii se așază cu mai multă naturalețe în jurul unei mese decât în jurul oricărui alt mobilier. S-a obținut astfel rotația mesei, mai târziu, mișcări în toate direcțiile, vibrații, răsturnări, levitații, lovituri violente etc. Acest fenomen a fost denumit, la început, cu numele de mese rotative sau dansul meselor.
Fenomenul ar putea fi explicat prin intermediul unui curent electric sau magnetic, ori prin acțiunea unui fluid necunoscut. Aceasta a fost prima opinie generată în legătură cu fenomenul. Cu toate acestea, nu s-a întârziat în a se recunoaște în acele fenomene prezența efectelor inteligente, astfel încât mișcarea se supunea voinței. Masa se deplasa la dreapta sau la stânga și acolo unde persoana indica: se oprea sprijinită pe două picioare la comandă, producea numărul de lovituri cerut, păstra ritmul etc. Din acel moment, a devenit evident că nu putea fi vorba doar despre o cauză pur fizică, conform axiomei: dacă orice efect are o cauză, atunci orice efect inteligent trebuie să aibă o cauză inteligentă. Astfel, s-a ajuns la concluzia că fenomenul trebuia să fie cauzat de o inteligență.
Care este natura acelei inteligențe? La început s-a crezut că ar putea fi o reflectare a inteligenței mediumului sau a celor care asistau, dar foarte curând experiența a demonstrat că acest lucru era imposibil, pentru că s-au obținut informații care erau complet diferite de gândirea și cunoștințele persoanelor prezente, uneori chiar contrare ideilor, voinței și dorințelor lor. Prin urmare, acea inteligență nu putea aparține decât unei ființe invizibile. Astfel, s-au obținut răspunsuri la diferitele întrebări care i-au fost adresate. Fenomenul a fost numit mese vorbitoare.
Toate ființele care se comunicau astfel, când au fost întrebate despre natura lor, au declarat că sunt Spirite și că aparțin lumii invizibile.
Din America fenomenul s-a răspândit în Franța și apoi în întreaga Europa.
Pe când se discuta în Franța problema manifestărilor Spiritelor, Allan Kardec (Hippolyte Léon Denizart Rivail) și-a dedicat timpul în a face observații perseverente asupra acestui fenomen, având în principal tendința să deducă consecințele lor filozofice. A întrezărit imediat principiul noilor legi naturale, cele care guvernează relațiile dintre lumea vizibilă și lumea invizibilă.
Instrucțiunile date de Spiritele de un ordin elevat, referitoare la subiectele care interesează umanitatea, precum și răspunsurile pe care le-au dat la întrebările care le-au fost formulate și care au fost adunate și ordonate cu grijă, constituie o adevărată știință, o doctrină morală și filosofică ce poartă numele de Spiritism. Prin urmare, Spiritismul este doctrina bazată pe existența, manifestările și învățăturile Spiritelor.
Principalele opere ale Codificării Spiritiste sunt: Cartea Spiritelor, Cartea Mediumurilor, Evanghelia după Spiritism, Cerul și Infernul și Geneza. Aceste magnifice opere nu ar fi putut vedea lumina zilei fără colaborarea neîncetată a Spiritelor Superioare, care au contribuit cu noi și clarificatoare cunoștințe, iar Dumnezeu a permis contribuția pentru a începe o nouă evoluție terestră.
În România, Spiritismul a devenit cunoscut datorită scriitorului Bogdan Petriceicu Hașdeu.
Bogdan Petriceicu Hașdeu și Spiritismul
Bogdan Petriceicu Hașdeu s-a născut la Hotin, în Basarabia ocupată de Imperiul Rus. A copilărit la moșia părintească din Cristinești, fiind crescut de către mama sa vitregă, într-o familie de boieri. Tatăl său, Alexandru Hâjdeu (fiul lui Tadeu Hâjdeu), era un adevărat savant; cunoștea zece limbi străine, printre care și persană, era istoric, publicist și a scris în latină despre flora Basarabiei.
Nu a fost greu ca înclinațiile sale să se îndrepte spre literatură și istorie, avându-l ca mentor pe tatăl său. De-a lungul vieții, s-a dedicat nu doar literaturii, ci a fost academician, enciclopedist, jurist, lingvist, folclorist, publicist, istoric și om politic. Hașdeu a fost una dintre cele mai mari personalități ale culturii românești din toate timpurile.
În familia Hașdeu, înclinațiile literare au fost continuate și de fiica scriitorului, Iulia Hașdeu care, de la o vârstă fragedă, a început să scrie propriile lucrări. Moartea unicei sale fiice, în 1888, l-a determinat pe marele scriitor să descopere Spiritismul.
Printre numeroasele sale opere literare se numără și cartea Sic Cogito, scrisă în 1892, care este o lucrare exclusiv spiritistă. Așa cum mărturisește chiar la începutul lucrării, inițierea spiritistă a autorului a început cu un mesaj primit de la fiica sa, trecută în lumea de dincolo. Spiritismul a fost pentru Hașdeu o oportunitate de a lua legătura cu spiritele din lumea spirituală.
Sic cogito rezumă esența Cărții Spiritelor, apărută la Paris, scrisă de Allan Kardec. Cartea Spiritelor este o revelație pentru întreaga umanitate și oferă informații despre viața spirituală și relația cu Dumnezeu. Cei care au citit Cartea Spiritelor și Sic cogito pot constata similitudinea ideilor din ambele cărți.
Totul s-a schimbat pentru Bogdan Petriceicu Hașdeu odată cu apariția Spiritismului în viața sa, care a generat tot felul de istorisiri despre comunicările pe care le primea din planul spiritual. Experiențele la care a fost supus nu au fost întâmplătoare, condiția sa mediumnică l-a apropiat de Dumnezeu și de cei dragi plecați în lumea de apoi.
Pe măsură ce evoluează și se moralizează, individul dobândește facultăți psihice și își îmbunătățește percepțiile spirituale. Mediumul are capacitatea de a percepe și de a comunica cu spiritele. Mediumnitatea deținută de mediumuri a fost considerată un semn de nebunie, dar nu este decât o condiție inerentă evoluției spirituale.
În ciuda tuturor calomniilor aduse la adresa scriitorului, el a avut curajul și demnitatea de a-și continua investigațiile și cercetările despre Spiritism. Chiar dacă toate acele istorisiri i-au redus credibilitatea sa, nu și-a pierdut credința în Dumnezeu și în propriile capacități. Comunicările primite de la fiica sa, Iulia Hașdeu, nu sunt produsul unei imaginații bogate, ci reprezintă cunoștințe permise spre a fi transmise, pentru ca Spiritismul să fie cunoscut în România.
Pentru a continua evoluția spirituală și a dobândi noi cunoștințe, este nevoie de curaj, de deschidere către noi orizonturi și de credință în Dumnezeu, pentru a-ți urma drumul chiar și atunci când majoritatea tinde să-ți dezaprobe convingerile, așa cum a făcut B. P. Hașdeu.
Vă invit să cercetați și să observați fenomenele spiritiste, bazându-vă întotdeauna pe logică și rațiune.
Divaldo Pereira Franco este un adevărat apostol al Spiritismului. Întreaga sa viață și-a dedicat-o Cauzei Spiritiste și copiilor abandonați din suburbiile orașului Salvador de Bahia.
S-a născut la 5 Mai 1927, în Feira de Santana, Bahia și, încă din copilărie, comunică cu Spiritele. A studiat la Școala Normală Rurală din Feira de Santana, unde a obținut diploma de învățător primar în 1943. A lucrat ca funcționar la vechiul IPASE din Salvador de unde a plecat în 1980.
Este recunoscut ca unul dintre cei mai mari mediumuri și oratori Spiritiști, iar în prezent este cel mai mare Divulgator Spiritist în întreaga lume.
Curriculumul său revelă că este un excelent și devotat educator, cu peste șase sute de copii adoptați și peste două sute de nepoți și strănepoți, deservind în prezent, zilnic, circa două mii de copii, adolescenți și tineri din familii cu venituri mici, în regim de semi-internat și școală de zi.
Orator desăvârșit, a susținut peste douăzeci de mii de conferințe în mai mult de două mii cinci sute de orașe din Brazilia și din 71 de țări de pe cele cinci continente, acordând aproximativ două mii de interviuri pentru radio și televiziune, atât în Brazilia, cât și în străinătate.
A primit peste 800 de omagii din partea instituțiilor culturale, sociale, religioase, politice și guvernamentale.
Ca medium, a publicat peste 250 de cărți, depășind pragul de 20 de milioane de exemplare vândute, în care sunt prezentați peste două sute de Autori Spirituali, mulți dintre ei ocupând un loc de renume în literatură, gândire și religiozitate universală.
Lucrările sale au fost traduse în optsprezece limbi (germană, albaneză, catalană, daneză, spaniolă, esperanto, franceză, olandeză, maghiară, engleză, italiană, norvegiană, poloneză, cehă, turcă, rusă, suedeză) și Braille. Veniturile obținute din vânzarea acestor cărți, precum și drepturile de autor, au fost donate către Mansão do Caminho (Casa din drum) și alte entități filantropice.
Spiritist convins, a fondat Centrul Spiritist Calea Răscumpărării la 7 septembrie 1947.
Doi ani mai târziu, a început activitatea psihografică, transmițând diverse mesaje. Sub îndrumarea Binefăcătorilor Spirituali a păstrat ce a scris, până când, într-o zi, a primit recomandarea de a arde tot ce redactase până atunci, întrucât acele texte nu erau altceva decât un simplu exercițiu. Ulterior, noi mesaje au fost semnate de mai multe Spirite, printre care și Joanna de Ângelis, care, vreme îndelungată, s-a prezentat drept un Spirit Prieten, rămânând în anonimat până la momentul potrivit pentru a se revela. Joanna s-a prezentat ca îndrumătoare spirituală, scriind nenumărate mesaje, într-un stil plăcut, impregnat de o înțelepciune profundă și o iubire infinită, care aduceau alinare oamenilor nevoiași, oferindu-le îndrumare spirituală.
În 1964 Divaldo, sub îndrumarea Joannei de Ângelis, a selectat mai multe mesaje transmise de ea și a constituit cartea Luni de Iubire, devenind prima sa carte publicată.
În 1988, a creat Mișcarea Tu și Pacea, care s-a răspândit în toată Brazilia și peste hotare.
Mansão do Caminho (Casa din drum)
Divaldo Franco și Nilson de Souza Pereira s-au cunoscut în august 1945, când Divaldo preda la Școala de Dactilografie N. S. do Carmo, în cartierul Quinze Mistérios, din Santo Antônio, Salvador, iar Nilson s-a înscris acolo. S-a născut atunci o prietenie, o fraternitate spirituală care, întemeiată și susținută de Spiritism, avea să dureze toată viața.
Împreună, au fondat în 1952 Centrul Spiritist Calea Răscumpărării și Casa din Drum, care astăzi constituie un admirabil complex educațional și socio-asistențial, cu 44 de clădiri, dispuse pe străzi, în păduri și în jurul unui lac, unde sunt deservite zilnic peste 5.000 de persoane cu ajutor material, educațional și spiritual.
Complexul satisface diverse activități sociale și educaționale: prenatal, creșă, școli elementare și medii, informatică, ceramică, panificație, broderie, reciclarea hârtiei, centru medical, Laborator de analize clinice, Asistență fraternală, Caravana Auta de Souza, Casa de Cordialități și biblioteci.
Mai mult de 35.000 de copii au trecut prin diferite cursuri și ateliere de lucru din Casa din drum. Tot acest ajutor umanitar este menținut din vânzarea cărților mediumnice, înregistrări de seminare, cursuri, interviuri, conferințe și mesaje ale lui Divaldo înainte pe casete, CD-uri, DVD-uri și, în prezent, prin intermediul unei platforme specifice pe site-ul oficial al Casei din drum.
Onoruri
Divaldo Franco a primit onoruri din mai multe țări și orașe din America de Nord, Centrală, de Sud, Europa și Africa:
20 Decorații 334 Plăci de argint, aur și bronz 54 Medalii 49 Trofee 43 Felicitări 187 Diplome și Certificate 12 Titluri Onorifice semnificative
Dintre toate aceste omagii minunate, se remarcă:
1988- Consiliul Local din Curitiba i-a acordat Titlul de Cetățean de Onoare, la propunerea consilierului municipal de atunci, Marcos Isfer. Ceremonia de decernare a avut loc în incinta Rectoratului Universității Federale din Paraná, în prezența unor autorități de renume, a unor personalități din domeniul artelor, științei, culturii, politicii, a reprezentanților mișcării spiritiste și a unui număr mare de prieteni.
1991- Titlul Honoris Causa în Științe Umaniste, acordat de Colegiul Internațional de Științe Spirituale și Psihice, din Montreal, Canada.
1997- Decretul Ordinului de Merit Militar, acordat de Președintele Republicii Federative a Braziliei.
2001- Medalia Chico Xavier, acordată de Guvernul Statului Minas Gerais.
2002- Titlul de Doctor Honoris Causa în Științe Umaniste, acordat de Universitatea Federală din Bahia.
2002- Omagiu din partea Universității de Stat din Feira de Santana.
2005- Titlul de Ambasador al Păcii în Lume, împreună cu prietenul Nilson de Souza Pereira. Titlul a fost primit la Geneva, Elveția, la 30 decembrie 2005, din partea Ambasadei Universale pentru Pace.
2008- La Paigton, în sud-vestul Angliei, a primit de la călugărul tibetan Kelsang Pawo, reprezentant al Fundației Kelsang Pawo, care se dedică protejării copiilor aflați în pericol din întreaga lume, Titlul de Ambasador al Bunătății în lume.
2012- I-a fost acordat lui Divaldo Pereira Franco, Titlul de Cetățean de Onoare al Pământului Araucariei oferit de către susținătorul Proiectului, deputatul Ney Leprevost la Teatrul Pozitiv.
Divaldo Pereira Franco, ca reprezentant al Doctrinei Spiritiste, de-a lungul vieții sale a reușit să divulge și să cultive învățăturile Spiritiste nu doar în Brazilia, ci în întreaga lume. Adevărat apostol a lui Isus Hristos, Divaldo a transmis lumii întregi învățături, speranță și iubire.
Cel mai prețios dar care există este însăși existența umană. În ciuda greutăților actuale, cu teribilele mreje ale violenței, agresivității și chinurilor de diferite feluri, viața merită trăită, având ca obiectiv plenitudinea. Nu puțini sunt cei care se gândesc exclusiv la ei înșiși, dominați de un egoism asfixiant, în iluzoria construcție psihologică potrivit căreia, astfel vor fi fericiți, și aceasta pentru că au pierdut calea echilibrului, a înțelepciunii și a rațiunii. Când se cred triumfători, totuși, se descoperă cufundați într-un gol existențial și, mai târziu, cad pradă unor tulburări psihologice grave.
Sensul vieții se rezumă la autoedificare prin iubire, prin efortul de a trăi sub protecția gândurilor corecte, a cuvintelor potrivite și a unei conduite sănătoase. Numai atunci vor fi luptele tale cele care vor da sens comportamental și vor stimula progresele legitime în cucerirea Sinelui (Self). Obiectivele materiale, deși au un sens edificator, sunt ușor de atins, ceea ce impune necesitatea unor planificări continue. În plus, prezintă confruntări chinuitoare, cum ar fi: competitivitatea care nu se realizează întotdeauna într-o manieră demnă, supunerea față de contextul în care se trăiește, adesea caracterizat de mită, injurie și neîncredere, teama de-a pierde valorile dobândite sau pozițiile câștigate și inevitabila insatisfacție lăuntrică care decurge din dorința de a poseda și de a străluci tot mai mult………..
Creatura umană este măsura aspirațiilor sale morale și spirituale, care o proiectează spre iluminare. Pare o ingenuitate să aspiri la iluminare interioară, la pace sufletească, atunci când săbiile lui Damocles amenință aproape toate capetele, pe punct de a fi decapitate. Sunt, totuși, propunerile ingenue ale iubirii, în conformitate cu preconizările făcute de Iisus Hristos, cele care oferă bunăstare, bucuria de a trăi, munca în favoarea binelui și fraternitatea în sensul său cel mai larg. Astfel, a trăit neuitatul Poet galileean, iubind într-o perioadă ostilă ca a noastră.
Putem încerca?
Divaldo Pereira Franco Tradus de Societatea Spiritistă Română
Totul s-a schimbat pentru Bogdan Petriceicu Hașdeu odată cu apariția Spiritismului în viața sa, care a generat tot felul de istorisiri despre comunicările pe care le primea din planul spiritual. Experiențele la care a fost supus nu au fost întâmplătoare, condiția sa mediumnică l-a apropiat de Dumnezeu și de cei dragi plecați în lumea de apoi.
